Fii naționalist!
  • No issue detected

Mişcarea legionară, suflet din sufletul neamului

Este de mirare cum pot unii, chiar cu minime cunoştinţe de istorie, să creadă minciunile răuvoitorilor, care pretind că Mişcarea Legionară ar fi fost o mişcare criminală, antisemită şi nazistă. Dacă Mişcarea ar fi fost animată de antisemitism şi de porniri criminale, de ce nu a ucis nici un evreu cât timp a fost la putere? Nu a lăsat-o Antonescu? Păi cum să n-o lase, de vreme ce şi el e acuzat de antisemitism de aceleaşi guri spurcate? Ca să înţeleagă tot poporul ce înseamnă antisemitism, iată un exemplu: când în anul 1944-45 la putere în Ungaria au fost Crucile cu săgeţi maghiare, au fost înfiinţate ghetourile din Baia Mare şi Budapesta, de unde au fost trimişi la moarte 80.000 de evrei din nordul Transilvaniei şi din Ungaria. În dreptul guvernului naţional-legionar cel antisemit şi criminal, nici cei mai înverşunaţi duşmani n-au putut trece la capitolul victime ale antisemitismului altă cifră decât zero.

Pentru cei care cunosc ce a fost Mişcarea şi ce a vrut ea, este limpede că ea a îngemănat cele mai curate şi mai luminoase însuşiri ale sufletului românesc, pe care le-a potenţat printr-o regenerare morală fără de exemplu în istorie, prin care s-a edificat Omul Nou legionar, „Eroul fără de teamă şi fără prihană”, din rândul cărora s-au ridicat eroii şi martirii care au luptat contra tuturor celor care au atentat la valorile morale şi materiale ale neamului: clica evreiască din jurul lui Carol al II-lea, politicienii corupţi, trădătorii din mişcare, sovieticii şi regimul comunist instaurat după 1944. Sunt nume precum cele ale Sfinţii Studenţi Ion Moldoveanu şi Vasile Baciu care ar merita să ajungă în cărţile de istorie ale elevilor.

Dacă afirmaţia că „ML este o expresie a sufletului românesc” este adevărată, asta ar însemna că ideile care se găsesc în cartea doctrinară a Legiunii numită „Cărticica şefului de cuib”, ar trebui să se afle la loc de cinste şi în operele acelor scriitori români cu drag de neam, care sunt şi ei tot suflet românesc. Ne vom ocupa acum de o lucrare uimitoare, care este o oglindă a „Cărticelei ” lui Codreanu, în care se regăseşte toată doctrina legionară. Lucrarea se numeşte „Învăţăturie lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie” şi a fost scrisă în perioada 1518-1521. (Domnitorul Munteniei, Neagoe Basarab, a murit la 15.09.1521). Iată „circularele” din Cărticica lui Codreanu, (notate pe scurt CSC) şi „învăţăturile” corespondente din lucrarea lui Neagoe, (notate INB), puse faţă în faţă:

Despre Legea Muncii:

(CSC) Munceşte. Munceşte în fiecare zi. Munceşte cu drag. Răsplata muncii să-ţi fie nu câştigul, ci mulţumirea că ai pus o cărămidă la înălţarea Legiunii şi la înflorirea României.

(INB) Lucrează cu mâinile tale, că şăderea făr` de lucru face moarte sufletului. Iar care se leneveşte cât de puţintel, acela se face lăcaş dracilor.

Despre Legea Educaţiei:

(CSC) Trebuie să devii altul. Un erou. În cuib fă-ţi toată şcoala. Cunoaşte bine legiunea.”

(INB) Toată cartea lui Neagoe este o carte de învăţătură. Ar putea fi citată aici în întregime! Iată totuşi cele mai reprezentative fragmente: Când şăzi în chilia ta, de aceste trei lucruri te grijaşte: de rugă, de învăţătură şi de rucodelie (munca manuală). Dreptu aceia, şi eu mă nevoiu iarăşi cătră dragostea domniilor voastre, să vă aduc aminte şi să ne înnoim omul cel dinnăuntru. (Omul Nou, la legionari).

Despre Legea Tăcerii:

(CSC) Vorbeşte puţin. Vorbeşte ce trebuie. Vorbeşte cât trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu făptuieşte; lasă pe alţii să vorbească.

(INB) Şi limba cea neînvăţată numai ce umblă tocând, că n-are bunătăţi dinlăuntru. Cela ce-şi păzeşte gura, acela-şi rădică mintea sus la Dumnezeu. Vorbele cele multe aţâţă mânie şi urgie. Că mai întâi de toate iaste tăcerea. Deci tăcerea face oprire, oprirea face umilinţă şi plângere, iar plângerea face frică şi frica face smerenie. Cuvântul iaste ca vântul. Dacă iase den gură, nici într-un chip nu-l mai poţi opri. Cel ce se laudă înaintea a mulţi, acela să arată că nu iaste frica lui Dumnezeu într-însul. Într-alt chip mai bun iaste somnul cu tăcere, decât priveghearea cu cuvinte deşarte. Iar pre slujitori şi pre oamenii cei de oaste îi învaţă aşa: când vor fi în oaste, iar ei să iasă la un câmpu curat şi să tacă toţi, şi să să roage lui Dumnezeu încitişor, iar cu toată inima. Şi când se vor ruga, să-şi rădice mâinile cătră ceriu ( corespondenţă cu salutul legionar).

