Napoleon Săvescu – un impostor agramat și trivial
Domnule profesor ION COJA, nu mai știu dacă v-am întrebat vreodată despre NAPOLEON SĂVESCU, ce părere aveți?
Îmi dau seama că dumneata ai deja o părere despre mai sus numitul și vrei să o verifici! Hai, curaj, zi dumneata ce vrei să spui despre domnul doctor!
Eu, o spun cu toată sinceritatea, țin mult la daci, la ideea că dacii sunt străbunii noștri! Am convingerea că au fost un popor cu totul deosebit! Un popor pe care istoria i-a nedreptățit!
…Parcă ziceai că vrei să vorbim despre Napoleon Săvescu! …Despre daci, părerea mea este că într-adevăr au fost deosebiți, lucru pe care l-au simțit și contemporanii lor, grecii și romanii! Dacii sunt, alături de greci și romani, al treilea mare popor al Europei antice!… Au avut, la prima vedere, un handicap: cultura creată de ei a fost orală mai ales, chiar și după ce scrisul le-a devenit ceva cunoscut, nu s-au grăbit să folosească scrisul, chiar dacă, paradoxal, tocmai pe teritoriul Daciei avem cele mai vechi atestări ale scrisului!… Dar acest neajuns este numai aparent un dezavantaj! Cultura autentică și adevărată este numai cea care circulă oral! Degeaba sunt scrise cărțile din bibliotecă pe care sau dacă nu le citește nimeni, nu le discută nimeni!… Cultura orală este vie, trăiește, îl însoțește pe purtător clipă de clipă!
Cunosc teoria dumneavoastră, este convingătoare, și ați ilustrat-o foarte ingenios cu romanul Baltagul! Al cărui subiect adânc, spuneți dumneavoastră, este confruntarea dintre civilizația veche, orală, pe cale de dispariție, și cea scrisă, instituționalizată! Vitoria Lipan reușește să dezlege, să rezolve „problema”, iar tînărul procuror, nu mai știu cum îl chema, am uitat, ratează, dă kix!
Noi, românii, care avem cultura populară cea mai bogată din Europa, poate din lume, o cultură orală, bazată pe tradiție, suntem în mod sigur moștenitorii culturii populare, orale, a dacilor! Romanii veniți în Dacia, ca parte componentă a plămadei etnice românești, se poate spune că, la acest nivel, s-au dacizat! La fel cum costumul popular, vestimentația românească populară, patriarhală, este tot de la daci! Fuziunea dintre daci și romani așa trebuie văzută, ca un proces de „izare” în ambele sensuri: dacii s-au romanizat, iar romanii s-au dacizat! Din acest „cupaj”, în care au intrat componente de mare noblețe, de mare valoare, s-a născut unul dintre cele mai interesante popoare! S-a născut limba română, despre care se poate spune fără nicio exagerare că este o limbă interesantă, pasionantă! Am citat astfel un mare lingvist!…
Puteți oferi, nu pentru mine, ci pentru cine ne va citi, câteva argumente?…
Păi, hai să ne amintim demonstrația făcută de Ionel Brătianu la Versailles, în 1919, când s-a discutat soarta Transilvaniei și când avocații Budapestei au ridicat această chestiune: cum că românii sunt un popor fără cultură, în comparație cu maghiarii! Și Brătianu nu s-a întins la vorbă, nu a intrat în polemică advocățească, ci a depus pe masa Conferinței două vrafuri de hârțoage: colecția de proverbe românești a lui Iuliu Zanne – zece volume, circa 8000 de pagini, și colecția revistei „Convorbiri Literare”, al cărei prim număr apăruse în 1867, și de atunci apărea mereu, bilunar, câteodată chiar săptămânal!… Și Brătianu nu le-a dat nicio atenție adversarilor săi, nu i-a luat în seamă, ci s-a adresat membrilor comisiei europene care trebuia să decidă soarta Transilvaniei, întrebându-i dacă în onor patria lor există o asemenea colecție de înțelepciune populară!… A adus ca argument că suntem un popor civilizat cultura populară, țărănească! La fel, i-a întrebat dacă la ei acasă, la Paris sau la Londra, au o revistă literară care apare neîncetat de mai bine de 50 de ani!… Nu aveau! Și asta ce însemna? Însemna că nu existau nici autorii care s-o scrie, dar nu existau nici cititorii care să cumpere cu regularitate revista!… Adică nu exista publicul! Poporul, în cele din urmă!… Acest public exista însă în România!
Argumente mai noi, altele, care ar putea fi?
Rămânând în zona culturii populare, îl pot cita pe Tudor Arghezi care povestea, într-o tabletă, discuția sa cu un muzicolog din Elveția, entuziasmat că în muzica populară românească găsise peste 30 de melodii, de motive muzicale diferite, în timp ce în muzica populară a altor popoare din Europa varietatea temelor muzicale este mult mai mică, în jurul a cel mult zece unități… Pe masa amintitei comisii s-ar fi potrivit și volumul lui Adrian Fochi, cu cele aproape o mie de variante ale baladei Miorița… Majoritatea culese în Transilvania… Așa ceva nu mai există nicăieri! Variante orale!… Să citez și pe cei care au studiat basmul popular, adică au studiat puterea imaginativă a popoarelor. Din nou, o mulțime de teme în basmul românesc, cele mai multe întâlnite și la alte popoare din jurul nostru, dar cum distribuite? Din, să zicem, 30 de teme, de subiecte din basmele românești, pe care s-au brodat mai multe variante, 5-6 se regăseau și în folclorul vecinilor de la sud, alte 8-9 teme se regăseau și la vecinii din sud-vest, vreo șapte-opt și la vecinii din vest ș.a.m.d. La niciun vecin nu s-a găsit vreun basm, vreo temă de basm, care să nu apară și în basmele românilor. Reciproca: la niciun vecin nu se întâlnesc toate temele puse în operă de povestașul român… În plus, unele subiecte apar numai în basmul românesc. În fruntea acestor subiecte eminamente românești se află magnifica temă din Tinerețe fără bătrănețe, viață fără de moarte!… Mă întreb în câte limbi a fost tradus acest basm fără egal? Nu ne pricepem să facem caz de noi înșine! Să ne acordăm atenția meritată! Ne lăsăm ponegriți, defăimați și ne sfiim să le punem adversarilor noștri în față evidența faptului că românii au creat cu mare har! Nu numai în lumea academică, ci mai ales la nivelul popular, al omului de rând! Aici suntem fără pereche în Europa cel puțin!… Mi-aduc aminte, când eram în Senat, a venit o delegație parlamentară dintr-un stat care a dat mulți laureați ai premiului Nobel. La discuții, în comisia de cultură, musafirii noștri ne-au spus de la început ce îi interesează: cultura populară, de masă, cum au reușit românii să-și edifice o cultură populară incomparabil mai bogată decât cultura țării din care veneau ei!…
Și spuneți că această cultură populară românească ar fi provenind de la daci?
Nu spun eu asta! Au spus-o alții, mult mai învățați!… De aceea îmi vine să-i iau de ureche pe toți analfabeții agresivi care, pe urmele lui Napoleon al dumitale, acuză lumea academică din România, pe Hasdeu și Pârvan deci, că au minimalizat sau ascuns cu totul valorile și importanța dacilor în constituirea poporului român! O prostie imensă, dacă n-ar fi o ticăloșie de neiertat!
V-am trimis pe E mail un text al domnului Napoleon Săvescu intitulat Omagiu lui Nicolae Densusianu, sau așa ceva. L-ați citit? Ce părere aveți?
Un text lamentabil, revoltător de lamentabil!… Internetul ăsta suportă mult mai multe decât hârtia…
Vă rog să fiți mai explicit!
Să fii dumneata mai explicit și să-mi spui, nu cumva ți-a plăcut mizerabilul?
Mizerabilul? Cine-i mizerabilul? Textul sau autorul?
Amândoi, nefericiții!… Nu a înțeles nimic din Nicolae Densușianu! Și n-a înțeles nimic din subiectele abordate sau din autorii la care se referă! Dacă Nicolae Densusianu ar citi textul în care este „omagiat”, cred că l-ar lovi apoplexia! Așa cum pe mine m-a copleșit indignarea că un astfel de individ a ajuns să însemne ceva pentru mulți naivi care îl citează. Îi invit să-l citească mai întâi, să judece tembelismul grobian – i se poate spune în mai multe feluri, vădit în cuvintele și „ideile” impostorului. Bagă te rog frazele ne-isprăvitului despre cronicari și Școala Ardeleană. Zi, deci, de la Napoleon citire!
Mda, aici vă dau dreptate… Așadar, citez:
„Grigore Ureche ( 1560-1647 ) in “Letopisetul Tarii Moldovei ” aminteste ca “noi de la Rim ne tragem”. Ce informatii deosebite o fi avand acest carturar acum aproape 500 de ani si pe ce s-a bazat el nimeni nu stie; poate pe o intuitie de moment, stand inchis intr-o chilie amarata si visand la Roma si romani. Raul adus de el istoriei poporului nostru a fost si este de neimaginat. Dar ce putem spune de cei ce i-au preluat ideia si au inceput sa o raspandeasca cu mandrie? Vorba lui Caragiale : tradare, tradare, dar sa o strim si noi! Miron Costin, un alt savant al antichitatii rom^ne, nu a vrut nici el sa fie mai prejos de inaintasul lui asa ca incepe sa popularizeze aceasta idee chiar si in alte limbi , ca in poloneza in lucrarea “Poema Polona”. Dar ei nu sunt singurii. Le urmeaza in 1558 Nicolas Olahus, cel ce a scris “Geografia Ungariei”, si care se mandrea ca se trage din colonistii romani ai Daciei. Nu sunt foarte multi, in istoria civilizatiilor cei ce se mandresc cu o origine bastarda, dar el o face chiar cu mandrie. Aparent aceasta origine dubioasa a poporului nostru ( faptul ca femeile si fetele dacilor s-au repezit sa se culce soldatii romani invingatori ) ia suras si lui papa Pius II. In secolul XVII , doi alti emeriti “savanti”, Dimitrie Cantemir si stolnicul Constantin Cantacuzino vor prelua aceeas greseala istorica, a originii poporului nostru si o vor populariza.
Deci din greseala in greseala spre istoria romana; astfel se perpetuiaza idea nefasta si eronata a originii poporului nostru. In secolul XVIII-XIX apare Scoala Ardeleana cu corifeii ei : Samuel Micu, Petru Maior si Gheorghe Sincai. Acum ce mai putem face? In scoli, in gimnazii si universitati se preda nestiinta prin stiinta. Ei bine, intr-o asemenea perioada el, Nicolae Densusianu are curajul sa-i infrunte pe toti si sa le dovedeasca o alta origine a poporului nostru, una care se intinde pe mii si mi de ani, una care te face sa-ti vezi bunicile, stra-bunicele si stra-stra-bunicele nu ca niste femei de moravuri usoare, gata sa se aventureze in legaturi amoroase cu invingatorii, ci ca niste personae demne de respectat. O istorie triviala si incorecta a poporului nostru el nu a inteles sa o accepte (…) In 1908 marele conferentiar Nicolae Iorga (dupa mama Argiropol ), la prima conferinta de la Universitatea Populara de la Valenii de Munte, a pus in circulatie asa-zisa “romanizare”a poporului dac care a franat cercetarea dacica pentru cateva zeci de ani.” Ce ziceți?
La un examen de clasa a 7-a, doamna de română ar însemna cu roșu greșelile de ortografie, cu ele ar începe, și pagina s-ar înroși! Mult mai tare decât obrazul lui Napoleon, care, probabil, n-a roșit niciodată! Cine a ajuns să-l numească pe Cantemir „savant”, cu ghilimele?! Cine a ajuns să judece și să repudieze Școala Ardeleană?! Un agramat și un hoț! Un infractor la legea penală!
La ce vă referiți când aduceți acuzații așa de grave?
Domnule, caraghiosul ăsta, până pe la 40 de ani nu avea habar de Nicolae Densusianu! A aflat însă că la New York trăiește un român, modest și tenace, care lucrează la o carte despre importanța dacilor și a limbii lor pentru noi, românii, carte axată pe ideea că moștenirea geto-dacă este mult mai substanțială decât se crede în general. Teză la care, în principiu, subscriu și eu, dar și mulți colegi din mediul universitar românesc. Cum ne-cum, Napoleon a pus mâna pe acest manuscris al dlui Mihai Vinereanu și de aici a început aventura sa științifică, de revizionist al istoriei noastre, în care Napoleon s-a aruncat cu capul înainte, de-amboulea, fără să priceapă prea bine nici ce se scria în manuscrisul furat de la Mihai Vinereanu, nici ce susțin cei pe care își închipuie că-i combate cu prostiile sale! A avut bani pe care să-i cheltuiască făcându-și reclamă și răspândind varianta vulgarizată a teoriei lui Mihai Vinereanu, susținând că o preia de la Nicolae Densușianu! Dar nu este în stare să dea niciun citat din Nicolae Densusianu în susținerea prostiilor pe care le răspândește!… Auzi cu ce viziune de mitocan asupra istoriei noastre vine: „fetele și femeile dace s-au repezit să se culce cu soldații romani învingători”!… Multă mizerie trebuie să se fi adunat în hăul cranian al acestui semidoct care iată, nu și-a cheltuit degeaba dolarii, tâmpeniile sale circulă, circulă, circulă!… Măi, copii, puneți mâna pe cărțile lui Nicolae Densușianu, să vedeți cu câtă evlavie, cu câtă admirație vorbește depre romani! Despre Roma! O clipă nu s-a gândit marele român că lăudându-i, chiar preamărindu-i pe daci, musai trebuie să-i scazi pe romani! N-avea cum să-și închipuie că ideile sale vor fi contrapuse Școlii Ardelene din care, într-un fel, făcea și el parte! Căci înainte de a-și edifica complexa sa teorie despre daci, Nicolae Densușianu a aprofundat lumea romană, cultura și istoria acestora, despre care tristul său „urmaș” nu știe mai nimic, ceea ce nu-l împiedică să aibă păreri radicale despre toată antichitatea romană! Măi, Napoleoane, nu te mai da apărătorul și urmașul lui Densușianu că am să te dau în judecată pentru pângărire de morminte!
Deci este vorba de o impostură, de un furt calificat!
Da, domnule! A furat un obiect, un manuscris, și s-a grăbit să lanseze sub semnătura sa ideile din acel text! Așa cum le-a înțeles, cu mintea sa împuținată, roasă de ambiții! Ce i-o fi trebuit să se laude cu ce nu-i al lui?! Ce bine i-ar fi stat dacă banii pe care i-a cheltuit îi dedica publicării lucrărilor domnului Vinereanu, de exemplu! Acordării unor burse de studiu, inclusiv dlui Vinereanu, ale cărui cercetări sunt mult îngreunate de faptul că trebuie să se întrețină muncind într-un domeniu care nu are nicio tangență cu preocupările sale științifice!
Haideți să facem clare câteva lucruri. Mai întâi, dumneavoastră sunteți sau nu de acord cu ideea că istoricii noștri au negjijat componenta dacică a formulei noastre etnice?
Domnule, când istoricii noștri, primii cronicari și cei ce au urmat, au ajuns inevitabil în contact cu limba latină, nu se putea să nu fie impresionați de asemănările dintre limba latină și limba română! De la această uimire pornește descoperirea și afirmarea firească a romanității noastre! Ca să ajungi însă la componenta dacică a limbii noastre drumul este mult, mult mai dificil, este inaccesibil celor mai mulți! Iar primii pași se fac pe acest drum fără nicio dovadă propriu zisă, ci doar pe supoziții mergând! Studiul limbii latine te pune imediat în fața unei evidențe impozante: cele mai importante cuvinte din limba română și aproape toată gramatica sunt moștenite din latină!… Cuvintele care ne vin din substrat, de la daci, sunt greu de dovedit că au această origine! Mergem foarte des pe presupuneri, certitudinile sunt foarte puține! Și asta din pricină că nu s-au păstrat texte în limba dacilor, nici măcar în limba tracilor!… E o întreagă erudiție necesară pentru ca prin comparații cu albaneza, greaca și o mulțime de alte limbi indo-europene să ajungem în situația de a formula ipoteze – repet, ipoteze cu privire la etimologia geto-dacă a unor cuvinte românești! Iată, lucrările dlui Mihai Vinereanu sunt edificatoare în acest sens. Dînsul s-a dedicat studiului într-o disciplină în care sunt foarte puțin specialiști în lume: fonetica istorică indo-europeană! Îl admir pentru efortul său dedicat unui domeniu extrem de arid și de nesigur! Cineva trebuia s-o facă, cu orice risc! Nu este dînsul primul român care calcă pe acest drum! Mă gândesc în primul rând la Cicerone Poghirc! Mare latinist, dar și pasionat și aplicat dacolog! A fost șeful catedrei de limbi clasice și era preocupat în principal de reconstituirea substratului dacic! Azi, o mulțime de imberbi, în frunte cu predestinatul Napoleon al nostru, consideră că prima datorie a unui cercetător al substartului dacic este să nu aibă habar de limba latină!… Deci, istoricii și lingviștii noștri academici, universitari, nu au neglijat componenta dacică, dar în chip fatal, dată fiind puținătatea izvoarelor, au scris mai puțin pe această temă! În schimb, pe această temă se poate bate câmpii, căci nimeni nu-ți poate dovedi cât de mult te înșeli!… Eu pot imagina un dialog între Adam și Eva, îl public pe internet și nimeni nu-mi poate dovedi că acel dialog este imaginar!…
Cum vine asta!
Cum ai auzit!… Numai că eu, cel care lansez textul, eu trebuie să demonstrez că acel dialog este autentic!… Așa și cu dacii! Se lansează ipoteze dintre cele mai tembele, fără nicio grijă de a le argumenta. Intră în circulație pe internet și se găsesc fraierii să le dea cât de cât crezare! Iată, de curând am aflat, dintr-un e mail primit de Paște, de la o persoană aș zice importantă, cum că Biblia a fost scrisă de daci și le-au furat-o vechii evrei! Nemernicii ăștia de evrei!…
Ați spus, tot pe internet, că și dvs ați cercetat substratul dacic. Cu ce rezultate?
Nu. N-am cercetat substratul dacic, căci nu am pregătirea necesară, adică cunoștințe temeinice de limbă latină și elină, de indo-europenistică, limbi balcanice etc. Nu am avut aptitudini, adică memorie bună, pentru asemenea cercetări! Am cercetat cât de cât metodic limba română! Și am constatat că limba română mă duce de cele mai multe ori la limba latină. Mă duce și la limbile slave! Sau chiar la turcă! De exemplu, am încercat să explic expresia „cât ai zice pește”, am imaginat o explicație complicată, în fond ridiculă, apoi am dat, din întâmplare, peste un text vechi, de la începutul secolului 19, în care era folosit cuvîntul peștin, un turcism, cu sensul de „iute, repede, imediat”… E tare ușor să te înșeli în materie de etimologie!… Dar cercetarea limbii române m-a dus și ea, fără voia mea, la substratul dacic. Pornind de la articolul vreun, cu o valoare în limba română ne mai întâlnită în altă limbă!, am ajuns la concluzia că acest articol „prezumtiv”, cum l-am numit, vine din substrat, împreună cu ceea ce grămăticii au numit „modul prezumtiv”, atât de interesant, care constituie una dintre cele mai frumoase ciudățenii ale limbii noastre!… Deci, nu m-am sfiit să identific ca dacice câteva componente importante ale limbii române! Dar am făcut-o atunci când faptele mi-au permis, m-au obligat la această explicație, iar nu cu program asumat de a găsi cât mai multe urme dacice! Nu m-am simțit competent pentru a-mi asuma un asemenea proiect! Cazul dlui Mihai Vinereanu! Ale cărui cercetări s-au concretizat deja într-un impozant Dicționar Etimologic al limbii române…
În concluzie?
Un îndemn pentru tinerii care, în mod natural, firesc, se simt atrași de cercetarea istorică a izvoarelor neamului, să nu preia ideea tembelă că dacii și romanii trebuie puși în opoziție! Că dacă lauzi pe unii, trebuie să-i scazi, să-i micșorezi pe ceilalți! Luați-l ca model pe Mihai Vinereanu, iar nu pe aberantul Napoleon Săvescu! Nu mă refer la aspectul penal, ci la stil și argumentație, atât de penibile! Luați aminte la munca uriașă, onestă și bine intenționată a dlui Mihai Vinereanu! Și cu prima ocazie întrebați-l pe Napoleon de ce la congresele sale de dacologie, unde vezi fel și fel de scrântiți întru Zamolxe, nu l-a invitat niciodată pe singurul dacolog autentic din generația tînără, sub 70 de ani!
