ledpanel
ledpanel@yahoo.com
79.112.94.146

Foarte interesant! Se sugereaza, implicit, ca daca nu avem o masa critica de oameni cum ar trebui, degeaba ne zbatem. Nu stiu daca ar trebui folosit pluralul, cam poate induce in eroare. Care noi, care ei? Mereu au fost 2 societati, un varf de piramida si un trunchi. Pile si relatii pentru unii, statul la cozi pentru altii. Putere politica, economica la unii si saracie cat incape pentru restul.
Hibridizarea a facut ca coruptia sa coboare, sa se amestece. „Vrem” sa fie bine, sa dispara coruptia…Daca vorbesti cu 2 oameni, e ok. Cu 10, nu se stie. Unul e securist, si vreo 2-3 turnatori, inca 1-2 afaceristi care nu vor sa piarda profitul si le convine sistemul. Cei care raman sunt prea putini. Daca ajungem la 100 sau 1000 oameni, deja multi vor fi impotriva, din diverse motive. Unii au membri de familie in sistem, primitori de spagi…deja am ajunge la conflicte interioare, dar nu-i cazul, din mai multe motive. Lumea se va termina inainte sa evolueze in bine societatea romaneasca.
Matura si faras intr-adevar ar trebui unui popor pagan, pretins crestin, care probabil foloseste religia pe post de bata obiectiva, care sa ascunda ura, invidia profunde, traditionale. Pe cat e judecata permanenta mai puternica, pe atat mila sau alte trasaturi crestinesti lipsesc cu desavarsire fiind incompatibile. Cunosc foarte multi religiosi mai ticalosi decat ateii sau liber-cugetatorii. Putini oameni imbatranesc frumos…pare sa fie in apanajul unor preoti, o mica minoritate. In rest, freaca grija cat incape, pe principiul daca mor, sa trag cu mine cat mai multi.
Daca 2 moldoveni din Romania (nu stiu cum sunt cei dincolo de Prut) se cearta pe o barca, unul face o gaura si zice na, ma, ia de aici! Ca se scufunda amandoi e prea putin relevant. Cu apucaturi tribale, de organizare in caste, grupuri, bisericute, treaba cu dusmanul prietenului meu e dusmanul meu a ajuns la cote paroxistice, definind totodata probabil singurul tip de fidelitate romaneasca! Nu o fidelitate fata de principii morale, reguli…ci una intoarsa pe dos. Desi c**** cu minim 2 fete, vrem sa aratam ca nu suntem fatarnici ci fideli fix cand nu trebuie-mereu alegem o tabara, pentru ca trebuie neaparat sa fie tabere, si atacam pe dusmanul prietenului mai mult decat ar face-o acesta. Exces de zel? Mai catolici decat papa? Lista de expresii, proverbe vechi, definitorii ale damnarii colective ar putea continua mult si bine.
Fireste, tinerele generatii au alte tare colective, merg in alte directii, tot rele, ajutati de inaintasi care le-au pregatit terenul, adica viitorul, cu lasitatea specifica. Mereu s-a asteptat de la altii. Daca Ceausescu a fost acuzat pentru generatiile de sacrificiu…invocarea sacrificiului sta in gura fiecarui las trecut de o anume varsta, care n-a facut nimic bun, n-a lasat nimic palpabil in societate, dar are pretentia ca tinerii sa se sacrifice. Asa era de prin ’90 incoace. Aia din ’90 au ajuns intre 2 varste, si la randul lor cer, asteapta sacrificiu. Cei mai lucizi pleaca peste hotare, daca nu pentru bani mai multi macar pentru a reduce conflictul interior. Parca e mai bine sa te scuipe un strain decat sa-ti dea fratele in cap cu parul pentru un metru de pamant.