Despre Legea Onoarei:

(CSC) Mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă, nu fi niciodată mişel. Lasă pentru alţii căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.

(INB) Domnul carele va judeca pe dreptu, acela-i domn adevărat şi unsul lui Dumnezeu. Cu ce dreptate veţi judeca săracii într-această lume, cu aceea vor fi judecate şi faptele voastre. Să faci judecată dreaptă şi bogaţilor, şi săracilor. Să împărţim săracilor de-a pururea dreptatea.

Despre Legea Disciplinei:

(CSC) Fii disciplinat legionar, căci numai aşa vei învinge. Urmează-ţi şeful şi la bine şi la greu.

(INB) Pune, Doamne preste noi dătător de lege. Iar tu, deacă eşti harnic, îţi rânduiaşte turma şi o întocmeşte bine, să nu unii să să îngraşă, iar alţii să moară de foame. Daţi-vă în lături de la mine toţi cei care faceţi fărdelege.

Despre Legea Ajutorului:

(CSC) Ajută-ţi fratele căzut în nenorocire. Nu-l lăsa.

(INB) Iar voi, feţii mei, faceţi milostenie şi săracilor şi lipsiţilor, ca să aflaţi şi voi avuţia voastră în cer. Cade-să domnului să miluiască pe săraci, dar nici pe slugile sale să nu le uite. Fătul mieu, nu-ţi fie lene a face bine, nici cugeta să nu faci bine.

Despre Grija Inimii Bune:

(CSC) Legionarul când vine la cuib trebuie să fie cu inima bună. Să nu pornească cu gând de sfadă, de răutate, căci în cuib n-are voie să se certe nimeni. Când legionarul va avea poftă de sfadă, să se bage între duşmani.
Lucrurile mari şi bune se fac cu inima bună, pentru că unde e inimă bună acolo e Dumnezeu, iar unde inima e rea, acolo s-a băgat diavolul. De aceea unde este inima rea nici un lucru n-are spor. Toate merg pe dos. Despre omul care păşeşte cu inimă rea se zice că nici păpuşoii nu-i cresc pe ogor.

(INB) Bunătatea face curăţie, iara mânia cea iute face patime. Inima cea împietrită face mânie, iar oprirea face linişte. Şi cum mănâncă carii copacii şi gândacii îi fac fără de frunză, aşa şi pizma-i piarde sufletul călugărului. Nu avea vrajbă cu nimini, că de vei avea, deacii neprimită va fi ruga ta. Ai pace cu toţi, ca să fii îndrăzneţ în rugăciunile tale. Apoi pizmă să n-aibi în inima ta, iar altuia să nu faci rău pentru rău. Că iată că-ţi aduc aminte, fătul mieu, dă-ţi va da Dumnezeu şi te va dărui să stăpâneşti şi să domneşti tu ţara aceasta în urma mea, să te nevoeşti şi să te sileşti să fii tuturor blând şi bun. În loc de rău, tu să sileşti să faci tuturor bine. Omul mânios aţâţă vrajbă şi între cei împăcaţi pune mozavirie, şi dintr-aceasta să aţâţă pizma ca focul în trestie. De vei afla boul vrăjmaşului tău rătăcit sau fieştece dobitoc, tu îl întoarce şi-l du la stăpână-său; iar de vei vedea asinul vrăjmaşului tău căzut, tu să nu treci şi să-l laşi, ci să-i ajuţi.

Despre băutură şi beţie:

(CSC) Legionarul trebuie să fie cumpătat la toate. De exemplu: nu se poate concepe nici un şef şi nici un legionar beat. Legionarul poate petrece, dar nu se îmbată.

(INB) Şi aceasta, fraţilor, încă socotiţi şi luaţi aminte: că tot omul carele bea şi mănâncâ preste măsură şi se amestecă în trebile lumii aceştiia, acela nu va veni în măsura lucurilor acestora. Iată că rog pre tot omul, care va să dea pocăinţă cătră Dumnezeu, să să ferască de băutura cea multă a vinului, că beţia multă cursă are. Că omul, dacă se îmbată, de are şi minte multă, el o piarde. De are mâini viteze, nici de un folos nu-i suntu. De i-ar fi picioarele repede, nimic nu-i sporescu şi de are şi limbă dulce şi vorbitoare frumos, nici cu aceea nu poate grăi. încă şi-ată răutate izvoraşte şi iaste de la beţie, că omul beţiv întâi trupul şi-l bolnăveşte şi-şi sărăceşte casa şi-şi piarde mintea. Cel ce iubeşte băutura multă, va fi chemat ca un dobitoc. Căci băutura cea multă mari răutăţi face.

Pentru cei care, din necunoaştere, nu-i iubesc pe legionari, le propunem să citească şi să-şi însuşească Învăţăturile lui Neagoe Basarab. Nu va dura mult până ce vor constata cu uimire o înverzire a felului lor de a gândi. Ar fi primele semne de înoire a omului pe dinăuntru. Ceea ce nici n-ar fi chiar aşa de rău. Nici pentru ei, nici pentru neamul românesc.