„Generația tînără, sub 70 de ani”?
Da, aceasta era definiția dată de Graur: bătrân este cineva mai în vârstă decât mine… Numai că eu aș vrea să pun altă concluzie, mult mai importantă, pe care s-o dezvoltăm cu prima ocazie!
Vă ascult.
Dragul meu, de mai bine de patru sute de ani, adversarii intereselor românești ne-au denigrat în fel și chip pe tema romanității nostre. Nu le convenea deloc! Au inventat fel și fel de teorii care să diminueze sau să desfințeze ideea descendenței noastre din poporul cel mai important din istoria omenirii! În campania din zilele noastre, de afirmare tot mai zgomotoasă, mai radicală, a dacismului nostru, pus pentru prima oară în opoziție cu romanitatea noastră, eu nu pot să nu simt agresiunea, atacul la identitatea noastră românească. Ideea deșucheată că afirmarea dacismului trebuie să se facă în compensație cu scăderea, diminuarea ideii de romanitate românească, nu este doar o eroare de interpretare a datelor istorice, ci este mai presus de orice o stratagemă anti-românească, care însă se bucură de un succes și de o susținere financiară nefirească, neobișnuită! Suspectă! Unii cheltuie, ca Napoleon, sume importante ca să susțină această prostie, alții, constat, își întrețin zilele, adică își câștigă existența perorând prin felurite locuri, tot mai vizibile, pe tema că nu mai suntem romani, urmașii lui Traian, că toți cei care au susținut romanitatea noastră au fost niște dușmani ai adevărului și ai neamului nostru! Uitând, de pildă, că Hasdeu, cel care a lansat studiile de dacologie, este și cel care a afirmat în termeni definitivi teza romanității noastre. Pentru Hasdeu nu era nicio contradicție între cele două componente ale identității noastre! Nici pentru Nicolae Densușianu! Și apare din neantul nimicniciei sale acest Napoleon Săvescu, cu mulți bani, pe care-i investește în denigrarea romanității noastre!… Adică în denigrarea noastră ca popor! …Ori e dobitoc, un dobitoc sinistru, ori e un ticălos! Un vîndut! Oricum, ce face, face în dauna românilor!…
Mă puneți pe gânduri!
Coroborează această acțiune a neavenitului infractor cu stratagema lui Soros și Petre Rroman de a impune cuvîntul ROM ca nume etnic al țiganilor, cu toate consecințele cunoscute, care urmăresc același scop: decăderea noastră din statutul de popor romanic, descendent din veteranii și coloniștii romani. Un statut etnic dintre cele mai nobile! Capabil să genereze și să însuflțească elanuri civice dintre cele mai înalte! Cine ar avea interes să ne descurajeze, să ne taie elanul făuritor de istorie?
Cine?
Mai ușor este să spui cine nu are acest interes!… Nimeni! Nimeni nu e bucuros să ne recunoască drepturile, valorile, șansele noastre, ca români… Ca daco-români, dacă vrei! Napoleon Săvescu, de ticălos ce e sau de dobitoc – vorba preferată a lui Al.Piru în asemenea ocazii, s-a pus în slujba acestora. Vei da socoteală pentru asta, nesocotitule!
A consemnat PETRE BURLACU
București, 23 mai 2013
Ce este evident de subliniat este ca acest domn Coja spune ca domnul Săvescu este agresiv, iar când citești interviul constați ca el este agresiv și folosește chiar un limbaj nedemn domniei sale!!!!!!!!!!
D-l Coja, nu poate argumenta cu insulte. El si-a pierdut orice credibilitate!
Nu.am să comentez aberaţiile din acest comentariu,decît numai ultimele două fraze .Prima ,….impunerea aproape forşată a cuvîntului ROM etniiei şigăneşti de către guvernul Petre Roman în cîrdăşie cu hungurul Soros la cre ,,vajnicii,,. şi anti romîni din Academia Romînă au pus botişorul ca pisica în farfuria de lapte .Prin aceast nume de rom au atentat la numele de romîn ,confundînduii pe romînii cu ţiganii.Asta spre ruşine apoporului romîn.Dacă Napoleon Săvescu este trădător sau impostor nu pot să mă pronunţ ,dar că alţii ,,istorici,,care se dau mari că noi ne tragem din romani şi că romani ne-au civilizat ,pot să spun că aceia sînt chiar duşi cu pluta ,ca să spun pe romîneşte,aceştiua chiar fac jocul iredentismilui occidental care vor cu orice preţ să dovedească cu ajutorul lor că poporul romîn se situiază pe so scară inferioarăî altor popoare ,care de-a lungul istoriei au încercat să ne şteargă cultura şi obiceiurile înclusiv prin integrarea forşată în imperiile lor ,prin desnaţionalizarea forşată ,prin schimbarea de nume vezi stăpînirea dualismului Austro-Ungar ,sau desnaţionalizarea forţată din Basarabia şi Bucovina Marelui,,prieten,,comunist Stalin.Ore ce părere au aceşti aşa zişi istoricii de secretele ascunse în Europa despre Formarea şi continuitatea poporului romîn pe aceste plaiuri.
consider că nu trebuie ignorat faptul că vechii cronicari români aveau în vedere afirmarea unei origini diferite de a invadatorilor, unguri, turci ori altceva, și nu opoziția dac-roman, așa trebuiesc privite lucrurile!…
[…] şi lingviştii tradiţionalişti şi asta I. Coja nu poate ierta. Iată aici ce scrie Ion Coja: http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/napoleon-savescu-impostor-si-infractor/ Chiar titlul ieste mincinos: N. Săvescu nu nu ieste nici impostor şi nici infractor. Lingvistul […]
Întrebați-l pe M.Vinereanu.
Romanii sunt descendentii (…………………………………………..)
V-am șters restul textului. Dacă vreți să revoluționați istoriografia românească și universală, vă ajut și eu. Dar pentru asta este nevoie de un text amplu, bine documentat. Ce ați scris dvs este ca o înjurătură de mamă, fără nicio argumentație. Nu facem publicitate inepțiilor, decât dacă sunt savant prezentate. Vă aștept cu alt text, de minimum 20 de pagini. Vă pun pe prima pagină!
daca tot se ”chinuise” doamna sa scrie textul ala de injuratura de mama de ce nu la-ti lasat sal citeasca si prostiii ? Ca eu de exemplu citesc ca sa nu mai fiu prost,dar dumneavoastra stergeti ”injuraturile” altora si le lasati doar pe ale ”dvs” ,oare e corect,civilizat si democratic tovarasu coja ??!!
Cine împarte…
Buna ziua,
Nu o spunem doar noi, o spun cercetatori internationali ca noi nu suntem urmasii romanilor. Limbajul Dumneavoastra nu poate decat sa-l duca pe cititor la ideea de porpaganda pentru un lector putin informat si /sau citit. Nu vad cum ati putea combate vreun argument adus de Dl. Savescu decat prin perpetuarea aberatiilor scrise in manualele noastre de istorie. In 168 de ani romanii nu au reusit in Dacia ce nu le-a reusit in grecia in 476 de ani. Dacii si-au pastrat cultura si limba.
Si acum ceva din popor: Maramuresenii de exemplu nu au stat sub stapanire romana si cei din locurile acelea stiu prea bine ca stramosii nu s-au insotit cu alt neam decat al lor.
Nu va contrazic doar izvoarele istorice in spatele carora nu stau idei masonice ci si oamenii de rand, asa din popor.
Domnilor nu mai stati impotriva istoriei noastre adevarate. Se poate ca de la atata minciuna unii sa aiba impresia ca zic sau apara adevarul. Aici va rog sa va lasati condusi de ratiune si va scriu din nou:
In 168 de ani romanii nu au reusit in Dacia ce nu le-a reusit in grecia in 476 de ani. Dacii si-au pastrat cultura si limba.
Sarbatori fericite, Alexandru
Felicitări, tinere! Mă bucur că sîntem de aceeași parte a baricadei: ADEVĂRUL va învinge, crede-mă!
Mere cu pere…grecii aveau cultura scrisa, scoli, biblioteci…Au fost leaganul civilizatiei.Toti au auzit de Plato, Aristotel,Plutarch, Herodotus, Pitagora, Archimedes, Menelaus, Hipocrates. Mai mult aveau romanii de invatat de la ei decat invers. E destul de dificil sa punem o lista de omologi daci linga lista asta micuta.
„Nu o spunem doar noi, o spun cercetatori internationali ca noi nu suntem urmasii romanilor.”
din ciclul „numeroase izvoare prestigioase dar care nu au nume”.
„Nu va contrazic doar izvoarele istorice ” idem mai sus.
Asta numeşti tu argumentaţie? Strămoşii albanezilor de astăzi au avut o soartă similară cu cea a grecilor. Nu s-au romanizat. Celţii din Britania au stat şi ei ceva mai mult de 350 de ani dar au refuzat să se romanizeze. Majoritatea au fost cu greu germanizaţi de anglo-saxoni, dat încă mai sînt vorbitori nativi în Ţara Galilor după mai bine de 2000 de ani de atestare…
Sînt destule exemple de limbi ce foloseau cultura scrisă şi care au dispărut pentru totdeauna din istorie. Etruscii în Italia, Hittiţii în Anatolia, Sumerienii în Orientul Mijlociu etc. Toate sînt istorie…
Cea care supravieţuieşte mai mult în timp nu este cultura scrisă, ci cea orală. Exemple elocvente sînt civilizaţia Egipteană şi cea Mayaşă.
Ambele, în circumstanţele tragice ale cuceririi, au pierdut meşteşugul scrisului dar au păstrat o vie şi bogată moştenire orală.
Intamplator am rasfoit topicul si am gasit acest replay suparat.Am sa raspund (eventual pentru viitorii cititori ) pe scurt.
Nu pot sa cred ca aduceti ca argument Malta, pur si simplu nu pot crede, nici nu merita de fapt un raspuns.
Numiti/mi 5 orase colonii si municipium romane din Albania.
Cunoasteti istoria coloniilor romane din Britania, ce s/a intamplat cu ele si ce s/a intamplat dupa aceea acolo? (Londinium Camulodunum, Verulamium).
De ce toti cei care vor sa combata romanizarea dau ca exemple pe cei care nu s-au romanizat si se feresc ca necuratul de tamaie sa ii pomeneasca pe cei care au facut-o (celtibericii, galii, ca sa pomenim doar entitatile mari)?
„Majoritatea au fost cu greu germanizaţi de anglo-saxoni, ” (celtii britanici)
Ce inseamna ca au fost „cu greu” germanizati.Cum ati definit si masurat greutatea asta?
„dat încă mai sînt vorbitori nativi în Ţara Galilor după mai bine de 2000 de ani de atestare… ”
Perfect.Si unde se vorbeste limba daca in mod atestat in Rom^nia?Nu de alta dar chiar v-am citit niste posturi pe undeva si daca sunteti una si aceeasi persoana, erati chiar de acord ca nu este vorba de asa ceva (de vreo atestare a limbii dace).
„Exemple elocvente sînt civilizaţia Egipteană”
Chiar refuz sa fiu de acord (nu pot) ca stim despre istoria Egiptului din cultura orala.Iar „pierderea” mestesugului scrisului se datoreaza faptului ca nu au mai ramas egipteni pe acolo, nu cei la care ne gandim ca si constructorii piramidelor sau supusii lui Ramses.
Cu sau fara cultura orala, lumea nu ar fi pierdut iformatiile despre Platon, Pitagora, Menelau, Ptolemeu, Thales, Euclid, Arhimede, Socrate etc.Sunt absolut convins de asta.
Sa nu fiu inteles gresit, nu intentionez sa neg importanta culturii orale.Totusi eu nu cred ca aceasta poate supravietui in marea ei masura fara suportul periodic al culturii scrise.Oricat am vrea sa credem, memoria colectiva nu are bataie chiar atat de lunga.Cred ca de mai mult de 200-250 de ani nu putem vorbi.Chiar daca nu dispare complet, tot se pierde mare cantitate de informatie.
„E” oameni şi oameni, „e” păreri şi păreri!…A trebuit să-mi recitesc propriul text ca să mă dumiresc despre ce vorbeşti.
O vorbă populară spune că surdul nu aude dar le potriveşte, probabil în cazul dumitale vine de la o meteahnă romană (a nu se înţelege română).
1. Nu am scris „Malta”, ci Maya. Descifrarea scrierii civilizaţiei Mayaşe, situată în regiunea Golfului Mexic (e pe Continentul American, să ştii!), a fost posibilă tocmai datorită utilizării limbii orale folosită de băştinaşi. Dovadă incontestabilă că limba orală precede şi supravieţuieşte limbii scrise.
2. Sînt de acord că au existat oraşe romane pe teritoriul actualei Albanii. Existenţa oraşelor romane este o constantă în toate teritoriile care compuneau Imperiul Roman. Populaţia locală era atrasă de aceste centre urbane ca un magnet şi devenea bilingvă. Ce s-a întîmplat cu strămoşii albnezilor care locuiau în oraşele romane după dispariţia influenţei romane? Au revenit natural la limba nativă.
3. Celţii britanicii au fost cu greu germanizaţi! Celţii britanici foloseau bilingvismul în jurul centrelor urbane şi a sferelor de influenţă romane dar nu au renunţat niciodată la limba maternă. Venirea anglo-saxonilor pe coastele de est ale Marii Britanii a dus la un exod spre nordul Franţei. Populaţia celtă din Peninsula Bretagne este urmaşa acelei migraţii. Probabil, peste cîteva generaţii, ceţii din Irlanda şi Marea Britanie vor fi integral germanizaţi, dar asta înseamnă mai bine de 1.500 de ani de supravieţuire la presiunea germanică. Asta înseamnă că au fost greu de germanizat, pentru că au încercat să-şi păstreze limba cît mai mult timp posibil! Idem cu limba latină.
4.”Exemple elocvente sînt civilizaţia Egipteană”. Limba coptă este urmaşa limbii faraonilor. Francezul Jean-François Champollion a reuşit cu ajutorul acestei limbi să descifreze hieroglifele egiptene. Încă o dovadă (dacă mai era nevoie) incontestabilă că limba orală precede şi supravieţuieşte limbii scrise.
5.”Si unde se vorbeste limba daca in mod atestat in Rom^nia?”. Exact în acele locuri în care se vorbea în antichitate. Zona Balcano-Danubiano-Carpatică. Unde se vorbea limba strămoşilor lituanienilor? Nu avem o limbă proto-lituaniană atestată acum 2000 de ani. Similar şi cu limba dacă. Izvoarele scrise lituaniene corespund aproape identic cu cele româneşti, dar asta nu împiedică specialiştii să claseze cuvintele ce compun limba lituaniană ca fiind descendentele unei limbi Proto-Indo-Europene ce se presupune că se vorbea acum 6.000 de ani undeva prin stepele Rusiei şi Ucrainei. Concret: lit. dantis, skt. danta दन्त, pers. dantan şi lat. nom. dens, gen. dentis au voie să provină dintr-o presupusă limbă comună vorbită tocmai acum 6.000 de ani, dar săracilor daci li se dă voie doar să împrumute cuvîntul dinte din latină acum 2.000 de ani. Asta dacă nu credem cumva că limba vorbită de geto-daci era diferită de limbile Indo-Europene. Poate că erau maghiari în Arcul Carpatic acum 2.000 de ani. Aici îţi dau dreptate. Fiecare poate crede după cum consideră de cuviinţă, dar limba însăşi ne arată foarte clar: lat. sex se presupune că vine din PIE *(s)uéks (după Beekes) sau *s(w)eḣs (după Sihler), ca apoi să îi înveţe pe barbarii daci şase. Cum rămîne cu lit. šeši? El vine din română, latină sau tocmai din PIE?
Dle Raicu,
Va multumesc pentru raspuns si doar tin sa specific pentru inceput ca eu nu caut sa combat pe cineva de dragul de a combate, ci pur si simplu daca incepe o discutie, imi place ca lucrurile sa fie lamurite.
1. In primul rand, intr-adevar, trebuie sa-mi cer scuze pentru Malta.Evident ca nu confund Malta cu civilizatia mayasa (cred ca nimeni nu o face) dar imi ramasese senzatia (evident gresita) ca e pomenita
aceasta Malta.
O fi fost si un reflex pripit, prin faptul ca face parte aproape invariabil din calupul cazurilor enumerate ( „dar britanicii, grecii si maltezii cum de nu s-au romanizat?”).Unii mai intreaba si de evrei.
Cu asta, subiectul acesta e clasat.Totusi insist pe intrebarea: de ce se cauta doar cazurile de neromanizare pentru a se face legatura cu dacii
si nu se pomeneste de cele ale galilor si intregii Iberii?
2.Un moment…nu am intrebat daca au fost orase romane in Albania, ci de fapt, cu atat mai mult cat spuneti ca sunteti de acord cu mine (nu imi
este insa clar cu ce anume), ziceam sa imi enumerati 4-5 municipii si orase colonia (deci gen Ulpia Sarmisegetusa, Napoca, Drobeta, Dierna, Tibiscum,
Potaissa, Malva, Apullum etc) din Albania.Daca se poate si o statistica foarte aproximativa a drumurilor romane de acolo.Stim, conform arheologiei ca Dacia a avut peste 4300km de drumuri romane (chiar se apreciaza catre 5000km, cu drumurile mai mici de legatura cu cele principale).Astea sunt indicii clare in legatura cu interesul fata de provincie,cu intensitatea colonizarii, dinamica vietii provinciei etc. si sa facem o comparatie intre cele 2 si sa apreciem cam cat de intensa a fost colonizarea in Albania.
Valabil chiar si pentru Britania (desi infrastructura a fost si acolo intr-adevar densa).Sa vedem totusi cum stam si cu marile orase dupa anul 61.
3. „Venirea anglo-saxonilor pe coastele de est ale Marii Britanii a dus a un exod spre nordul Frantei. Populatia celta din Peninsula Bretagne este urmasa acelei migratii. Probabil, peste cîteva generatii,cetii din Irlanda si Marea Britanie vor fi integral
germanizati, dar asta înseamna mai bine de 1.500 de ani de supravietuire la presiunea germanica.”
Imi cer scuze, aici nu sunt sigur daca inteleg corect mesajul.Deduc ca
a) dv. considerati ca acele cateva generatii care s-au scurs au insemnat 1500 de ani si
b) ca de la venirea saxonilor in sec.5, britanicilor si
irlandezilor le-au trebuit sa ajunga in sec 19-20 sa se germanizeze si sa-si definitiveze limba.Sau ce ati dorit sa spuneti?
4.De unde si pina unde?De unde faceti legatura intre descifrarea lui Champollion si dovada incontestabila ca cultura orala supravietuieste
celei scrise?De ce nu ar fi ca a descifrat Champollion hieroglifele dupa alfabetul (deci scrierea) coptic?
El a lasat si un tabel de echivalenta.Limba copta se considera ca nu se mai vorbea de ceva timp la vremea lui.
Revin cu mayasii
:”Descifrarea scrierii civilizatiei Mayase,…a fost posibila tocmai datorita utilizarii limbii orale folosita de bastinasi. „.
Chiar daca e asa, pentru cat timp? (supravietuirea aceea a limbii vorbite de bastinasi…vorbind de dovada supravietuirii culturii orale in fata celei scrise).
Nu mai spun ca despre ce vorbiti, despre descifrare (scriptica) sau despre reconstituirea fonetica?
Cati vorbitori de mayasa sunt acum in Golful Mexic (si nu vorbim de epoca antica, vorbim de 5
secole)?Cati vor mai exista peste 2-300 de ani.Sunt
sanse ca niciunul?(ca in cazul limbii copte).Nu avem cum verifica, dar eu cred ca da.
Chiar daca nu am dreptate, tot ramane o
problema.In ambele cazuri s-a descoperit scriere, care putea bine-mersi fi descoperita si peste 500 de
ani sau mai mult.Admitem ca in lipsa unor vorbitori gasiti cu ajutorul sansei, descifrarea ar fi fost o sarcina mai grea.Chestia e ca ele exista.Dincoace insa nu avem niciun fel de scriere daca (inca).Deci nu ar fi mai logic si corect ca intai sa se gaseasca o cantitate suficienta(numar suficient de mare
si texte suficient de mari) de texte dacice si dupa descifrarea lor sa se aprecieze cat de dacica e
limba rom^na?Altfel cum putem da verdicte clare asupra unei limbi, fara termen de comparatie? (care dincolo exista).
5.Nu imi spuneti lucruri noi si nu e nimic surprinzator ca in limbi avand radacina comuna raman si o serie de cuvinte comune.Sunt toate limbi indo-europene.Si ce daca?Pe baza asta se poate reconstitui o limba?Tot lexicul de baza?Sau gramatica?
Cum stabiliti pe baza unor cuvinte izolat identificate evolutia fonetica (transformarile fonetice) la trecerea cuvintelor dintr-o limba intr-alta si mai ales
regularitatea acelor transformari (ca de exemplu
rotacizarea „l”-ului intervocalic prezenta in limba rom^na,regularitatea gen
veteranus->betranus->batran si vervex->berbex->berbec, diftongarea vocalelor accentuate e si o )?Regularitatea acestor
transformari e indiscutabila, nu este ceva accidental,
nu sunt cazuri izolate, nici rare.Daca se ramane doar la dibuirea unor asemanari aleatorii, nu e cumva doar un simplu urechism?Probabil doar initiatii in ale disciplinei raman la simpla comparare a unor cuvinte,
faza pe care o depasesc odata cu studiul lingvisticii ca stiinta si nu ca ceva despre care iti dai cu parerea la o bere.Merge metoda asta la o cearta intre forumisti.Nu spun ca nu exista cazuri, spun doar ca e mult prea putin pentru a da verdicte in ce
priveste o limba.In cel mai bun caz este un aspect care sa dea de gandit, la un anumit nivel al pregatirii.Dar de ce considerati ca dv. aveti revelatia asta, iar lingvistii nu au avut-o vreodata, ca lor nu le-a dat prin gand, ca nu a fost candva si punctul lor de plecare?Nici nu este macar asta problema ca ar putea exista ceva mai multe cuvinte de substrat decat s-ar crede (mai multe decat cele 180-200 uzual vehiculate).Apoi repet, cum ramane cu gramatica?
Ca si consideratie generala: eu replicasem colegului de mai sus (Alexandru) si clar este (numai prin incapatanare nu s-ar putea admite) ca:
1.Alegerea Greciei ca analogie e total nepotrivita, ridicola, de fapt.Din n motive care se pot discuta.
2.”Nu va contrazic doar izvoarele istorice in spatele carora nu stau idei masonice ci si oamenii de rand, asa din popor.
Domnilor nu mai stati impotriva istoriei noastre adevarate. Se poate ca de la atata minciuna unii sa aiba impresia ca zic sau apara adevarul. ”
textul sau.
Discurs tipic dacoman…conspiratia mondiala, ocultare, masoni, statul (pusul) impotriva istoriei etc., plus invocarea unor surse carora nu li se spun
pe nume, cum spuneam, ciclul „numeroase izvoare”, „documentele vremii”.Lipsesc ca si ingrediente acuzele cu „jidani unguri” si „bozgori” si era setul complet.Ajutati-l pe colegul si spuneti care izvoare istorice (numiti-le) contrazic romanizarea.Si pe baza carui sondaj sau referendum conchide ca o contrazic „oamenii de rand, asa din popor”?
Cel mai practic este să punem răul înainte şi să presupunem că nu o să se găsească nici o scriere dacică. Cel puţin pe parcursul vieţii noastre. Asta nu înseamnă că nu îmi place sau convine să se găsească texte în limba dacilor. Chiar dicţionare întregi vreau! Dar nu pot crede la cum merge arheologia românească: pînă mai ieri putea să jure că dacii nu prelucrau aurul şi acum aflăm cu stupoare că statul român umblă să recupereze nişte brăţări dacice din aur masiv găsite de hoţii de comori!…
Lingviştii la care vă referiţi au văzut problema unidirecţional. Adică o influenţă doar dinspre Roma spre Dacia. Cartea la care lucrez (sper să fie gata anul acesta!) priveşte lucrurile dintr-un context amplu Proto-Indo-European. Dacia se află geografic mai aproape cu o 1.000 de km. de nucleul presupusei expansiuni PIE faţă de Roma. Altfel spus, ceea ce lingviştii văd ca o asemănare a limbii române cu latina eu o văd ca pe o descendenţă a limbii latine din limba dacă. Ceea ce lingviştii văd ca un proces sigur de rotacizare a unor cuvinte ce conţin pe latinescul l în românescul r, eu văd la nivel integralist PIE fenomenul de pararotacism prin care limba proto-latină pronunţa imperfect litera dacică r (ex. skt. suurya सूर्य = dac soare > lat. nom. sol, gen. solis). Ceea ce lingviştii văd ca un fenomen fără tăgadă prin care uvularul latin q se transformă în bilabialu românesc p, eu îl demonstrez la nivel macro-lingvistic ca fiind invers (ex. skt. aapa आप = dac apă > lat. aqua).
Şi, pînă la urmă, dacă dumneata vrei să te vezi ca un descendent al măreţului Imperiu Roman nu te poate opri nimeni, nici măcar adevărul!…
Nu-i vorba de a ma vedea un descendent al maretului imperiu roman, pentru ca nu am auzit om normal la cap sa spuna ca dacii au disparut.Teoria aia a murit de la Scoala Ardeleana (si totusi au avut si ei meritele lor, pentru eroarea aia nu merita infierati cu totul) si a fost lamurita.Nici sa spuna ca limba dacilor a disparut complet.Purismul dacist si cel latinist (precum si excluderea altor ulterioare influente) sunt 2 extreme.
Iar cu limba practic sunt 2 posibilitati:
-sa consideram ca rom^na e o limba neolatina cu substrat dacic.
-sa consideram ca rom^na e limba daca si ori ca influentele de tot felul (latina, slavona si altele) sunt prea mici sa-i fi alterat notabil structura, ori ca ca pur si simplu limba daca e ascendenta latinei si numai de-aia ni se pare ca vorbim o limba neolatina.Ar fi interesant in cazul asta sa notam o limba mama care a supravietuit limbei fiice (latina a murit, iar limba daca a continuat sa existe prin limba rom^na).
„Asta nu înseamnă că nu îmi place sau convine să se găsească texte în limba dacilor. Chiar dicţionare întregi vreau! ”
Si eu as vrea.Ar fi cel mai bun lucru care s-ar putea intampla, pentru ca problema s-ar rezolva pe baza de dovezi palpabile.
Spor la lucru si am sa caut cartea, cand va veni vremea sa apara.Sunt interesat de orice perspectiva noua.
Să fie foarte clar: Şcoala Ardeleană a dus România dintr-o zonă marginală orientală spre una periferică vestică. A fost un joc geopolitic asumat de a ne căuta o identitate pe care să o tolereze şi susţină marile puteri occidentale. Şi meritul Şcolii Ardelene este tocmai acela că a reuşit! Prin impunerea unui purism latin dus la extrem. Scopul scuză mijloacele! Cu ce costuri? În acest sens, vedem urmările lăsate de gînditorii ardeleni în modul de abordare al contemporanilor noştri: toate cuvintele limbii române trebuie să vină de undeva! De oriunde, chiar de aiurea, numai din limba dacilor nu.
Demersul meu nu a fost de a impune a priori o limbă anume în detrimentul alteia. Nu mă consider un dacoman sau latinist. Singura mea preocupare a fost să găsesc o metodă coerentă, logică şi verificabilă de a elucida paternitatea lexicului unei limbi faţă de alta. De ce a trebuit să vin eu cu o abordare diferită faţă de marii corifei ai lingvisticii româneşti? Amintesc aici doar patru dintre ei: Alexandru Graur, Lazăr Şăineanu (născut Schein), Heimann Hariton Tiktin, Alexandru Cihac. Toţi patru sînt de etnie evreiască. Nu sînt anti-semit, nu spun că a existat o conspiraţie sionistă, spun doar că nu au strălucit cu nimic, au mers tacit împreună cu propaganda ideologică a vremii.
După mai bine de cinci ani de studiu aprofundat asupra fondului principal de cuvinte care formează limba română actuală, am ajuns la următoarele concluzii:
1. limba română este descendenta directă a limbii dace.
2. limba latină antică era o formă dialectală a limbii dace (amintesc aici un aspect pe care nici un cercetător nu l-a sesizat: caracterul regresiv fonologic al limbii latine [17 consoane şi 5 vocale] faţă de limba română [22/7]).
3. limba dacă era descendentă primară din trunchiul comun Proto-Indo-European.
P.S. Ca să fac pe plac şi latiniştilor: există un fond de cuvinte latine intrat în limba geto-dacilor din perioada de contact cu Imperiul Roman. Ex. împărat sau Sorin Paliga cu studiul domniei sale asupra cuvîntului cumătră < lat. commater (com [cu] + mater [mamă] = naşă), împrumutat în slavona bisericească kŭmotra.
Nu voi cauta sa pretind ca am studiat aprofundat problema (pentru mine e un hobby, profesia mea e de alta natura si nu am intentia sa-mi fac o a doua).Totusi:
„2. limba latină antică era o formă dialectală a limbii dace (amintesc
aici un aspect pe care nici un cercetător nu l-a sesizat: caracterul
regresiv fonologic al limbii latine [17 consoane şi 5 vocale] faţă de
limba română [22/7]).”
Nu aud pentru prima data de acest aspect, el este pomenit cam in orice am citit despre limba rom^na.Daca imi amintesc bine, am gasit referinte si la Sorin Olteanu.
Fenomenul nu e prezent doar in limba rom^na, ci si la celelalte limbi romanice (franceza, spaniola si chiar italiana…foarte probabil si portugheza).Doar daca le excludem si pe acestea ca limbi neolatine.Sau daca nu, conform liniei propuse, ele ar fi descendente indirecte ale limbii dace (limba daca fiind mama latinei).
Cum ati concluzionat totusi ca diacriticele rom^nesti sunt antice?Nu exclud ca nu as avea suficiente informatii (dar curiozitate exista destula).
Ca intrebare cu caracter general, in studiul dumneavoastra (si in prealabil) ce pregatire v-ati format?Vreau sa intreb daca aveti cunostinte solide de latina, greaca veche, limbi balcanice vechi, sanscrita…
Aveti (sau ati avut) in vedere in lucrarea dv. si studiul problemei d.p.d.v al gramaticii limbii rom^ne (cel putin la fel de definitorie pentru o limba, daca nu mai importanta…si nu ma refer in niciun caz la ortografie)?
Ce spuneti de Tristele lui Ovidiu?
Şcoala Ardeleană a avut un rol important în coagularea noastră ca naţiune, ca stat.
Sînt un cercetător autodidact şi mă consider fără modestie un mic Jean-François Champollion. Dacă vrei să cumperi cărţi scrise doar de oameni de ştiinţă emeriţi, gen Alexandru Graur, o să ai satisfacţia că cel puţin ai dat banii pe o lucrare erudită, atestată ştiinţific. Pe de altă parte, există şi autori precum Gabriel Gheorghe, Pavel Coruţ sau Lucian Iosif Cueşdean care pun accentul pe un sentiment patriotard dar fără să aducă o argumentaţie convingătoare.
Dacă romanii le spuneau daci şi grecii geţi este posibil să fi întîlnit fiecare triburi diferite. Geto-dacii nu erau constituiţi într-un imperiu omogen care vorbea o limbă unitară, ci din triburi înrudite ce stăpîneau un anumit teritoriu. De la populaţiile din sudul Balcanilor şi pînă la cele din nordul Mării Negre se constituia un continuum dialectal. Adică, dacă la aproximativ 50 de km. avem un grai local, regionalism, la 250-300 de km. găsitm deja un dialect iar peste 700-800 km. limbi înrudite. Cei ce intrau în contact cu vecinii apropiaţi se puteau înţelege fără probleme dar cu cît se mărea distanţa, limbile deveneau inteligibile doar la nivelul unui vocabular de bază.
În acest context trebuie să înţelegem exilul lui Ovidiu printre barbari. Dacă noi astăzi avem dificutăţi în a înţelege tot ce zice un aromân care vine din nordul Greciei (aproximativ 400 km.) imaginează-ţi-l pe Ovidiu la Tomis ce venea de la 1.000 de km.
Să ne închipuim, prin absurd, că Ovidiu se plimbă astăzi pe străzile Constanţei printre oamenii obişnuiţi, aşa-zişii descendenţi ai coloniştilor romani şi nu printre barbarii geţi de acum 2.000 de ani. Cine o să-l înţeleagă spunînd: „Barbarus hic ego sum, qui non intellegor ulli, et rident stolidi verba Latina Getae”? Imaginează-ţi stupoarea poetului dacă ar vorbi pe străzile Romei moderne! Şi aici nu includ cunoscătorii de limbă latină, ci doar oamenii obişnuiţi.
Referitor la diacritice, poţi să revezi postată comparaţia lui şase cu limba lituaniană. Doar atît e varianta „demo”, restul este pe bani, frate!
P.S. Cartea se publică în format electronic şi este disponibilă doar în limba engleză.
„Referitor la diacritice, poţi să revezi postată comparaţia lui şase cu
limba lituaniană. Doar atît e varianta „demo”, restul este pe bani,
frate!”
Bun, trebuie sa vad cum le are si lituaniana din antichitate.Dar probabil ca este explicat in carte.Cum spuneam, o sa o urmaresc, nu e problema ca e in engleza.
Cu Ovidiu nu gasesc atat problema ca nu se intelegea cu getii din prima, desi spune ca pentru o buna bucata de vreme o lua cu cuvinte de baza, cu „vorbe simple” (banuim ca nu le recita poezii), cat faptul ca si dupa ani de zile, dupa ce a invatat limba lor suficient de bine incat sa ii inteleaga nuantele si subtilitatile, ajungand, dupa cum spunea, capabil sa compuna cel putin un poem, nu semnaleaza nicio revelatie ca versurile alea le-a scris oarecum tt intr-un idiom latin, nu a sesizat vreo inrudire speciala a limbilor. iar omul era un adevarat erudit, nu un om cu educatie medie.
Ma gandesc chiar si din citatul pe care l-ati pus, probabil ca majoritatea oamenilor obisnuiti tot prind un barbarus, ego sum sau verba (probabil si intellegor). Iar el cred ca ii intreba pe localnici de chestii precum casa, acasa, piata, mare, paine (vrand sa intrebe probabil unde se gaseste de cumparat). Dar daca cumva majoritatea cazurilor erau diferente de genul caseus -> branza (dacic). Daca si cu paine, caine, carne, piata, casa, cer, cap etc era la fel?
Inca o data, mult spor cu lucrarea.
Toate la timpul lor! Răbdare şi încredere. Cartea mea nu are nimic de-a face cu autori înflăcăraţi gen Napoleon Săvescu sau dogmatici precum Marius Sala, care spun multe dar de fapt nu explică nimic. Lucrarea mea este pur şi simplu „a mind-blowing”! Toate cele bune!
Ah, sa nu uit aspectul:
„În acest sens, vedem urmările lăsate de gînditorii ardeleni în modul de
abordare al contemporanilor noştri: toate cuvintele limbii române
trebuie să vină de undeva! De oriunde, chiar de aiurea, numai din limba
dacilor nu.”
Linia de pina atunci era ca toate vin nu de undeva, ci la sigur din slavona, ca limba rom^na e o limba slavica si scrierea ei trebuie sa fie chirilica.Chiar daca s-a ajuns la eroarea extremei purismului latinist, gasesc ca scopul a fost chiar nobil si nu cred ca a avut a face in totala masura (poate nici majoritara) cu acceptanta occidentului.
Intrebarea de asemena ar fi, cata baza palpabila aveau (cel putin la acea vreme) pentru a evidentia o constiinta dacica la rom^ni.Avem certitudinea absoluta (dovada, mai bine zis) cum isi spuneau dacii?Geti le spuneau grecii, daci le spuneau romanii.Cum isi spuneau ei insisi?
MA NUMESC ION COJA-COJAC,SUNT JAVRA CU SUFLET DE DRAC IMPOSTOR SI INFRACTOR, VREAU SA DISTRUG UN POPOR.
Teama mi-e ca adevar graiti.Aveti si momente de luciditate,se pare.Mi-a trebuit ceva vreme sa va descifrez.
Este penibil astfel de limbaj pentru un cineva care se pretinde a fi.
Desigur ca nu stiati ca „vreun” ca si alte particularitati româneşti (si elemente de imaginar popular) sunt prezente in dialectul aroman. Daca dvs lingvist nu aveti „cunoștințe temeinice de limbă latină și elină, de indo-europenistică, limbi balcanice etc” barem o aplecare catre variantele dialectale ale limbii romane sa aveti inainte sa aruncati paie pe foc negand ceea ce mari lingvisti precum Papahagi, Capidan Marioteanu si bunul simt au statutat.
ALTCUMVA DESPRE ORIGINEA ROMÂNILOR
Moto: Nu poate fi indiferent unui cetăţean dacă i se tăinuieşte istoria patriei sale; bărbaţi şi femei, matroane şi fecioare trebuie să ştie cine sînt, de unde vin şi cine le au fost părinţii. (Michael Lebrecht, Geschichte von Siebenbugen, în Abend Unterhaltungen, Sibiu, 1784, p. 16).
Deşi am trecut într un alt mileniu şi într un alt secol, cei obligaţi prin profesie să citim / răsfoim manuale liceale de istorie şi limbă română, observăm că poncifele de prin anii ’60 ’70 ai secolului al XX lea despre originea şi evoluţia românilor nu şi au clintit decît… „â” urile, în pofida puzderiei de lucrări republicate ori apărute după căderea „cortinei de fier” pe această esenţială temă (le vom evidenţia pe cele mai importante dintre ele în continuare). Cum oricine poate afla răsştiutele fraze în mai toate cărţile de şcoală , nu stăruim aici.
Privitor la originea românilor şi a limbii române am avea, însă, de formulat opinia că a mai gravita în abordarea subiectului doar la accidentul istoric din 107 d.H. (cucerirea unei părţi a Daciei de către romanii conduşi de Traian), este o dovadă de superficialitate.
Să recapitulăm: • după anul 107, romanii au avut control la nordul Dunării numai circa 160 de ani, vremuri deloc liniştite, propice evoluţiei cultural sociale definite comod de prin secolul al XIX lea drept „proces de romanizare”, ci presărate cu mari invazii şi revolte; • aria geografică aflată sub administraţie romană a fost doar de 1/5 din regatul dacic (Eutropius evaluase Dacia, provincia rîvnită de Imperiul Roman pentru aurul ei, ca teritoriu avînd o circumferinţă de un milion de paşi – adică aproximativ 1000 kilometri) . • Theodor Mommsen a arătat că în Dalmaţia, în cele două Panonii, în cele două Moesii şi în Dacia nu s au făcut colonizări masive precum în Spania, Gallia, Brittania, Noricum, Asia Mică, Syria, Africa, Numidia şi Mauritania.
Adăugăm la acestea următorul raţionament: colonizările din Macedonia şi Tracia au fost doar parţiale şi, admiţînd că toţi legionarii aduşi în acea 1/5 cucerită din Dacia şi au acceptat schimbarea statutului de mercenari – membri privilegiaţi ai unor trupe de ocupaţie –, în acela de sedentari reprofilaţi la munca ogoarelor, rămîne de demonstrat că erau cu toţii vorbitori nativi (ori măcar buni cunoscători) ai „latinei vulgare” pe care ar fi impus o femeilor dace, aşa încît, în pofida majorităţii situaţiilor de bilingvism specifice familiilor mixte, descendenţii lor să devină vorbitori nu de limbă maternă, ci… paternă! (De altfel, acelaşi Th. Mommsen considera că, începînd de la împăratul Hadrian, elementul latin dispare din armată, exceptînd ofiţerii. De asemenea, pe de o parte, fiecare legiune era recrutată din zonele de staţionare – altfel spus, legionarii erau în mare parte localnici – iar, pe de altă parte, în general elementul traco dac începuse să joace un rol de seamă în armata romană. Se ştie, de asemenea, că s a ajuns chiar ca, din 238 Maximinus Trax să inaugureze un lung şir de împăraţi romani de origine traco dacă).
Nici nu credem că se mai pot lua astăzi în discuţie fanteziile privind depopularea masivă – îndeosebi dispariţia în războaie a tuturor bărbaţilor autohtoni – urmată de căsătorii idilice ale „veteranilor” cu femei dace iubitoare dar, pesemne, amnezice (uitîndu şi peste noapte – nu i aşa? – atît originea, cît şi limba strămoşească şi învăţîndu şi pruncii „latina” aproximativă a soţilor, foşti legionari cotropitori, adunaţi din tuspatru punctele cardinale ale imperiului!).
Considerăm, de aceea, insuficient argumentabilă teoria „romanizării” (de către cine?) a populaţiei din Ardeal, Moldova (inclusiv Basarabia), Transnistria şi Bucovina. Nicolae Iorga şi Vasile Pârvan – ca să ne referim doar la doi specialişti recunoscuţi –, la nivelul de cunoaştere posibil în epoca lor, au încercat găsirea unor argumente suplimentare în favoarea conceptului „romanizare” impus de Şcoala ardeleană. Credem, însă, că nu se mai poate lua în serios în zilele noastre scenariul lui Nicolae Iorga din Istoria Românilor din Ardeal şi Ungaria (anume emigrarea masivă de ţărani din peninsula italică în zona iliro tracă, inclusiv la nordul Dunării, cu mult înaintea cuceririi acestor ţinuturi de către romani) . Vasile Pârvan, la rîndul său, intuise fragilitatea argumentelor cronicăreşti în favoarea „romanizării” în 160 de ani a dacilor învinşi de Traian, dar punea fenomenul pe seama influenţei decisive a negustorilor romani, influenţă exercitată cu mult timp înainte ca armata romană să cucerească efectiv ţinuturile locuite de panoni, iliri şi traco daci. Teoria vădit tendenţioasă a lui Roesler (sinteza albano românească la sudul Dunării după retragerea aureliană), reluată neştiinţific, din păcate, de o parte virulentă a istoriografiei maghiare contemporane, nu mai merită să fie luată în considerare. Lor li s ar cuveni recomandată cartea istoricului maghiar Huszti Andras, care, prin 1790, scrisese: Dacii au fost locuitorii cei mai vechi ai Ardealului, Moldovei şi Munteniei. (…) Geţii au fost însă şi ei împărţiţi la fel ca dacii (…) în 1. Cei care au locuit spre vărsarea Dunării s au numit simplu geţi. 2. Cei care au locuit lîngă Tyras (Nistru) sau rîul Tarlo s au numit tyrageţi. 3. Care se aşezară între apele fluviului Boristhenes (Bug) s au numit trusageţi. 4. Cei care au locuit lîngă lacul Meotis (Marea de Azov) s au numit iasy geţi. 5. Iar locuitorii din jurul Mării Caspice şi a rîului Gyaik şi Uxfartes s au numit masageţi, adică geţii care locuiau în regiunea apelor. (…) Spun că noţiunea aceasta de Geta (…) ar însemna suliţă de aruncat sau lance, potrivit căreia geţii n ar însemna altceva decît popoare de viteji, suliţaşi, lăncieri. (…) Unii învăţaţi socotesc că numele acesta de Dacus înseamnă luptător, adică viteaz . Augustin Deac citează şi opinia lui E. C. Daviest, care, prin 1922 1923, scrisese în Enciclopedia Peoples of all nations: Cu mult înainte ca vulturii romani să intre pe teritoriul carpato dunărean, cunoscut azi ca fiind România, exista o civilizaţie ce îşi avea rădăcinile departe, în trecut, din epoca neolitică. Unitatea perfectă a acestei civilizaţii primitive reiese din exacta asemănare a armelor de luptă şi uneltelor de muncă, a tumulilor şi resturilor de vechi locuinţe, din Transilvania pînă la Marea Neagră .
Perspectiva asupra evoluţiei culturii şi civilizaţiei din spaţiul carpato danubiano pontic trebuie, însă, lărgită.
Marija Gimbutas, cercetătoare de origine lituaniană stabilită în SUA după 1944 şi profesoară mai bine de douăzeci de ani a Universităţii din Los Angeles, a demonstrat într o suită de articole publicate încă de prin anii 1973 1974 că România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500 3500 î.e.n., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo euro penizate patriarhale de luptători din epocile bronzului şi fierului. (…) Uluitoarele descoperiri făcute în România şi în alte ţări învecinate după cel de al doilea război mondial, asociate datărilor cu radio carbon, au făcut posibilă înţelegerea importanţei începuturilor culturii vechi europene, o cultură a unei societăţi de agricultori. A devenit, de asemenea, evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu cîteva milenii pe cea sumeriană (…) . Despre ce uluitoare descoperiri (ignorate cu superbie de savanţii autohtoni!) scria Marija Gimbutas, profesionistă căreia în nici un caz nu i se poate imputa viziunea subiectiv protocronistă în care înglobează, de regulă, toate minţile comode opiniile care le contrazic ipotezele?
Mai întîi este vorba despre tăbliţele de la Tărtăria descoperite în 1961 de cercetătorul clujean Nicolae Vlassa, aparţinînd civilizaţiei Turdaş Vinča şi atestînd o scriere mai veche cu un mileniu decît aceea sumeriană ; apoi despre celelalte numeroase vestigii, de la sactuarele dacice din zona Orăştie, pînă la siturile bine studiate din Alba, Dobrogea etc. şi la cele în curs de cercetare din Orheiul Vechi (Butuceni, Trebujeni, Brăneşti, Ivancea Cotul Iazului, Selişte Vatici ş.a.).
Octavian Buhociu remarca: Rezultatul cercetărilor de arheo¬logie preistorică, mai ales cele din sec. IV î.e.n. încoace, dovedesc aproape sistematic permanenţa unor rituri şi tradiţii populare, cum sînt cele de înmormîntare, de vînătoare, calendaristice etc., care se înţeleg prin cele de azi, de unde şi proba că Dacia a fost locuită fără întrerupere şi că romanizarea a preluat şi menţinut vechea cultură daco getică . Aşadar, pe acest temei material – care, încet, încet, este scos la iveală prin munca anonimă, jertfelnică a arheologilor –, se poate vorbi despre reconstituirea marelui edificiu al uneia dintre cele mai poetice şi mai originale mitologii din Europa şi din lume .
Fiindcă tot se obişnuiesc diverse comparaţii cu Occidentul, să facem şi noi una, în contextul propus aici: prin comparaţie cu Dacia „romanizată”, în Peninsula Italică de unde ni se trage „romanizarea”, după opiniile încă admise axiomatic, Th. Mommsen recunoştea că, într adevăr, Italia este însă surprinzător de săracă în vestigii ale epocii primitive şi se găseşte sub acest raport într un contrast remarcabil faţă de alte zone de civilizaţie, întrucît aici dacă umanitatea s a găsit, într adevăr, cîndva, în interiorul graniţelor Italiei pe o treaptă primitivă de civilizaţie, pe care obişnuim s o numim starea sălbăticiei, atunci pur şi simplu n a mai rămas nici o urmă din aceasta . În acelaşi timp, cu o intuiţie remarcabilă, istoricul german a deschis larg cîmp de investigaţii pentru lingviştii secolelor următoare, afirmînd ca o certitudine absolută că din creuzetul comun al popoarelor şi limbilor a descins o ramură care includea concomitent atît pe strămoşii grecilor, cît şi pe cei ai italicilor. (…) Comparaţia limbilor, abordată cu precauţie şi corectitudine, poate să ne ofere o idee aproximativă despre nivelul de cultură atins de acest popor înainte de separarea sa şi să ne înfăţişeze imaginea aproximativă a începuturilor istoriei, care nu este nimic altceva decît dezvoltarea civilizaţiei. Limba, în special în epoca de formare, este imaginea fidelă şi mijlocul de cunoaştere a treptei de civilizaţie atinsă de un popor. Marile revoluţii ale artei şi ale spiritului sînt păstrate în ea precum într o arhivă, din ale cărei acte viitorul nu va întîrzia să se informeze despre acele timpuri asupra cărora orice tradiţie nemijlocită a amuţit. . Necunoscător, se pare, al limbii române, istoricul enumera cîteva cuvinte ale poporului aceluia primitiv, numit de el „indo german”, regăsite în sanscrită pentru a proba existenţa unei limbi, evident „indo germanice”: akshas (rom. osie, lat. axis, gr. άξων), avis (rom. oaie, lat. ovis, gr. όϊς), kûrnu (rom. cîrn, got. quairnus, lituan. girnôs), gaus (rom. bou, lat. bos, gr. βοΰς), iugam (rom. jug, lat. iugum, gr. ξυγν) etc.
O cercetătoare – filolog clasic de profesie –, Maria Crişan, a studiat în bibliotecile din Danemarca documente şi tratate ignorate pînă astăzi de istoriografia şi lingvistica românească precum cel datorat lui Cato Major (234 149 î.H.), intitulat Origines, ori pe acela scris de Saxo Grammaticus (1140 1206) – Danica Historia. Ea s a aplecat, de asemenea, cu acribie asupra mai cunoscutelor scrieri Historia de omnibus Gothorum Sueonuque regibus, publicată la Roma în 1554, la un deceniu după moartea autorului – arhiepiscopul de Upsala Johannes Magnus Gothus (1488 1544) – şi De literis et lingua Getarum sive Gothorum, apărută în 1597 – scrisă de Bonaventura Vulcanius Brugensis. Să reţinem şi concluziile sale: […] Dania [a cărei istorie începe din secolul al XIV lea î.H.], Danemarca de astăzi, este o parte intrinsecă a Daciei noastre, este DACIA DE VEST şi ştim de la autorii antici, [cum ar fi] Strabon (VII), că Dacii în vechime s au numit DANOI (= dani) ; [De la Cato Major] aflăm că cel mai vechi alfabet din lume este cel getic şi că geţii aveau o scriere cu mult mai înainte de întemeierea Romei, căci ei proslăveau faptele de vitejie ale eroilor lor în ode scrise şi acompaniaţi la fluier ; semnul de egalitate dintre get şi got este o certitudine şi nicidecum o greşeală, aşa cum eronat au socotit unii istorici oficiali ai noştri şi de aiurea ; cu peste o jumătate de veac în urmă, lingvistul rus sovietic Al. Marr semnala că la baza tuturor limbilor planetei ar sta patru cuvinte: ION, STAN, ROS şi FLOR. Acestora le aş adăuga – ba chiar înaintea lor – altele: GET cu toate variantele [inclusiv GET BEGET (autentic, din moşi strămoşi)], GOTH, GOTHINI, GOTHONES, GIAO, GOIA, GIALO, GAUTAI, GETAE, GAETA (a naşte, a zămisli), GEA, GAIA, GIAI (pămînt, spaţiu), VALACH (însemnînd şi „cal castrat”), cu toate variantele cunoscute, fiind atestat prima oară la Homer (Iliada, II, 739), sub forma OLOOSON, CODRU (numele ultimului rege al Athenei, în sec. XI î.H. care a domnit 21 de ani), apoi FAN / BAN / PAN, DAN, DORU, DORINA, PLUG, GREBLĂ, GUST, BLID, TATĂ, BARD, CIUBĂR, OM, ADAM, VÎNT, BAS / PAS cu sensul de „şef” (vezi şi engl. BOS, care şi are originea, ca şi FAN, în getică), ZI, CASĂ, AZOR, ALDE, THEUS, EV, AN / AR, BALLUR (= APOLLO), ATTHA [=TATA], FRATE, MUMĂ, SORĂ, COPIL, SCIT, BOGAT) .
Cu toate progresele cercetărilor arheologice şi istorice făcute pînă în ultimul deceniu al secolului al XX lea, observaţia lui Gh. Ivănescu din anii ’80 referitoare la România ni se pare, din păcate, încă actuală din perspectiva academică / oficială, inclusiv a manualelor: Rămîne şi astăzi o sarcină nu numai a filosofiei culturii, [a] sociologiei şi [a] etnologiei, dar şi a lingvisticii, de a explica limba şi cultura, atît cît se pot ele explica, prin psihologia specifică a popoarelor şi prin ceea ce este propriu în viziunea despre lume a fiecărui popor .
În privinţa limbii vorbite de străvechea populaţie la care se referea Marija Gimbutas, dacă, pe lîngă observaţiile de bun simţ ale lui Th. Mommsen, deja citate, admitem ca definitorie sintagma lui W. von Humboldt ein organisches Wesen (la rîndul său, F. de Saussure considera limba o existenţă ideală, care se găseşte în minţile indivizilor vorbitori, iar Umberto Eco – un imens „columbar roman”, cimitir al intuiţiilor), nu putem admite dispariţia aproape totală în circa 160 de ani (pe parcursul a patru cinci generaţii, adică!) a unui „organism sistem” de o atare complexitate, rezultat al unui proces milenar, cum a fost şi limba traco dacă . Mereu am fost uimiţi de atitudinea cercetătorilor români din anii ’70 ’80 ai secolului al XX lea, care, în lucrări ample precum DEX ul, au pornit de la premisa că limba română (mereu inferioară şi săracă!) a tot împrumutat, de a lungul secolelor, de la alţi vorbitori vecini, cotropitori ori migratori (prin comparaţie, net superiori!) cuvinte şi chiar sintagme. Neaflînd în enorm de multe situaţii asemenea lexeme aiurea, au preferat să considere termenii în cauză cu „etimologie necunoscută”. Cum să nu rîdem, deci, aflînd, bunăoară, că, într o atare gravă confuzie, autorii în cauză ajung să pună sigla finală „et. nec.” (i.e. etimologie necunoscută) definiţiei unui cuvînt precum ban, atît de bogat în derivate în limba română şi pătruns demult, prin bancă (loc unde se depun banii), în circuit mondial? Cum să nu salutăm cercetări ca acelea întreprinse de acad. Marius Sala, care a găsit o inadvertenţă hazlie urmărind cuvîntul catrinţă, definind un obiect de vestimentaţie feminină tradiţională românească, dar căruia autorii DEX ului i au indicat, grăbiţi, etimon maghiar, în dicţionarele vecinilor noştri de la vest indicîndu se, cum era şi normal… etimologia românească?! Sîntem de acord, de aceea, cu acei cercetători mai prudenţi care consideră o problemă încă deschisă contribuţia limbii latine (vulgare) la formarea limbii române.
Aceiaşi lingvişti români căutători, pe alte meleaguri, ai surselor de inspiraţie pentru limba română şi alcătuitori de dicţionare au ignorat, în schimb, un ansamblu de plăcuţe de plumb, iniţial din argint aurit şi din aur, cu o scriere străveche depozitate la Muzeul Naţional de Arheologie din Bucureşti încă din prima jumătate a secolului al XIX lea! După seismele socio politice din 1916 1918 şi 1941 1944, au mai rămas 79. Puţinii cercetători care s au aplecat asupra lor au tras concluzia că textele sînt scrise în trei alfabete distincte, două dintre acestea aparent total necunoscute [probabil în limba geto dacă – n.n.]. Al treilea alfabet, folosit mai frecvent în lungul textelor, este compus din caracterele alfabetului grecesc clasic, la care se adaugă patru caractere anomale specifice şi caracterul latin V, cu dublă semnificaţie [u] sau [v] (…) . Această cronică apocrifă pe plumb, după cum şi a intitulat lucrarea nu un lingvist, cum ar fi fost de dorit, ci un brav inginer, care i a consacrat peste trei decenii din viaţă, Dan Romalo, este în realitate un tezaur: o cronică autentică a geto dacilor, de o uimitoare coerenţă, profunzime şi erudiţie. Din fericire, tînăra Aurora Peţan, cercetător principal la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan Al. Rosetti” din Bucureşti, a înţeles importanţa acestor documente inestimabile, cărora le acordă, de cîţiva ani, atenţia specialistului …
Din fericire, nu este un exemplu singular. Amintim şi documentul de 448 de pagini depistat de mai multă vreme în Arhiva Bibliotecii Academiei de Ştiinţă Ungare din Budapesta, dar descifrat recent de Viorica Mihai Enăciuc şi intitulat Codex Rohonczi. După opinia istoricului Augustin Deac, mărturia este de mare importanţă, întrucît atestă o limbă dunăreană veche (…), limba valahă, latină arhaică, cu alfabet dacic şi care descrie momente semnificative din istoria românilor, în special luptele lor cu armatele Regatului ungar, cotropitoare ale Transilvaniei . De asemenea, într o lucrare temerară Originea traco dacă a limbii române, Mihai Vinereanu se ocupă de poziţia limbii traco dace în familia indo europeană, de caracteristicile fonologice ale limbii traco dace, de raportul dintre limba traco dacă şi limbile slave, aducînd şi convingătoare argumente hidronimice şi toponimice.
Cu siguranţă, acest „nou val” de oameni pregătiţi lingvistic, continuarea cercetărilor arheologice (precum cele din zona Histria care s au făcut în ultima vreme – descoperiri categorisite de mass media ca „senzaţionale” –, vizînd, e drept, epoci mai apropiate decît cea primitivă) şi demersurile ştiinţifice ale viitorilor savanţi cu pregătiri diverse – istorie, etnologie etc. – din generaţiile actuale, fără prejudecăţi şi fără directive ideologice, vor aduce mărturii suplimentare privitoare la civilizaţia dezvoltată în ţinutul denumit inspirat de Marija Gimbutas leagănul vechii Europe .
În ceea ce priveşte „romanizarea” din 107 275, ca proces de geneză a poporului român pe care o invocă încă mulţi autori români spre acoperirea unei continuităţi indubitabile (altminteri ţinînd de „miracolul românesc”), am socoti o cel mult relatinizarea locuitorilor Daciei ai căror strămoşi „roiseră”, cu milenii înainte, în toată lumea, inclusiv în Peninsula Italică…
Din vol. Mihai FLOAREA, Perspective critice, I, București, Editura Papirus Media, 2005, pp. 9-18. (Din motive tehnice, notele de subsol ale textului n-au putut fi postate).
Notele integrale la textul meu postat la 2 august 2013:
1)Iată cum tratează problema Ecaterina Stănescu, Marilena Bercea şi Mihaela Selevet în Istorie. Manual pentru clasa a IX a, Bucureşti, Rosetti, 2004: Pe teritoriul de la nordul şi sudul Dunării au trăit triburile tracilor, pe care, treptat, romanii le au cucerit. Înglobaţi în provinciile romane Moesia (15 d.Hr.) şi Dacia (106 d.Hr.), moesii, dacii şi geţii au fost romanizaţi. Provincia nord dunăreană Dacia a fost părăsită de statul roman în vremea împăratului Aurelian (270 275); în urma retragerii aureliene a rămas în teritoriu o populaţie daco romană care s a amestecat cu dacii rămaşi în afara graniţelor provinciei, romanizîndu i şi pe aceştia din urmă. Procesul de romanizare al autohtonilor geto daci a început încă din secolul I î.Hr., înainte de cucerirea romană, fiind posibil, chiar dacă nesistematic, datorită vecinătăţii Imperiului Roman cu zonele nord dunărene. A continuat sistematic, organizat de stat, în perioada cît a existat Dacia (106 275) şi, din nou nesistematic, după retragerea aureliană, în secolele II IV. Rezultatul romanizării nord dunărene în secolele I î.Hr. – III d.Hr. l a constituit formarea populaţiei daco romane, care a stat la baza formării poporului român. (p. 59). La rîndul lor, manualele de limba şi literatura română abordează problematica numai de la „romanizare”, fenomenul acesta contînd ca axiomă…
2)În viziunea lui Martin Cromer, citat de Stolnicul Constantin Cantacuzino în Istoriia Ţării Rumâneşti, graniţele teritoriului se pot trasa cu uşurinţă: Dachia, dupre cum o scriu vechii gheografi, apa Tyrii, căruia noi [îi] zicem Nistrul, despre acea parte a Sarmaţi[e]i, carea noi [ştim că] Rusia şi Podolia iaste, o desparte; de cătră apus cu iazighii metanastii să hotărăşte, despre răsărit cu apa Necrasul, căruia noi Prutul acum îi zicem, şi cu Istrul, adecăte cu Dunărea, că aşa să cheamă; de către Misia cea de Jos, carea acum Bolgaria iaste şi de cătră amiazăzi cu aceiaşi Dunăre să desparte, adecăte de Misia de Sus, carea acum Bosna şi Sirbia iaste (…) (Cf. op. cit., Bucureşti, Editura Minerva, p. 30).
3)În History of Rome, London, L. Bentley, 1894. Am folosit traducerea românească din 1987 a lui Joachim Nicolaus, în două volume, apărută la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
4)Stolnicul Constantin Cantacuzino se întreabă, naiv, cum de afirmă răspicat acelaşi cronicar polonez că: Aceia dară (adecăte Dachia) dupre atîtea războaie ce cu romanii au făcut, în cea dupre urmă de Traian împărat, precum scrie şi Eftropie, s au supus şi în chipul ţinutului adusă iaste. Ci dară, de vreme ce de oştile ce în mai suşii ai [=ani] sorbită şi stinsă au fost, mulţime de oameni den toate părţile romane, acela împărat ca să lăcuiască şi să sălăşluiască pămînturile acestea şi cetăţile au adus. Însă nu aşa mult dupre aceia ş au răscumpărat. Dupre aceia iar goţii, subt Graţian împărat, aceiaş[i] Dachie o au cuprins. (Cf. ibidem). Confuzia nu stă la acel Martin Cromer, aşa cum crede cronicarul muntean, în „răscumpărarea” Daciei de către dacii liberi (suficient de numeroşi în cele 4/5 din teritoriu necucerite de către romani!), ci în „sorbirea” şi „stingerea” populaţiei autohtone. Cît despre goţii lui Graţian, Stolnicul Constantin Cantacuzino comentează cu dreptate: cum s au zis den istoriile altora că şi dachii, şi gheţii dentr o fîntînă cu goţii era[u] (…). (Cf. op. cit., p. 31).
5)Cine mai avea rude pe la ţară acum 15 20 de ani, sau cunoaşte din alte surse viaţa rurală tradiţională, ştie că femeile sînt cele mai conservatoare păstrătoare ale obiceiurilor „apucate din străbuni”, deci statornicite în urmă cu 70 90 de ani.
6)Reluăm un pasaj pentru a demonstra bogata fantezie a autorului: Într o anumită fază din viaţa ei economică, Italia (sic!) nu a avut nevoie de ţărani şi i a exportat. Erau vilele, latifundiile, casele de plăcere, parcurile de vînătoare, viaţa de lux (…). Şi atunci a venit deodată un aflux de populaţie deznaţionalizînd parte din ilirieni şi traci. Şi confundîndu se deznaţionalizaţii în masa civilizatoare au întărit o. Curînd au mers înainte cu toţii, păstrînd aceleaşi ocupaţii, tot mai numeroşi pînă au ajuns la limita Dunării şi au trecut o pe la Drobeta. După opera de deznaţionalizare făcută pe tăcutele de popor, a venit apoi împăratul care a dus această operă mai departe etc. (apud Mihai Vinereanu, Originea traco dacă a limbii române, Chişinău, Editura Pontos, 2002, p. 23).
7)Un fapt interesant în acest sens îl aflăm în studiul polemic Mult zgomot pentru nimic sau Balansoarul româno albanez scris de Gabriel Gheorghe: (…) La 1826, cu 14 ani înainte de naşterea lui Roesler, un compatriot al acestuia, Heinrich Julius Klaproth, erudit orientalist german, publică (…) Tableaux historiques de l’Asie, depuis la monarchie de Cyrus jusqu’a nos jours, Paris, Schubert, Londra, Treuttel and Wurtz, Stuttgart, Cotta, în care cuprinde şi 27 de hărţi de o deosebită valoare documentară, cuprinzînd intervalul dintre anii 534 î.e.n. – 1825 e.n. (…) Una din hărţile lui Klaproth poartă ca dată anul 912 e.n. şi pe ea românii (Walaches) figurează nu numai la nord de Dunăre, dar chiar şi în Ardeal! (…) Roesler nu putea să nu cunoască cartea lui Klaproth – reputaţia acestuia fiind universală în epocă – (…); îl şi citează (a se vedea p. 338 din Romanische Studien). (V. Gabriel Gheorghe, Studii de cultură şi civilizaţie românească, Bucureşti, Fundaţia Gîndirea, 2001, pp. 92 93).
8) Huszti Andras, Ó és újj Dacia, Viena, 1790, p. 1, apud. prof. dr. Augustin Deac, Istoria adevărului istoric, vol. I, Giurgiu, Editura Tentant, 2001, p. 138.
9)Cf. Augustin Deac, op. cit., p. 62.
10)Marija Gimbutas, Cuvîntul autoarei la ediţia românească al vol. Civilizaţie şi cultură, Bucureşti, Editura Meridiane, 1989, p. 49.
11) Ciudat este că, dintre reacţiile produse la vremea respectivă, nu putem cita decît pe cele ale străinilor: (…) tăbliţele de la Tărtăria sînt mai vechi cu un mileniu decît monumentele scrierii sumeriene (…). Concluzia aceasta vine în întîmpinarea părerii exprimate de arheologul britanic Colin Renfrew, care a executat recent săpături în localitatea bulgară Sitagroi şi care a afirmat că în sud estul Europei a existat în vechime o civilizaţie înaintată (interviu luat bulgarului V. I. Georgiev, în „Magazin istoric” nr. 3 / 1972, p. 18. apud. Paul Lazăr Tonciulescu, De la Tărtăria la Ţara Luanei, Bucureşti, Editura Miracol, p. 9). Prin ianuarie februarie 2005, după cum am fost informaţi de un localnic, aceste tăbliţe încă se mai aflau expuse într o vitrină muzeală din Cluj sub ignoranta inscripţie: „importuri culturale”!
12)Octavian Buhociu, Folclorul de iarnă, ziorile şi poezia păstorească, Bucureşti, 1979, p. 388.
13)Ivan Evseev, Cuvînt înainte la vol. Dicţionar de magie, demonologie şi mitologie românească, Timişoara, Editura Amarcord, 1987, p. 6.
14)Op. cit., p. 23.
15) Idem, p. 26.
16) Cf. idem, pp. 26 27.
17) Maria Crişan, Înrudirea popoarelor nordice cu traco geto dacii – dovezi istorice şi lingvistice, în vol. Cărturari nordici despre geţi şi limba lor scrisă, Bucureşti, Editura Arvin Press, 2004, p. 128.
18) Idem, pp. 129 130. Jurisconsultul suedez Carolus Lundius (1638 1725) atrage atenţia printre primii asupra unui text al lui Cato Major (cel Bătrîn): Getae etiam ante Romam conditam heroum suorum praeclare gestas carmine conscriptas ad tibiam cecinerint (în traducere liberă: poeţii geţi acompaniaţi la fluier cîntau vitejia în luptă a eroilor lor cu mult mai înainte de întemeierea cetăţii eterne Roma) cf. idem, p. 92.
19) Idem, p. 134.
20) Idem, p. 82.
21) Th. Simenschy, Gh. Ivănescu, Gramatica comparată a limbilor indoeuropene, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1981, p. 39.
22) Manualele şi tratatele de ligvistică socot ca sigure cu puţin peste o sută de cuvinte de origine geto dacă în româna actuală. Lista cuprinde abur, balaur, barză, brad, brînză, (a) (se) bucura, buză, căciulă, copac, copil, mazăre, moş, ţap, vatră, viezure etc.
23) Dan Romalo, Cronică apocrifă pe plăci de plumb?, Bucureşti, Editura Arvin Press, 2003, p. IX.
24) Iată un fragment din prezentarea făcută obiectelor în cauză de doctorand Aurora Peţan într o comunicare de la Academia Română, în prezenţa acad. Marius Sala, din data de 3 iunie 2004, orele 18:30 19:30: Dimensiunile acestor plăci sînt, în genere, de 20 / 30 cm2, ceea ce duce la o greutate de 8 10 kg[pe bucată]. Toate au urme de prindere [toarte, cuişoare], chiar şi cele mici, de 6 / 8 cm2. Alfabetele arhaice de pe ele sînt imposibil de descifrat. Sînt 20 de tipuri de scriere, adică 20 de mîini care au scris. Există şi plăci martelate – s a scris deasupra altceva, probabil adecvat noutăţilor istorice survenite. Autorul acestor plăci era şi un bun povestitor. Astfel, există o poveste pentru regele Oroles, aliat cu romanii, care a avut un conflict cu Daphix şi Zurazis (personaje existente şi la Dio Casius). Orolio – cum apare numit în plăci – era duşmanul lui Daphix şi al lui Mato Zurazio. Mai există şi referiri la Megao sau Megaso Decenao, o armată scită aliată acestor trei ş.a. Se scrie şi o poveste despre Cotizonio, şi despre Burebisto, care avea 15 aghiotanţi ori consilieri, dintre care trei erau primii reprezentanţi, cu denumirea Hiliarco, adică „general”, cu numele Daphix, Zurasis, Oroles. Ceilalţi 12 erau stăpîni ai tot atîtor cetăţi dacice, dintre care recunoaştem Napoco, Helio Carseum, iar pe celelalte, cum este Genuclo, le socotim deocamdată necunoscute. Divinităţile apar cu bufniţe şi şerpi. Una dintre ele are capul cu şerpi înnodaţi în chip de plete [precum Gorgonele greceşti]. Spiritual, dacii erau politeişti. Zalmoxis apare denumit cînd trebuie exprimate numeralele: anul „… de la Zalmoxis”. Divinitatea predominantă e Zabelio [Gebeleizis], zeu al războiului. [După notiţele noastre, în calitate de participant la această comunicare].
25) Augustin Deac, op. cit., p 324.
26)Mihai Vinereanu, Originea traco dacă a limbii române, Chişinău, Editura Pontos, 2002. Autorul, Master of Arts în lingvistică la Graduate School and University Center, City University of New York şi doctor în filologie, are în pregătire şi un dicţionar etimologic al limbii române.
27)Nu putem trece peste lucrarea vizionarului Nicolae Densusianu, Dacia preistorică, ediţie facsimil după cea din 1913, Bucureşti, Editura Arhetip, 2002, despre care dr. C. I. Istrati scrisese: cel ce va ceti amănuţit această carte va vedea uimit profunzimea acestei scrieri şi comorile necrezute de ştiinţă şi judecată ce sînt adunate acolo. Mintea omenească, după părerea mea, nu s a ridicat încă mai sus. Opera în sine e de valoare ştiinţifică şi naţională extraordinar de mare pentru noi! (v. op. cit., Nic. Densusianu. Viaţa şi opera, p. CXII).
[…] de pe blogul dânsului, rezervate unor dispute cu dl. Napoleon Săvescu, pe care le puteți citi aici și aici, am postat și eu un comentariu, pe care îl redau mai […]
SA NU MAI VINA Napoleon Savescu…. CA DACI AU INVIAT = NU MAI VREM CONGRES DE DACOLOGIE- GAVAREALA =VREM FAPTE =PARTID DAC=TV. DAC=..a mintit ..a clampanit a plgiat destul ..noi pe drunul nostru cu genetica HAMBURG IAR EL CU H de u =pierit-au daci-.mai da ce nerusinare..pierite-ar sfinti pe loc de nesimt..de 14 ani gavareala..
Dați-mi voie și mie să punctez câteva lucruri care îmi par esențiale în disputa Ion Coja-Napoleon Săvescu.
1. Trebuie făcută diferența între limba populară și limba literară. Pe când limba literară este o creație artificială, apărută mai mult sau mai puțin accidental, limba populară este o creație naturală.
2. Limba română populară, adică limba vorbită de popor, nu descinde din limba latină literară, ci limba latină populară, despre care avem puține mărturii, se trage din aceeași limbă din care descinte și limba română populară.
3. Limba română populară este cea mai unitară limbă din lume, în ciuda dezbinării de care suferă vorbitorii ei, realitate cunoscută încă din antichitate. Dacă în Italia, patria limbii latine, italienii nu se înțeleg între ei fără a face apel la limba literară învățată în școală, românii nu au nevoie să învețe o altă limbă pentru a comunica. Unitatea limbii române este principala dovadă a arhaicității sale, anterioare cuceririi romane.
4. Este imposibil să se demonstreze prin mijloace științifice că limba latină literară s-a transformat în limba română populară, fără a se încălca logica și bunul simț. Cel care vrea să afle cu siguranță care este realitatea din urmă cu 2000 de ani, nu are decât să-i ceară lui Dumnezeu să i-o dezvăluie, darul străvederii fiind singurul mijloc de investigare personală a trecutului care nu dă greș.
5. Așa zisa limbă indo-europeană (re-)creată de lingviști este o monstrozitate ideatică și nu are nicio legătură cu realitatea. De altfel, lingvistica nu este știință în deplinul înțeles al cuvântului, deoarece este incapabilă să facă predicții despre evoluția unei limbi, chiar dacă are și ea “legile” ei. Bunăoară, legile fonetice, niște simple corespondențe lingvistice, sunt retroactive, aplicate doar atunci când convin lingviștilor.
6. Rasa albă a apărut în spațiul centrat pe Munții Carpați, un pământ propice vieții, locuit neîntrerupt din vremuri imemoriale. De altfel, acest pământ este primul răsărit din ape, locul unde au fost creați primii oameni. Odată cu înmulțirea populației și apariția condițiilor necesare supraviețuirii în zonele limitrofe, rasa albă s-a răspândit în cele patru zări, ducând cu ea limba, obiceiurile, tradițiile și memoria colectivă, inclusiv mitul potopului – iată motivul înrudirii dintre limba sanscrită, limba occitană, limba latină, limba albaneză și limba română, pentru a da doar câteva exemple.
7. Poporul român s-a născut odată cu încreștinarea autohtonilor pe care romanii îi numeau daci, iar grecii traci/geți. Potrivit predaniei, ultimul mare preot dac a fost și primul martir creștin. Prin încreștinare, dacii au căpătat o nouă identitate etnică, de care noi cei de azi ar trebui să fim mândri.
8. Cei care nu-și asumă propria indentitatea românească și se declară daci, sunt antihriști.
9. Limba vorbită de rasa albă, dinaintea amestecării limbilor, este limba sacră a umanității, prin ea putându-se comunica direct cu zeii, prin zei înțelegând toată suflarea Raiului, de aici și denumirea de Dumnezeu a Domnului zeilor.
10. Cartea de căpătâi a adepților teoriei autohtonicității poporului român ar trebui să fie lucrarea DOCTORULUI ÎN ISTORIE Alexandru Badea, “Începuturi românești”, nu “Noi nu suntem urmașii Romei” a lui Napoleon Săvescu, care cu toată stima pentru munca sa, ar trebui să facă un pas înapoi pentru binele colectiv.
11. Ca fost secretar al societății culturale Getica, condusă de Gabriel Gheorghe, vă recomand să citiți în primul rând lucrările membrilor acesteia, dar păstrându-vă spiritul critic. Chiar și un inginer erudit ca Gabriel Gheorghe poate cădea în capcana preaplinului și să susțină ca suprem argument al neînvățării limbii latine de către daci, speranța mică de viață a acestora, în vădită contradicție cu mărturiile anticilor.
Baieti e nasol rau de tot daca a ajuns unul din academia romana sa spuna niste ineptii mai mari decat el.
Cum sa sustii ca poporul dac si-a pierdut limba in 200 de ani ?
In societatea noastra problema este muult mai adanca. La putere sunt fii rusofonilor comunisti aciuati dupa razboi. Nu dau nume fiindca ii cunoastem. Au fost promovate lichele ordinare cu creierul cat nuca in fruntea tarii si la sfatul inteleptilor.
Baietii astia nu fac nimic decat sa-si apere postul. Daca le pui intrebari de logica se ataca la geselile tale de gramatica in loc sa raspunda elegant. Oameni de nimc care chiar daca vor sa faca ceva nu pot !
DOMNULE COJA…. MERITATI OARE SA VI SE SPUNA „DOMNULE?
As vrea sa vad dovezile ca Dr Savescu este impostor, infractor, agramat, trivial. Dacü nu le pui aici +nseamnü cü nu eöti dec+t un mincinos ordinar, Coja, un nemernic.Te astept.
Florin Croitoru; descoperitorul limbii dacilor!!
Tovarășului (dar nu al meu) Ion Coja,
Cu insulte și calomnii nu se ajunge la nimic bun, Ioane.
Ideile din istoria falsificată pe care tu le aperi nu îți fac cinste, iar promovarea minciunilor despre mine începe să mă facă să cred că și celelalte opinii ale tale pe care le publici sunt la fel de răuvoitoare si neadevărate. Te-am respectat considerându-te un om vârstnic și serios dar, dacă despre vârsta ta nu am îndoieli, despre ”adevărurile” pe care le prezinți încep să am.
Am fost atenționat de câțiva prieteni că, recent, pe blogul tău ai făcut o panoramă (era să zic panaramă) chinuită, ciuntită, neadevărată și, bineînțeles, nedocumentată (cum singur recunosti) menită să mă facă praf și pulbere. Cu o aparentă superioritate de ziarist dospit și copt în anii de tristă aducere-aminte, încerci să demonstrezi că ideile Societății Internaționale ”Reînvierea Daciei”, pe care am onoarea să o conduc, sunt false și că, de fapt, noi, ca popor, suntem urmașii ”vajnicilor” romani care s-au îndurat de noi, ne-au șters limba și memoria și ne-au (re)născut din senin ca alt popor, de sorginte latino-romană! Că, de!, trebuie să arătăm lumii că suntem de origine europeană, latino-romană, de origine ”nobilă”, superioară că, altfel, lumea ne-ar crede barbari sau, mai știi?, strigoi sau cine știe ce altă seminție înjositoare! Afirmațiile tale ar fi comice, dacă n-ar fi ridicole! Un popor, cum a fost cel dac, nu poate fi ras de pe fața pământului doar pentru că așa vor unele capete pătrate, printre care și ziaristul Ion Coajă! Cred că este inutil să enumăr cuvintele convingătoare ale unor mari gânditori din antichitate și din vremea mai recentă care vorbesc despre daci și despre continuitatea acestora pe pământul lor pe care au trăit de la începutul lumii. Consider că e inutil din moment ce tu negi orice evidență. E inutil pentru că singur spui că nu ai studiat acest domeniu și nici cărțile mele. Dacă ai fi studiat acest aspect al istoriei noastre, ai fi văzut că argumentele de bun simț ale unor personalități în domeniu, ca și argumentele mele, sunt bazate pe dovezi istorice și, mai recent, pe descoperirile reieșite din analizele științifice ale genomului uman (vezi http://www.dacia.org/daciarevival/articolearticles/articole-in-limba-romana/240-calatorie-genetica ). Înțeleg că pentru o minte comodă și inundată de idei preconcepute, este greu (dar nu e imposibil) să ia taurul de coarne și să se adâncească în studiul comparatist, în studiul genetic, într-un studiu aprofundat și abia după aceea să vină cu concluzii.
Iată, pe scurt, observațiile mele .
1. Istoria noastră străveche este istoria dacilor. Romanii, cu legiunile lor de mercenari, nu au cucerit decât o parte nesemnificativă (circa 15%) din teritoriul Daciei și pentru o perioadă foarte limitată de timp.
2. Romanii nu au pus piciorul în Moldova sau în partea nordică a României de azi dar, în ciuda acestui fapt, moldovenii se înțeleg foarte bine cu muntenii și cu maramureșenii fiindcă au aceeași limbă pe care au păstrat-o și au transmis-o viitoarelor generații. Dacii liberi nu cred că se luptau cu romanii ca să le învețe limba (trebuie să fii tare prost ca să crezi așa ceva). Probabil că, în viziunea ta, romanii au trimis pe tot teritoriul Daciei, pe furiș, spioni lingviști care să-i momească pe daci și să-i convingă să-și uite limba, să uite cine sunt și să învețe de zor limba latină (!!!). Capacitatea mea științifică nu o poate egala pe a ta (si, sincer, nici nu-mi doresc asta), așa că poate vei găsi, totusi, câțiva gugumani să te și creadă.
3. Mulți cercetători de bună credință ai lumii vechi și noi, bazându-se pe studii aprofundate, reiterează ideea că limba dacă a fost izvorul și promotorul de răspândire a limbilor romanice, inclusiv al limbii latine din Imperiul Roman.
4. Nu sunt dentist și n-am fost niciodată. 19 ani am fost doctor chirurg, în București, la Spitalul Cantacuzino, la profesorul Juvara, iar după depunerea cererii de emigrare în America, la Spitalul Județean Tulcea, unde l-am cunoscut și pe fratele tău, un distins ginecolog din Isaccea. Tu știi foarte bine aceste lucruri, așa că doar dacă senilitatea te-a afectat, le mai încurci. Stabilindu-mă la New York în urmă cu 31 de ani, am lucrat tot ca doctor chirurg la spitalul Mount Vernon pentru o perioadă de 3 ani. Am mai făcut o a doua specializare în medicină internă la Our Lady of Mary Medical Center și, crezi sau nu, nu sunt dentist, așa că nu te pot trata dentar.
5. Nu am legături oculte sau de altă natură cu nimeni. Respect legile, îi respect pe oameni, dar cer să fiu, la rândul meu, respectat. Ascult cu răbdare opiniile altora – chiar dacă sunt opuse convingerilor mele – și duc cu ei o conversație civilizată. Nu-mi impun punctul de vedere nimănui. Dar atunci când un măgar mă acuză de hoție, onoarea mă obligă să-l trag de urechi.
În calitatea de ziarist pe care doar crezi că o exerciti cu responsabilitate, se vede că nu faci distincție între insultă și calomnie. Acuzația ta că aș fi furat documente din sertarul domnului Vinereanu este o grosolană calomnie. La fel cum te-am chemat pe tine, la telefonul 0722309247, azi, 28 mai 2013, ca să te trg de urechi, l-am chemat și pe Mihai Vinereanu la telefonul de NewYork 1-347-705-2914 (e-mail mvinereanu@yahoo.com), care nu a fost încântat să-ți audă numele…ca să nu spun mai mult.
Aș avea încă multe de spus, dar prefer să închei adresându-mă celor ce încă citesc polemicile neelegante ce le stârnești.
După 2000 de ani de istorie dramatică, numai prin examinare lucidă, fară prejudecăți, și prin solidaritate cu tot ceea ce însemnează informație verificată ne putem situa în locul nostru constituit de mult și vom putea, mâine, să nu ne pierdem în viitorul ce se proiectează și care e privit cu îngrijorare. Rostul nostru nu poate fi acela de a contempla fără atitudine și de a ne lăsa în voia celor ce năzuiesc dispariția totală a strămoșilor noștri adevărați, Dacii, prefăcând zilele vieții noastre într-o apăsare grea și creând ”scaune de judecată ” ale arbitrarului, acolo unde ședeau oameni cuminti. Noi avem o istorie ce ne legitimează și deasupra noastră – un singur Judecător. Societatea Dacia Revival, Re-Învierea Daciei, pe care o conduc cu mândrie și onoare, își propune o actiune de recucerire a istoriei noastre „pierdute”, a constiintei noastre nationale, a respectului fată de Dacia, acest organism etnic ce sângerează de peste 2000 de ani.
Cu stimă pentru cititori,
Dr. Napoleon Săvescu
PS
În cazul nepublicării replicii de mai sus, ea va apare pe http://www.dacia.org și pe facebook.
=
Domnule Napoleona Savescu,
Va sugerez sa luati in consideratie extraordinara teorie a domnului Daniel Barbu! (cititi putin mai jos). Cred ca este cea mai irefutabila dovada – si paralela totodata – pe care o face cu fratii nostri de peste Prut! In afara de faptul ca NICI unul dintre „academicienii” si „istoricii” nostri romani NU a fact-o inca, dumnealui a demonstrat deja ca:
Asa cum nici rusii NU au reusit din 1912 si pina in prezent (200 de ani, fata de 172 de ani!) sa-i faca pe toti romanii / dacii / moldoveni din Basarabia sa-si uite limba romana si sa vorbeasca doar ruseste, cu atit mai putin cele citeva legiuni romane (care NU vorbeau „latina”) NU au avut cum sa-i faca NU doar pe cei ocupati de ei, dar cu atit mai putin pe restul (marea parte a Daciei!) sa invete sa vorbeasca latina!
Din acest moment inainte, aceasta minciuna khazaro-kominternista, nu numai ca NU poate avea vreo valenta stiintifica, dar cred ca este o poveste de RISUL CURCILOR!
dixit!
Basarabenii provin dintr-un popor roman format, cu constiinta nationala.Dacii nu o aveau. Decebal a fost singur in razbiul daco-roman.Nici un dac liber nu i-a fost aliat macar o zi.Nici macar cei de la sud de Dunare nu au schitat nici o tentativa de a profita de ocazie si sa se revolte.A avut ca aliati sarmati si bastarni, nici un costoboc, carp sau dac mare.Fiind atat de liberi, puteau foarte lesne decide sa fie alaturi de Decebal si sa-si arate solidaritatea frateasca, unitatea si omogenitatea lor.Si sansele in acel razboi ar fi fost probabil mai mari si chiar daca nu ar fi reusit mult mai mult, ar fi ramas ca o dovada a constiintei lor ca apartin toti neamului mare al dacilor „uniti in cuget si-n simtiri”.
Legionarii romani vorbeau latina.Confunzi legiunile cu auxiliarii.Legionarii erau cetateni romani, chiar daca nu neaparat doar din Roma sau teritoriul Italiei.Capacitatea de a comunica fluent in latina era o conditie obligatorie.Edictul lui Caracalla a venit mai tarziu.
In alta ordine de idei, domnul Savescu a fost intrebat prin intermediul diverselor articole, invitat, rugat, mai bine spus, sa faca trimitere exacta la citatele pe care i le-a atribuit lui Dio Cassius, Traian, Herodot, Strabon etc. Acele citate par de negasit. De asemenea, vorbind despre „betoanele dacice”, din „Podul lui Burebista”!? care ar fi minimul de zvonuri macar (nu izvoare) care ar sugera macar ipoteza construirii podului de catre daci?Ce precedente ar exista, ce constructii de anvergura similara, si la care se foloseste ciment, au ramas pe teritoriul Daciei inainte de 106? Putem pune fara chin o lista de precedente (astfel de constructii romane), cum stam de partea cealalta?
„Din acest moment inainte, aceasta minciuna khazaro-kominternista, nu numai ca NU poate avea vreo valenta stiintifica, dar cred ca este o poveste de RISUL CURCILOR!”
cine spune asta?Izvoare, surse?….altfel este doar o opinie personala pe care nu se cade sa o exprimi in numele tuturor.Doar folosirea capsului de la tastatura nu intareste un argument…sau un „argument”.
Nu este nicidecum un măgar ce trebuie tras de urechi ci doar un Tovarăş cu Coaja Groasă.
Logica științei dreptului:
1.Dacă nu există dovezi faptele nu s-au petrecut.
2. Dacă există dovezi faptele s-au petrecut.
3. Discutăm numai despre dovezi chiar dacă faptele nu s-au petrecut.
___________________________________________
Stimați cititori, pe o asemenea gândire se întemeiază calitatea de academiacian român.
Formidabil ! Problema CUM SCRIEM ISTORIA !? PE CE AGUMENTE NE BAZAM ? PIETRELE VOBESC ! Demersul mi se pare JUSTIFICAT TRAISCA DACIA LIBERA , ROMANIA LIBERA ! NU sint de acord cu jignirile !
Titlul acestui articol este ~Napoleon Savescu-impostor si infractor~. Nicaieri in acest articol nu apare vreo dovada ca ar fi asa.Trag concluzia ca Ion Coja are pur si simplu o ura irationala pt distisul doctor in medicina, organizator al congreselor de dacologie si autor al unei carti de succes.
Ceea ce face aici Ion Coja e de o josnicie si de o murdarie fara margini. Aduce acuye fara doveyi de ex ca Dr Savescu ar fi furat un manuscris al lingvistului Dr Nihai Vinereanu.Ar fi gasit acolo ideea ca stramosii nostri nu sint romani ci daci. O alta mizerie este aceea de a minti nerusinat ca Dr Savescu scrie in cartea sa ca @femeile dace s-ar fi repezit sa se impreuneze cu militarii romani. Se vede clar de aici ca ori Ion Coja nu a citit respectiva carte ori minte josnic.Dr Savescu scrie exact pe dos de cum zice Ion Coja.
Patriotul ION COJA lupta impotriva AGENTURILOR STRAINE,agentilor straini imperialisti AMERICANI,exploatatori si DEZBINATORI prin curentul-geto=dacic, inventat scos de la naftalina!
OHO, IA-TI PASTILELE, MOS NEBUN
Nenea Talpes,cred ca esti,sa spunem, doar… ignorant.Coaja aia comunista si toata Academia de Istorie,participa inca la Marea tradare nationala!
Subsolurile tuturor muzeelor de istorie din tara sunt pline de artefacte si dovezi ale istoriei noastre multimilenare.Nu au voie sa le scoata la lumina,nu au voie sa le inregistreze macar…pentru a putea,la nevoie si la comanda,sa le distruga(cum se intampla de altfel aproape zilnic).
Marile biblioteci europene ascund inca cele mai importante scrieri despre istoria dacilor,despre adevarata noastra istorie,aici e vorba de cele peste 200 de mega lucrari,unde apar informatii,chiar scrieri importante despre Dacia.
Iar pentru nimicnicul de Coja:-sa-ti fie rusine,ai ajuns pana aici doar printr-o intamplare nefericita pentru noi.
Sper sa te arunce macar Istoria la…GUNOI.
Eu sunt un geto-dacist temperat(continental)
Altii sunt exagerati.Ceea ce nu inteleg unii este ca acest curent DEZBINA societatea, invatata dupa un anumit REPER si context,timp de doua secole,anume ca suntem limba latina,urmasii Romei!
Bun,acum se face prea mare tam-tam,ca sa dezbinam tot ce a ramas!
Dacii se bat cu romanii!
Ungurii cu Guvernul!
Guvernul cu serviciile secrete si cu BAsescu!
MInistrul de internet cu cel de externe,pe fondurile alocate!
Sanatatea cu Educatia!
tiganii cu majoritarii!
-HOMOSEXUALII cu ortodocsii
-Ortodocsii cu sectele
-Sectele intre ele!
Si lista continua LA INFINIT!
Intrebarea mea ramane:
DOMNILOR! CE MAI RAMANE DIN ROMANIA NOASTRA?!?!?!?!?!?!?!?!?!?
Stimate domnule profesor,
Nu sînt, nici pe departe, un erudit în materie, profesor emerit, ori vreun intelectual rasat. Caut, însă, în ceea ce fac, observ, cunosc, învăț, simțul comun și echilibrul. Aș spune că mă dau în vînt după logica simplă.
Nu îl cunosc pe dl. Napoleon Săvescu și nici scrierile sale. Am auzit, doar, despre dumnealui. M-a izbit, totuși, vehemența negării ideilor sale, despre „nocivitatea” cărora am aflat tot din articolul sub „umbrela” căruia formulez acest comentariu. Care sper să nu vă supere.
Problema care se discută acum vizează, așadar, romanitatea poporului și a limbii române. În ultimii ani, am aflat că se afirmă, tot mai mult, teza primatului geto-dacic al originii noatre și se furnizează și argumente, foarte puternice, consider eu, în acest sens.
Din poziția de persoană din public, nu pot și nu vreau să nu țin cont și de aceste idei. Nu mi se pare corect să înghit pe nemestecate și total necritic, pe principiul magister dixit – așa cum am făcut pînă acum – teza istorică a romanizării, fără să analizez întreg tabloul. Iar faptul de a judeca situația și în alt fel decît cel consacrat nu mi se pare nici antinațional, nici antilatinist, ori anti alte dogme istorice prin care ni s-a anihilat gîndirea prin școli. Ba, din contră.
Nu înțeleg, de ce anume eventuala noastră origine preponderent, inițial și masiv geto-dacică, și proveniența dintr-o seminție mai veche, se pare, decît cea latină / romană atinge, istoric și sub alte aspecte, națiunea noastră? Consider că este chiar mai onorant să ne situăm pe platforma din care a evoluat însăși romanitatea. De ce trebuie musai să ne plasăm sub „pulpana” lui Traian, cel atît de nefericit înfățișat pe scările Muzeului de Istorie.
Și ca să fiu foarte tranșant, la o analiză logică elementară, efectuată de un nespecialist – adică și de mine – teza romanizării dacilor nu se mai susține cu nici un chip.
Adică, avem următoarele elemente:
-Administrația statală romană, oricum limitată numeric, acoperea îndeosebi spațiul urban.
– Două legiuni romane au fost cantonate permanent în Dacia și se ocupau mai ales cu treburile de la limes(cîți oare erau chiar romani, știindu-se clar din denumirile cohortelor că era o oaste de strînsură).
-Coloniștii, care se spune că au invadat zona ca lăcustele, proveneau mai ales din zonă, deoarece împărații interziseseră colonizarea provinciilor cu romani sadea din peninsulă.
– Partea cucerită din Dacia nu a fost foarte întinsă în raport cu teritoriul total al țării.
– Administrația, armata și coloniștii (care majoritar nu erau nici ei romani) reușesc, așadar, să schimbe radical fizionomia etnică și lingvistică a unui popor. Popor despre care sursele istorice antice se exprimau cu respect în ceea ce privește numărul, gradul de civilizație, vitejia etc.
-Populația de aici, în 165 de ani, își aruncă la coș, în pauzele dintre răscoalele interne și cei circa 100 de ani de lupte cu dacii liberi, limba, obiceiurile, tradițiile, substanța etnică și devine un popor romanic tipic.
-Intervalul menționat înseamnă circa 5 – 6 generații. Iar într-un secol apucă să trăiască, simultan, dacă au puțin noroc, bunicul, fiul, nepotul și strănepotul. Altfel spus, în două cicluri bunic – strănepot – iar acestea se suprapun în unele perioade – nu mai ținem minte nici măcar cum ne cheamă! Deci, tataia dac veteran din oastea lui Decebal îi povestește deja strănepotului despre sacrificiul acestuia pe limba lui Ovidius. Imposibil și total necredibil.
-Mai mult, urmînd exemplul înălțător al fraților efectiv cuceriți, toți ceilalți daci liberi, într-o fervoare imperial-religioasă de nedescris, se convertesc entuziast la romanitate!!! Un fel de: De la Nistru pîn’ la Tisa, tot geto-dacul plînsu-mi-sa că nu mai vrea a răzbate de-atîta romanitate! Așa s-așezară proaspeții români pe vecie în umbra acvilei!
-După retragerea aureliană, administrația, armata și parte din coloniști se retrag, dar procesul se desăvîrșește și, iată, reluarea conviețuirii vreme de multe sute de ani cu dacii neocupați, rudele de peste deal, adică din Ardeal, nu mai modifică procesul în sens contrar.
Domnule profesor, cu tot respectul, teza cu romanizarea pur și simplu nu mai rezistă, dați-mi voie să n-o mai cred! Și, repet, nu trebuie să fii mare istoric să faci o asemenea descoperire. Este, cum spuneam inițial, o chestie de bun simț, de aritmetică istorică!
Nu este logic și nu se compară cu alte procese similare. Tipică pentru comparație este ocuparea romană a Britanniei timp de circa 400 de ani și cred că pe o arie mai vastă. Acolo de ce nu s-a produs un fenomen similar?
Consider, de aceea, că istoricii noștri, inclusiv somitățile domeniului, au răsucit faptele ca să pice convenabil pe cheia romanizării.
Cum, Doamne iartă-mă, că toate ni se întîmplă numai nouă?
Dar vin cu un exemplu foarte contemporan, o situație similară, care, culmea, are ca obiect același popor. Situație pe care o constat cotidian, la fața locului, lucrînd de mai mult timp aici. Este vorba despre Basarabia.
Un cuceritor vine cu administrația, armata, cu mujicii coloni, cu un aparat statal brutal și rafinat, pe lîngă care ocupația romană probabil că a fost blînduță. Bate, schingiuiește, omoară, corupe, expulzează și deportează, vreme de 200 de ani. Un același neam, însă, rezistă și nu importă limba noului stăpîn. Nu își modifică statura etnică! De ce oare? Care să fie explicația? Sigur, pot fi date explicații savante. Eu cred, însă, că totul este mult mai simplu.
Vezi Doamne, dacii, mai mult de bună vrere s-au romanizat urgent, iar românii, de bîtă, funie și glonț, au refuzat cu îndărătnicire rusificarea! Așa se vede de aici, repet, de pe margine.
Astfel că, părerea mea este tot mai fermă (dar ce contează între contondențele pe care le iscă polemica în discuție). Și anume că, de fapt, fondul originar a fost cel traco-geto-dacic. Din acesta s-au desprins alte popoare, printre care și latinii. Cînd romanii au cucerit Dacia și-au reîntîlnit neamurile. Așa încît, degeaba filologii caută în limba română cuvintele cu etimologie geto-dacă – întreaga limbă română și latină au, de fapt, acest substrat. Eu nu sufăr din acest motiv. Ba chiar mi-aș aș dori să se exploateze sursele la îndemînă – existente și se pare că dosite interesat – pentru a ne susține documentat dreptul primordialității.
Cu deosebită stimă pentru efortul dumneavoastră general!
Daniel Barbu
dumneata esti DANIEL BARBU ministrul culturii,sau e coincidenta de nume?
Doar coincidență, doar nu credeți că ditai ministrul culturii s-ar compromite cu așa ceva. Dumnealui n-a terminat, încă, lupta cu ortodoxia.
Eu am simtit ca NU puteti fi „ministrul inculturii”, pentru simplu motiv ca el, ministru NU poate gindi la acest nivel superior…el ministru este un khazar / jidan care si-a tras doar nume neaos romanesc…
Doua lucruri l-au adus in pozitia actuala:
1- ca e khazar / jidan
2- ca este sub mediocru si poate sa raspunda la toate comenzile celor care vor sa ne distruga ca popor!
Superb domnule Daniel Barbu! Iata ca NU trebuie sa ajungi academician (intr-o perioada de trista amintire) ca sa expui lucruri de bun simt bazate pe o logica sanatoasa!
Va respect domnule!
Fac si eu un comentariu in stilul Traian Ioan: Ati auzit de jiu-jitsu? Daca dusmanul poate fi infrant prin aceasta tehnica, este cazul sa criticam doctrina machiavelica „scopul scuza mijloacele”?
Adevarul e ca destinul nostru tine de Roma, este o legatura intre bine si rau, depind una de alta. Citim in acest sens in biblie cum ca atunci cand s-a nascut Esau si Iacov, acesta din urma il tinea de calcai pe cel dintai.
Ei lucrand pentru instaurarea noii ordini mondiale(invierea Romei-fiara din adanc Apocalipsa 17:8))automat se va naste ROMANIA MARE DE SUS(un nou legamant pentru Patrie). Au nevoie de noi altfel de mult eram mort(i). Nu inseamna ca noi suntem Daco-Romani. Noi suntem Daci, unii prin asimilare, altii din nastere si multi sunt nicicum, adica caldicei. Multi sunt circumcisi la nivel trupesc, dar nu sunt circumcisi in inima. Mai sunt acei care nu sunt circumcisi in trup, dar au circumcizia in inima.
MARIJUANA?
Stimate domnule profesor,
Vă citesc scrierile cu deosebit interes şi intru cel puţin o dată pe săptămână pe blogul dv.
Vă apreciez enorm pentru lupta dusă întru apărarea neamului românesc.
V-am citit şi articolele din revista „Noi tracii” a regretatului Iosif Constantin Drăgan. Din câte am înţeles aâi participat şi la unele din întrunirile cenaclului bucureştean la care, se pare că participa şi tânărul, pe atunci, Napoleon Săvescu. Poate l-aţi întâlnit poate nu, dar acesta este un lucru minor.
M-a incitat titlul extrem de dur la adresa domnului Săvescu. Nu am nici cea mai mică intenţie de a-l apăra, dar am remarcat că de fapt lipsesc acuzele concrete.
În afară de o acuză de plagiat după Vinereanu, care plagiat în regimul Ponta cel puţin, oricum nu se pedepseşte, restul acuzelor nua u nici o bază.
Că susţine cu bani unele proiecte „dacologice”, nu cred că este nici infracţiune şi nici impostură. Că ar fi în serviciul unor agenturi străine sau că ar servi interesele altor ţări nu este deloc demonstrat. Nu aţi adus nici o copie după vreun stat de plată de la KGB, CIA, Stasi, SRI, Mossad, etc. Mă gândeam că poate aduceţi cine ştie ce dovezi despre cum şi-a construit castelul de lângă Sarmisegetuza, sau mai ştiu eu cum a obţinut bani pentru vreun congres prin şantaj sau tâlhărie. Nimic din toate acestea.
Este clar că oricine tratează anumite teme sensibile poate fi acuzat că este în serviciul unei ţări sau alta. Eu dacă aş scrie, spre exemplu o istorie a provinciei Alsacia pot fi acuzat că sunt agent al servicilor de secrete din Franţa, Germania, Belgia, etc.
Ceea ce vreau să aduc în discuţie nu este aceasta. Nu sunt avocatul domnului Săvescu, nu îl apăr, dar în schimb încerc să apăr adevărul. Adevărul despre strămoşii mei şi deci despre mine.
Dumneavoastră sunteţi adeptul teoriei latinităţii, care în mare spune aşa: poporul român s-a format în primele secole ale mileniului I d.H, este un amestec de romani şi daci, se trage din „doi bărbaţi cu braţe tari”, limba română este fiica limbii latine, limba dacă a fost aproape complet uitată (excepţie vreo 200 de cuvinte: barză, varză, mazăre, abur, mânz, etc), dacii care nu au fost exterminaţi la 106 de romani s-au latinizat aproape instantaneu. Dovezile cam lipsesc, aşa că concluziile sunt trase mai mult sentimental.
Aduceţi cîteva citate din cărturarii români, îl pomeniţi chiar şi pe Stolnicul Cantacuzino, dar omiteţi să spunţi ce părere ave el despre latinitatea limbii române: „Iară Dachii prea veche a lor limbă osebită având, cum o lăsară şi cum o lepădară aşa de tot şi luară a Romanilor, aceasta nici se poate socoti, nici crede” (Istoria Ţării Româneşti).
Desigur, pornind de la nişte idei preconcepute, ca aceea a originii latine a limbii române este imposibil să ajungeţi la o concluzie logică, iar cine spune astfel este fie pedofil, fie impostor sau mai ştiu eu cum. Cu asemenea idei nu veţi putea niciodată să rezolvaţi problema ouălelor sau a ouălor, nici pe cea a pluralului neregulat din limba română (de ce zicem ploaie – ploi şi şiroi – şiroaie), de ce avem peste tot excepţii (din ce miracolasă formulă latină am obţinut forma o desagă – doi desagi!), de ce verbele româneşti sunt cam toate neregulate şi nu vor să accepte legile lingisticii (spre exemplu „a tace” şi „a face” sună la fel la toate cojugările până la un punct: la imperativ: taci – fă!!) şi câte altele, pe care le ştiţi mai bine ca mine.
Că nu l-aţi studiat pe Napoleon Săvescu este clar, căci el chiar asta spune despre romani: că sunt urmaşi ai dacilor veniţi din Carpaţi cu secole înainte şi de aceea la Sarmisegetuza nu au avut nevoie de tălmaci!
Asta o spune şi Densuşianu, iar dacă eraţi onest faţă de adevăr puteaţi să propuneţi Academiei Române (?) schimbarea etimologiei cuvântului cioban care nu este de origine turcă cum greşit ne învaţă DEX. fiind găsit de Densuşianu într-o scriere a lui Pliniu, lib. XI. 97. 1 „coebanum caseum hic e Liguria mittit, ovium maxime lactis”.
Dacă un cuvânt se găseţte într-o formă asemănătoare în latină şi română cu aceeaşi semnificaţie atunci putem presupune:
1. cuvântul a venit din latină în română
2. cuvântul a venit din română în latină
3. este întâmplător.
Când sunt sunte de astfel de cuvinte excludem punctul 3.
Dar când româna are sute de cuvinte comune cu sanscrita, emeş (sumeriana), irlandeza, greaca, albaneza, turca, slava, fără ca multe dintre ele să se regăsească şi în latină, atunci este clar că ceva pute în linvistica oficială.
Nici nu este de mirare că aveţi asemenea idei din moment ce sunteţi un admirator făţiş al lui Alexandru Graur.
Dar nu toţi românii sunt la unison cu dv. din moment ce i-a apărut şi o zicală:
„Ne învaţă Graur româneşte când i-o creşte bucăţica ce-i lipseşte”.
Domnule profesor, îmi exprim încă odată admiraţia pentru ceea ce faceţi pentru apărarea românismului. Eu combat doar idea pe care o susţineţi de ani de zile, a latinităţii poporului nostru şi a limbii române.
Dacă sunteţi interesat vă stau la dispoziţie cu toate datele necesare, citate, liste de cuvinte, imagini, fapte istorice.
Cu deosebită consideraţie,
Flinx
Total de acord cu dumneavoastră, dle Flinx. În același sens, cu alte argumente, însă, m-am exprimat și eu în comentariul pe care l-am făcut.
Domnule Flinx,
Am raspuns la atacul domnului Ion Coja asa cum se vede mai jos! Daca ma va publica NU stiu! Dar pina ma va „dili” de pe web il puteti citi mai jos!
Jos palaria si pentru domnul Daniel Barbu!
Domnule Flinx,
Nu cred ca domnul Coja va publica acest comentariu; eu imi fac datoria sa-l scriu totusi!
Sint nascut in sudul Bucovinei, iar parintii mei ma luau de mic pe la nunti si botezuri prin unele din satele razasesti de munte din acea zona! Cind taranii se mai imbatau, incepeau sa vorbeasca despre istorie si despre daci! Era prin anii 1960-1970! Imi amintesc indirjirea lor la „istoria oficiala” a „academicianului” Mihail Roller (jidan jhazar) – probabil unul dintre mentorii domnului Ion Coja – cind spuneau cam asa: „…cum sa-mi spuna mie ca eu sint jumatate roman si jumatate dac, cind in zona noastra n-a ajuns picior de legionar! limba noastra este limba daca si o vorbim de mii de ani! inainte de a fi imperiul roman!” (am reprodus din memorie).
Nu mi-am inchipuit vreodata ca un om erudit ca domnul Ion Coja poate avea un comportament atit de asemanator cu a unei precupete…A incercat – ce-i drept – sa va desfiinteze mai mult prin jigniri si nu prin
dovezi concrete; pertinente! Nu trebuie sa va necajiti!
Sint inginer si lucrez undeva in America de nord, deci NU sint un specialist in dacologie! De curind, fostul ministru canadian al apararii: Honorable Paul Hellyer a dat un interviu in care declara clar ca americanii lucreaza de zeci de ani cu doua civilizatii extraterestre (poate intelege acum domnul Ion Coja de unde a aparut microelectronica, era informatiei si respectiv internetul; despre arme sofisticate nu intru in amanunte acum!). Interviul dumnealui poate fi vizionat la adresa: http://www.youtube.com/watch?v=hX06nI04j0g
De mentionat ca acesti extraterestri si super tehnologia lor NU sint de azi de ieri pe pamint ci de mii de ani!
Vreau sa-l intreb pe domnul Ion Coja:
1-daca extraterstrii vor prezenta filme cu cucerirea Troiei, cu plecarea geto-dacilor – din Troia – catre actuala Italie si infiintarea Romei – cu mintea lui de oltean CAPOS – va crede?
2-daca extraterestrii vor prezenta filme cu daci de acum 3000…4000 de ani vorbind o RUMUNA straveche, oare isi va pierde instantaneu auzul?
3- daca va vedea ca regi daci ca Ion (stilul ionin), Doru (stilul dorian) si Codru (stilul corintic) au plecat din Dacia si au creat Grecia cu tot cu alfabetul ei stravechi, va lesina?
Si in sfirsit: daca toti vecinii ne spuneau in evul mediu RUMUNI, de ce trebuie noi sa ne numim acum ROMANI si NU RUMUNI? dupa ce mii de ani teritoriul in care au trait inaintasii nostri s-a numit DACIA si acum 150 de ani a trebuit sa-l schimbam!? Este pentru ca asa vrea masoneria khazaro-iudaica, care lucreaza de la Iona Cuza incoace la desfiintarea noastra ca popor!
Domnule Ion Coja,
Dumneavoastra chiar NU vedeti ca timp de 70 de ani kominternistii khazari (care isi spun evrei „biblici”) ne-au transformat aproape intr-o populatie oarecare si ca in ultimii 23 de ani acest proces s-a intensificat IMPARDONABIL; am devenit aproape o populatie McDonald! Chair NU vedeti ca: sistemul eduacational produce sub-mediocri? ca sistemul sanitar este „proiectat” NU sa asiste medical „populatia”, ci sa o extermine?
Ce aveti domnule Ion Coja cu domnul Flinx!? Din cauza dumnealui tara se prabuseste?
http://www.ioncoja.ro/doctrina-nationalista/napoleon-ii/comment-page-1/#comment-30708
Veţi înţelege de ce ne este greu să-l numim cu titulatura oficială de Partidul Comunist Român. P.C.R. nu are nimic românesc şi nu are nici un trecut istoric semnificativ în România.
Legenda spune că a fost creat în mai 1921. Înainte au existat câțiva marxişti, intelectuali, fără nici o influenţă în afacerile publice din România. Ei erau influenţați de două figuri foarte active în viaţa societăţii româneşti: evreul ucrainian Constantin Dobrogeanu-Gherea (născut Solomon Katz) şi bulgarul Cristian Rakovsky (născut Krăstio Gheorghev Stancev) amic al lui Lenin şi Troțki.Partidul din România a fost creat din iniţiativa şi sub controlul direct al partidului bolşevic sovietic.
Încă de la creare, a luat poziţii extrem de impopulare, de exemplu dezmembrarea României Mari, abia creată, care ar fi dus la înghiţirea Basarabiei de către Rusia Sovietică. (ceace s-a întâmplat mai târziu)
Partidul comunist dovedea prin astfel de poziţii că nu caută un succes electoral ci preluarea puterii numai prin forţă. Pentru astfel de poziţii el a fost scos în afară legii în 6 aprilie 1924.
Şi înainte şi după această dată el a fost condus de la Moscova unde se numeau secretarii partidului. Mulţi dintre ei nu cunoşteau limba română.
Secretari ai PCR (Partidul Comunist Român)
Intre 1948 si 1965 s-a numit Partidul Muncitoresc Român
Gheorghe Cristescu Plăpumarul (1921 – 1924)
Elek Köblös (1924 – 1927)
Vitaly Holostenko (1927 – 1931)
Alexandr Ştefanski Gorn (Danieluk) (1931 – 1936)
Boris Ştefanov Mateiev (1936 – 1940)
Fóriş István (1940 – 1944)
Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945 – 1954)
Gheorghe Apostol (Aaron Gershwin) (1954 – 1955)
Gheorghe Gheorghiu Dej (1955 – 1965)
Nicolae Ceauşescu (1965 – 1989)
Cei din lista de mai sus, care erau etnici români, erau nişte frustraţi; Gheorghiu-Dej, deşi o figură marginală a grevei Grivita 1933, a petrecut 11 ani în închisori sau internare în lagăre, în care timp a fost părăsit de nevastă. De o indiscutabilă carismă, ceea ce i-a permis să ia conducerea comuniştilor în închisori, el nu avea studii şi se simţea umilit în faţa unor intelectuali ca Lucreţiu Pătrăşcanu sau Ana Pauker.
Aceştia, şi în special Pătrăşcanu, au plătit scump frustrarea lui Dej.
Pătrăşcanu a fost un alt exemplu de frustrat, cu o origine nu tocmai potrivită partidului comunist; tatăl său a fost istoricul şi prozatorul D. D. Pătrăşcanu (1872-1937), iar mama sa provenea dintr-o familie boierească.
În timpul ocupaţiei Bucureştiului de către armatele germane, ungare şi bulgare (1916 – 1918), tatăl său, D. D. Pătrăşcanu, a avut o atitudine considerată antipatriotică şi a fost închis pentru scurt timp după reinstaurarea administraţiei româneşti. În aceeaşi situaţie au fost Constantin Stere, Tudor Arghezi, Marta Bibescu, Tzigara-Samurcaş şi alţii.
Întreagă familie a căzut în oprobiu în perioada interbelică şi Lucreţiu Pătrăşcanu a suferit de ostracizarea societăţii bucureştene. Ca reacţie, el s-a lansat trup şi suflet în mişcarea comunistă.
Frustrările lui Nicolae Ceauşescu aveau să răbufnească cu vârf şi îndesat prin anii 80. El era o făptură primitivă (chiar şi printre comunişti !), coleric şi semi-analfabet.
A avut nevoie de spectacole groteşti în care împăraţi romani, regi daci şi voevozi români îi «dau raportul» lui, neisprărvitului de la Scorniceşti.
A avut nevoie de recunoaştere, a publicat zeci de mii de pagini traduse în sute de limbi pe care nu prea le-a citit nimeni, nici măcar el !
Datorită lui Nicolae Ceauşescu, in ultimii ani ai existenţei acestuia, comunismul din Romania a fost o formă de despotism asiatic ridicol.
Sistemul comunist imaginat de Lenin permite ca o societate sa fie condusă după frustrările si bunul plac al unor lideri ca Stalin, Gehorghiu-Dej, Mathias Rakosi, Walter Ulbricht, Fidel Castro, Bolesław Bierut, Mao Tse Dung, Klement Gottwald sau N. Ceauşescu.
Ceea ce frapează când privim numele comuniştilor români din perioada aservirii absolute Moscovei, adică de la început, în 1921, şi până prin 1957, este prezenţa majoritară a unor element alogene.
S-a văzut clar că în perioada cea mai neagră a comunismului din România în posturi de conducere, de represiune, în direcţiiile ideologică şi culturală se găseau în special evrei (adică proveniţi din familii evreieşti). Aceştia au pus umărul cu sârg şi entuziasm să ducă România pe calea cea dezastroasă.
Judecaţi şi dvs.:
Ana Pauker născută Hannah Rabinsohn
Teohari Georgescu născut Burach Teskovich
Gheorghe Apostol născut Aaron Gershwin
Lothar Rădăceanu, născut Lothar Wuertzel
Iosif Kişinevsky născut Ioska Roitman
Liouba Kişinevschi
Leonte Rautu născut Lev Oigenstein
Petre Borilă născut Iordan Dragan Russev
Vasile Luca născut Lukacs Laszlo
Alexandru Moghioroş născut Balogh Joszef
Silviu Brucan născut Saul Brukner
Emil Botnăraş născut Emilian Botnarenko
Walter Roman născut Ernő Neuländer
Miron Constantinescu născut Mehr Kohn
Alexandru Bîrladeanu născut Saşa Goldenberg
Leontin Sălăjan născut Szilágyi Leon
Gheorghe Gaston Marin născut Ghiuri Grossmann
Leonid Tismăneanu născut Leon Moiseevici Tismeneţki,
Avram Bunaciu născut Abraham Gutman
Gheorghe Stoica născut Moscu Kohn
Maxim Berghianu născut Maximilian Bergmann
Gheorghe Pintilie născut Pantelei Bodnarenco zis Pantiuşa
Dumitru Coliu născut Dimităr Kolev
Ion Vinţe născut Vincze János
Alexandru Nicolschi născut Boris Grünberg
Mihai Dulgheru născut Mişa Dulbergh
Mihai Florescu născut Misha Iakobi
Ana Toma născută Ana Grossman
Alexandru Sencovici născut Szenkovits SàndorŞtrul Mauriciu
Moises Haupt
Ştefan Coller (Koller)
Feller Moritz
Domeniul cultural
Aurel Baranga născut Ariel Leibovich
Marcel Breslaşu născut Mark Breslau
Jules Perahim născut Iulis Blumenfeld
Nina Cassian născută Renée Annie Cassian
Veronica Porumbacu născută Veronika Schwefelberg
Alexandru Graur născut Alter Brauer
Alexandru Toma născut Solomon Moscovici
Ion Călugăru născut Ștrul Leiba Croitoru
Maria Banuş fata lui Max Banush de la banca Marmorosch Blank
A.E. Bakonsky născut Anatol Eftimievici Baconsky
Ovid S. Crohmălniceanu născut Moise Cohn
Alexandru Jar născut Alexander Avram
Mihail Davidoglu născut Moise Davidson
Ion Vitner născut Iţic Wittner
Alexandru Mirodan născut Alexander Zissu Saltman
Vechi ilegalisti:
Iosif Ardeleanu născut Dôme Adler
Haia Lifschitz
Ştefan Voicu născut Aurel Rotenberg
Zina Brâncu născută Haia Grinberg
Bela Breiner
Petru Năvodaru născut Petr Fischer
Barbu Zaharescu născut Bercu Zukerman
Belu Zilber născut Herbert Zilber
Vanda Nicolschi născută Sheiva Averbuch
Mircea Bălănescu născut Eugen Bendel
Remus Koffler
Basil Spiru născut Enrich Kutschnecker
Ştrul Zigelboïm
Petre Lupu născut Wolf Pressman
Leon Lichtblau
E adevărat că în România interbelică, curentul antisemit era foarte puternic şi a dus la multe orori comise de anumiţi români.
Evreii nu aveau nici un motiv să iubească societatea românească. Poate asta explică aderarea lor în număr atât de mare la minusculul partid communist şi entuziasmul cu totul deplasat manifestat la ocuparea Basarabiei de către sovietici în iunie 1940.
Toate astea au dus, ca reacţie, la pogromuri şi atrocităţi îndreptate, ca de obicei, contra unor nevinovaţi. Bineînţeles, barbaria unora nu justifică alte barbarii.
Dar dacă unii români s-au comportat odios înainte de război, mulţi evrei nu s-au comportat oare la fel de odios după război?
E adevărat că ei nu au acţionat în calitate de evrei, ci de comunişti, nefiind majoritari printre evrei. Uneori chiar alţi evrei au avut de suferit în urma acţiunilor acestor evrei comunişti.
De ce oare faptele unor evrei din anii ‘50 nu dau oare de gândit evreilor de azi?
Responsibilitatea, fie ea numai morală, n-ar trebuii oare recunoscută şi asumată?
Germanii din noile generaţii îşi recunosc o responsabilitate morală şi materială faţă de evrei. Au plătit şi continuă să plătească compensaţii colective statului Israel, dar şi individuale supravieţuitorilor.
Pe mulţi dintre evreii de azi nu-i mai interesează decât Auschwitz-ul şi nu vor să ştie absolut nimic de Sighet, Aiud, Piteşti, Canal, etc.
E normal să-i preocupe trista soartă a multor evrei în timpul celui de al II lea Război Mondial, dar n-au avut oare timp să remarce nici o crimă sau persecuţie contra românilor?
Când comunismul anilor ‘60 a căpătat o tentă oarecum antisemită, mulţi dintre ei au plecat în Israel lăsând românilor “minunata” invenţie a lui Marx şi Engels. Acolo, unii foşti membri în aparatul represiv, s-au dat chiar drept victime ale comunismului!!!
Un exemplu este cel al lui Coler sau Koller, fost commandant al închisorii de la Aiud şi torţionar celebru. El susţinea că şi-a pierdut postul din cauza “antisemitismului românesc”!
Altul este cel al lui Jules Perahim (Iulis Blumenfeld) care în anii 50 și 60 tăia, spânzura și demasca alături de Leonte Răutu (Lev Oigenstein) iar mai apoi, la Paris, a devenit un mare dizident anticomunist.
Şi totuşi, nu cred că evreilor de astăzi li se cere mult; să recunoască doar şi să-şi amintească şi de suferinţele provocate românilor de către unii dintre co-religionari de ai lor.
E mult? E greu?
În 1984, câteva calugăriţe carmelite poloneze au înfiinţat o mică mânăstire în incinta fostului lagăr Auschwitz-Birkenau, actualmente muzeu, considerat simbol al crimelor în masă comise de nazişti şi, în particular, al uciderii evreilor. Ele voiau să se roage în acest loc simbolic pentru mântuirea tuturor. Comunitatea evreiască din întreaga lume a început o puternică şi violentă campanie de presă contra prezenţei acestei mânăstiri în acel loc, considerat de evrei ca unul aparţinând exclusiv memoriei «Soluţiei finale». Campania a fost extrem de intensă şi a durat 9 (nouă) ani. În cele din urmă, la intervenţia Papei Ioan Paul al II lea, mănăstirea s-a mutat din fostul lagăr în 1993.
Prin analogie cu cele de mai sus, ce ar spune comunitatea evreiască dacă, de exemplu, fiul lui Heinrich Himmler ar fi numit preşedinte al unui « Institut de Investigare a Crimelor celui de al III lea Reich»? De altfel, el ar şti multe, din familie!
Bineînţeles, într-o societate normală nimeni nu e responsabil de faptele părinţilor săi.
Revenind în România, ce pot gândi oare victimele represiunii comuniste şi urmaşii acestora despre numirea lui V. Tismăneanu (Volodea Leonidovici Tismeneţki) în fruntea «Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc»?
Dar despre desemnarea aceleeaşi persoane ca raportor al «Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza dictaturii comuniste din România»?
Bineînţeles, într-o societate normală nimeni nu e responsabil de faptele părinţilor săi.
Foarte adevarat cele spuse de domnul Viorel!
„Aschia NU sare departe de trunchi” sau „the apple doesn’t fall far from the tree”…
Desigur ca Tismaneanu este cea mai cinica figura in acest sens! Dar ce spuneti de Petre Roman (fiul lui Walter Neulander), „flanelistul” din decembrie 1989?
1 – A distrus toata industria romaneasca, afirmind FALS, ca e „o gramada de fiare vechi!” (sa vina in USA acum in 2013 si va vedea majoritatea fabricilor mai vechi si ca tehnologie decit cele romanesti dinainte de 1990!). Scopul a fost FUGARIREA din tara a celora care stiau o meserie si carora li se luase obiectul muncii! Lagare pentru cei 3 milioane de romani plecati, NU se puteau face dupa 1990!
2 – A permis tiganilor sa-si faca ateliere de turnatorie cu unicul scop de a pune pe butuci toata retaua de iriagatii din tara. Tiganii au furat conductele din aliaj de aluminiu, le-au facut lingouri si apoi le-au vindut la turci! Asa s-a putut pune si agricultura pe butuci!
3 – A desfiintat CAP-urile cu scopul CINIC de a da pamintul inapoi taranilor si in felul asta de a-i tranforma in adevaratii calici ai satelor!
4 – A semnat o HG prin care a impus ca tiganii sa nu se mai numeasca tigani ci rromi, pentru a crea o confuzie intre numele de roman si cel de tigan. Nici o tara din Europa NU a procedat la fel…
Pierderile facute Romaniei de acest JIDAN KHAZAR s-au ridicat la peste 100 de miliarde de dolari! Mult mai mult decit ceea ce a facut prima bomba atomica la Nagasaky!
….si asta NU este totul!
Brucan a murit de moarte buna si tot asa vor muri si Roman si Iliescu! Atunci cine credeti ca ne conduce tara? Nu khazarii / jidanii sionisti cu masoneriile lor si cartelurile multinationale!
Nu uitati ca presa libera in Romania NU mai exista! La toate posturile de televiziune se discuta numai „discutii”; NIMIC despre adevar! De ce? Pentru ca in spatele mediei romanesti stau khazarii si banii lor furati de la alte natiuni prostite asa cum sintem si noi din 1990 incoace!
Stimate domnule Viorel,
A citit textul dumneavoastră, aveţi dreptate!
Mă surprinde însă altceva: afirmaţi că în România interbelică, curentul antisemit era „foarte puternic şi a dus la multe orori comise de anumiţi români”, apoi imediat scrieţi că evreii n-aveau nici un motiv să iubească societatea românească!
După ce aţi expus atâtea nume de evrei care au făcut mult rău acestui neam (pe cele mai multe dintre ele, le ştim cu toţii!), vă miraţi de antisemitismul interbelic (n-ar mai fi fost cazul), ca mai apoi să scrieţi despre „multe orori comise de anumiţi români” !(mirarea mea).
Care multe orori? Care anumiţi români?
Mai departe: Care pogromuri? Care atrocităţi?
Nu vă lăsaţi cumva dus de val? Nu cumva subscrieţi exagerărilor celeilalte părţi?
Că au existat şi victime nevinovate, de acord! Dar au fost excepţii, şi nu regulă. De unde până unde: multe orori,pogromuri, atrocităţi???
Ori, până când să ne tot justificăm dreptul de a fi filo-români, în România, şi nu anti-semiţi? Până când să ne tot scuzăm, ca români, în România, că înaintaşii noştri şi-au iubit şi apărat (îndreptăţit), neamul şi ţara, mai mult decât o facem noi…?
Numai bine!
„Ori, până când să ne tot justificăm dreptul de a fi filo-români, în România, şi nu anti-semiţi? Până când să ne tot scuzăm, ca români, în România, că înaintaşii noştri şi-au iubit şi apărat (îndreptăţit), neamul şi ţara, mai mult decât o facem noi…?”
.
Pana atunci cand nu vor mai exista caldicei la sanul neamului nostru…Deocamdata e furnicar…
Draga Sarmis,
…cu putina rautate ce-i drept! Spune-ne si noua: cum se numeau pe bune parintii tai! dar bunicii tai!?
Daca NU se numeau „SARMIS” atunci trebuie sa afli ca MINCIUNA cu anti-semitismul NU se mai poate aplica in secolul XXI, deoarece ati fost desconspirati!
1- Jidanii din Europa NU sint urmasii evreilor biblici ci ai KHAZARILOR (semintie turcica care trecind la mozaism au „crezut” ca sint si evrei / semiti!
2- Jidanii / Khazarii sint „fauritorii” celor doua razboaie mondiale si nu numai!
3- „Politica” de baza a lor este: MINCIUNA, HOTIA SI CRIMA ! (organizata)
4- Masoneria si franc-masoneria sint instrumentele de baza a ocultei si a finantei mondiale…
Vizioneaza filmele de mai jos doar spre exemplificare si NU incerca sa crezi ca afirmatiile mele de mai sus, au la baza aceste filmulete:
http://www.youtube.com/watch?v=k2oW63XkBhw
http://www.youtube.com/watch?v=3oeR1GYhNak
@ Dec
Chiar nu înţeleg ce ai cu mine!?
Sarmis e nick-ul meu, aşa cum Dec e al tău! Ce legătură au părinţii mei şi bunicii mei cu subiectul de faţă!?!
Trăieşti cumva cu impresia că aş fi evreu? Khazar? No way!
Baţi câmpii? Wake up!
Sau eşti plătit să provoci?
Una calda una rece, iudeul Viorel care tine musai sa fie luat drept roman(o fi celebrul „profesor” din Germania, Viorel clap-trap, nu???) se da de gol cumplit comitand vasnica greseala intentionata(sau chiar amnezica -natur, cateodata) care sustine ca raul incepe cu antisemitii!
Aiurea-n tramvai!
Vesnic sunt ignorate, in logosul iudaic al matracajului popoarelor cu formula autovictimizarii iudaice( care ignora total preceptele Talmudului si comportamentul derivat din acesta, precum si gravele consecinte ale acestuia,asupra popoarelor fortate, peste capul lor, sa le devina gazda) premisele pe care invadatorii iudaici le-au pus pe oriunde au intrat (contra vointei popoarelor, deci) pe baza de tratate internationale impuse de catre fortele politice iudaice care actionau, mereu , pe la spate ….sau nu-i asa???
Sa nu uitam ca penetrarea , i.e., invadarea substantiala de catre iudei, a Romaniei, a fost ceruta de D’Israeli!!!Ala cu lanturi de aur multe pe bortomega, purtate ceva mai rafinat decat le poarta Cioaba, dar tot ca un paun ridicol de autoinfatuat, pentru societatea britanica „de souche”, a nobilimii vechi. Inzorzonati in halul asta, rarissim, poate cate un rege, dar nici ei nu purtau atatea lanturi pe buric, precum acest marets ministru iudaic.
Eminescu si culegerea lui de date statistice asupra miilor de familii de tarani romani din Basarabia si Bucovina, sau din Moldova, spoliati de mincinosii talmudisti(deci nu de „comunisti”! nota bene, domnule „Viorel”(oi fi Viorel Roman, caci semeni mult la conceptie cu el?),care sustin ca de la un goym poti sa furi sau sa iei oricat fara sa te simti obligat sa dai si inapoi ceea ce i-ai luat, si poti sa-l si omori daca se opune, ca ai voie, zice Talmudul iudaic, pusi de iudeii fara alte meserii decat camata,sa imprumute bani taranului analfabet care iscalea cu destiul clauzele pe care nu le putea citi, si deci nici criminalitatea contractului nu o putea banui, zice Eminescu, mii de familii care nu puteau face fata minciunilor contractelor iscalite cu destiul si isi pierdeau casele, vitele si bruma de pamant din jurul casei, unde-si mai cresteau si ei un morcov.
Mii de gospodari ramasi in drum, ASTFEL!!! DATORITA INSELACIUNII TALMUDICE, DOMNULE „VIOREL” (Roman???) ca zici ca romanii erau antisemiti si ca d’aia iudeii i-au schingiuit pe soldatii si pe civilii romani, in hecatomba de sange, la retragerea din Basarabia si Bucovina sau ca d’aia s-au ingramadit in partidul comunist! Sau ca d’aia erau „partizani” la atac chiar la inceputul perioadei interbelice, ca doar nu l-au asteptat pe codreanu ca sa-si faca matrapazlacurile si crimele talmudice.
DAR ARHIVELE ARMATEI ROMANE CU rapoartele ofiterilor romani despre SOLDATII ROMANI MUTILATI DE EVREII PARTIZANI DIN ZONELE DE LA GRANITA CU RUSII CARE FACEAU INCURSIUNI REGULATE IN SATELE ROMANE SI UCIDEAU SI SCHINGIUIAU SI LE TAIAU TESTICULELE SI URECHILE SI NASUL, bietilor soldati romani,care pazeau granitele, asta n’ai auzit, „Viorel”???
Cand matale spui:
„E adevărat că în România interbelică, curentul antisemit era foarte puternic şi a dus la multe orori comise de anumiţi români”, matale INVERSEZI SUCCESIUNEA evenimentelor, deja descrise de Eminescu si de arhivele militarilor romani: INTAI AU AVUT LOC ORORILE TALMUDISTo-COMUNISTE, FARA DE CARE POPULATIA GAZDA NU AR FI REACTIONAT NICI-ODATA! ASA FACETI DE MII DE ANI, SI MEREU DISIMULATI ADEVARUL ISTORIC! TACTICA NAUSEABONDA!!!Caci o faceti chiar in fata copiilor vostri pe care-i invatati istoria STRAMB!
Matale apari pe acest site, ca deobicei, cu formula istorica PROFESIONIST wishy-washy!
Manancati-o si caramba , ca esti sufocant , alunecos ca un sarpe, cum esti, in urma antrenamentului de secole la aceasta practica murdara de a inversa secventele cronologice ale evenimentelor, pentru a rasturna adevarul cu capul in jos si cu curu-n sus!!!
Carolina
Carolina, te iubesc!
Carolina, iti multumesc cu stima si recunostinta!
VIOREL
ti-am citit raportul,si iti spun sincer ca m-au mirat elucubratiile pe care o minte normala si le poate pune pe tastaura,si virtual pe ecran.
CUM SARACIE? cum iti permiti sa spui ca jidanetul nu era comunist dupa 1944 in Romania?!?!?!?!?
au aparut CA CIUPERCILE DUPA PLOAIE,ca in anul 1948 cand s-a creat israelul,in ROMANIA erau mai MULTI JIDANI decat au existat in 1940 in ROMANIA MARE inainte de ,,holocaust,, si asta o dovedesc statisticile!
Daca in 1940 existau aproximativ 900 mii-1 milion jidani,majoritatea bastinasi,dar si unele SUTE DE MII veniti recent refugiati din :
-FRANTA OCUPATA de Hitler
-POLONIA ocupata de Hitler
-GERMANIA lui Hitler
-CEHIA ocupata de Hitler
si alte zone……..in 1948 la crearea statului sionist israel eretz,existau in Romania MULT PESTE 1 milion de jidani!!!
DE CE? multi jidani in 1941 la inceperea razboiului au fugit din Ukraina si Basarabia in Kazahstan,un exemplu concret porcul BIRLADEANU ALEXANDRU din Basarabia,fuga la rusi in Kazahstan,de frica lui Hitler!
Acestia s-au intors cu miile inapoi in 1944 in ROMANIA!
Ba mai mult,PACTUL DE LA VARSOVIA,si inainte de pact, STALIN a adus alte ZECI DE MII de jidani din CEHOSLOVACIA, UNGARIA,POLONIA,URSS, instruiti ca si ,,
KOMISARI SOVIETICI,,
un exemplu concret de EVREU CEHOSLOVAC adus in Romania este ,,ION MIHAI PACEPA,, !!
Si ce ,,ANTISEMITISM,, exista in Romania dupa anii 60 ?!?!?!?
Faptul ca romanii mancau OASE DE PORC ca la caini in anii lui Ceausescu,iar jidanii primeau pachete internationale B NAI B RITH si aveau magazine speciale de unde cumparau orice,indopandu-se ca porcii,in timp ce romanii crapau de foame pe cartela?!?!?!?!!??!!??? asta e antisemitism?!?!???
DAR PLACILE DE LA SINAIA CE SUNT ? DAR DOMNUL GABRIEL GHEORGHE…?
Cică alea sînt false. Nu au prezentat nici o dovadă a falsului dar sustin ei ca ….sint false. Pe gabriel Gheorghe il ignora pt ca nu ar fi calificat in istorie
Care „ei”? Va referiti la „somitatile academice” sau la simpatizantii lor ? Nici nu era de asteptat sa fie altfel…(peste o suta de placi de false) Ce genii anonime s-au chinuit atat de mult si in ce scop ? Domnul Gabriel Gheorghe nu este istoric, dar a primit Premiul Academiei pentru meritele sale in domeniu „istoric” si sunt convins ca merita mult mai mult.
D-le profesor Coja, nu aveti dreptate ! Napoleon Savescu pledeaza pentru continuitatea dacica in defavoarea etnogenezei daco-romane.Urmasii lui Rosler vor avea mult mai multe probleme, constatand ca romanii sunt urmasii directi ai unui popor care a fost aici dintotdeauna, dinaintea venirii lui Traian.Noi nu suntem urmasii Romei, adica suntem daci ! Care-i problema ?
Dezavuarea romanilor vine din realitatea istorica : romanii au fost invadatorii si jefuitorii.Ei l-am obligat pe Decebal sa se sinucida. Miscarea dacologica este una de recucerire a memoriei pierdute.Nu e prea tarziu nici pentru dv. sa va aduceti aminte.Pacat ca purtati un nume neaos dacic!
Nu e prima data cind Ion Coja il porcaie pe Dr Savescu.Daca ar avea curaj ar aparea la emisiunea Nasul TV impreuna cu Dr Savescu de ex acum in August cind o sa fie Congresul de dacologie si Dr S o sa fie in tara.
Domnul R.P., într-un comentariu critic la adresa subsemnatului, spune că „avem o întreagă tradiţie spirituală care a rămas neîntreruptă de peste 35000 de ani, doar noi avem Născătoarea de oameni, conul dublu, rombul de aur, Zeiţa de la Cuina Turcului, trovanţii care cresc, Luana şi întreg ul cult al Soarelui, de ce toate astea nu au existat la romani sau la alte popoare ? de ce nu există ni azi în toată lumea cu excepţia noastră ?”
Mare lucru n-am înțeles și îl invit pe anonimul R.P. să revină cu un text lămuritor despre LUANA și celelalte entități enumerate de domnia sa. Voi publica teztul pe site, punându-l la dispoziția cititorilor. Cât despre străbunii mei, săracii de ei, de pe vremea lui Mihai Viteazu sau Burebista, de unde să știu eu pe unde hălăduiau?! Tot ce știu cu siguranță, cu certitudine, se găsește pe acest site, la rubrica DESPRE, sub numele site-ului. Nu ascund nimic, nici măcar comprehensiunea pentru cei cu care nu mă asemăn deloc! De la Dumnezeu vin toate și toți!
NB Nu-i înțeleg pe comentatorii care îl înjură pe dl Petre Bulrlacu pentru afirmațiile mele! Ce vină are domnul Petre Burlacu alta decât aceea că suntem prieteni, o prietenie care mă onorează. Cine n-ar vrea să fie prieten cu un român care a luptat în Transnistria împotriva „cazacilor” moscoviți?!
A cazacilor moscoviti, sau a khazarilor kominternisti! Nu-i acelasi lucru domnule academician…NU E!
„Internetul ăsta suportă mult mai multe decât hârtia…”
Acesta este singurul adevar spus de Petre Burlacu! Pe numele de alogen as presupune Saul Herscovici; sau poate ne spune el!
Se pare ca Oculta Mondiala NU inghite adevarurile ce apar la iveala cu ocazia congreselor dacologice ale domnului Napoleon Savescu si si-au trimis „guristul”…
Eu am trait si printre JIDANI/ KHAZARI si citind veninosul articol, am inteles imediat stilul „alesilor lui Dumnezeu”…
Domnule Ion Coja,
Ati avut mare rabdare cu acest neispravit!
bravo dec bine ai zis
personal am renuntat la serviciile medicale ale lui napoleon savescu acum 20 de ani.scrierile domniei sale sunt aberatii.gm
….dar pe ce te bazezi prietene?
Domnul Savescu a facut mai mult decit toti „academicenii” alogeni din 1990 incoace! Asta sa stii!
Dragă domnule Ion Coja te rog să-mi răspunzi la câteva întrebări:
– unde erau strămoşii dumitale când Mihai Viteazu a unit principatele ?
– unde erau strămoşii dumitale când a fost bătălia de la Podu Înalt ?
– pe unde umblau strămoşii dumitale atunci când Burebista a unit triburile geto-dacice ?
Cum îţi permiţi să emiţi ipoteze legate de originea neamului MEU tocmai tu un străin ? Vezi-ţi de naţiunea ta turco-greacă lat(r)inizată.
Iar către ceilalţi ştiţi şi voi că limba e ceva schimbător şi că nu contează, în schimb avem o întreagă tradiţie spirituală care a rămas neîntreruptă de peste 35000 de ani, doar noi avem Născătoarea de oameni, conul dublu, rombul de aur, Zeiţa de la Cuina Turcului, trovanţii care cresc, Luana şi întreg ul cult al Soarelui, de ce toate astea nu au existat la romani sau la alte popoare ? de ce nu există ni azi în toată lumea cu excepţia noastră ?
domnule, ai un stil securistic de rad gainiile de dumitale.Nu asa se vorbeste,ori se scrie!
(ai uitat sa tragi apa la WC dupa scrisoarea ta)
Domnul COJA este aroman,si la intrebarea despre MIHAI VITEAZUL raspunsul este unul cat se poate de simplu: stramosii domnului Coja pe vremea lui Mihai Viteazul se gaseau la putere: aromanul MIHAI VITEAZUL este inaintasul aromanului ION COJA,aromanului Djuvara si aromanului Becali!
AROMANII au fost patrioti, buni comercianti,si buni romani.Ei sunt urmasii directi ai lui Decebal!
Pe cand dumneata probabil te crezi dacolog,dar ia sa-ti luam ADN-ul sa-l analizam,sa vedem de nu iese cumva ceva kazar pe la Moscova,mongoloido-tuciuriu tatar!
hai, că esti tare! Ion Coja e makedon? De cînd?Şi Mihai Viteazu e inaintasul lui? Innebunesc de ris!!
Mai zi, nene, şuşanele d-astea patriotarde, că ai un haz nebun!
razi ca proasta-n targ!
AROMANII sunt rude intre ei,nu e nici un secret in acest lucru!
Iar Mihai Viteazul a fost aroman,nu-i un secret!
ION ANTONESCU,maresalul a fost aroman,nu-i un secret!
Andrei Saguna-aroman, Neagu Djuvara,CONSTANTIN PAPANACE,familia Becali,PUIU HASOTTI(senator PNL),toti sunt aromani,nu-i un secret.
Si acum cateva secole au multi inaintasi comuni……
PS: NICADORII au fost aromanii(caranica,Belimace Doru si altii)
Numai prostii se apuca de ras,cand de fapt ar trebui sa fim mandri de AROMANII nostrii,mari patrioti,LUPTATORI,haiduci, ANTI-COMUNISTI, eroi nationali, eliberatori ai Basarabiei(Ion Antonescu) si asa mai departe!
rîd ca proasta în tîrg?Ion Coja a scris că e descendent de ardeleni.Nu ar fi cazul să il interebi inainte sa dai cu pietre? Ia intreaba-l: e descendent al lui Mihai Viteazu?
TALPES, VINO CU DOVEZI CONCRETE CA MIHAI VITEAZU, ION ANTONESCU SI POPA SAGUNA AR FI FOST AROMANI. CIT DESPRE RESTUL, HASOTII, BECALI SI ALTII, SE STIE DEJA, NU TE MAI OBOSI.
COJA ESTE AROMAN INTR-ADEVAR, CIT DESPRE RESTUL ABERATIILOR NUMITULUI NICADOR LABIS N-ARE ROST SA MAI ZIC NIMIC.
domnule Coja,bine ca a consemnat PETRE BURLACU si nu CONSTANTIN BURLACU cel din New York,cu zvastica pe piept,cu Codreanu si Ion Antonescu in poze,si mitraliera in maini.(asa e LOOK-ul domnului respectiv)
Dacologismul este noua inventie,pe 1000 de cadavre si oase s-a vazut ADN uman: NOI NU SUNTEM URMASII TIGANILOR DIN RROMA ANTICA.Punct! (genetica HAMBURG a confirmat-o cu teste ADN si studii serioase)
AMERICA e AS in a face valuri in Romania,in SYRIA in CECENIA in TIBET in ARDEAL in KOSOVO…..
altul care face valuri pe acolo mancand cozonac cu PACEPA este….
http://devanewyork.blogspot.ro/
Nea Talpes, e de-ajuns cate shit-uri mazgalesti pe-aici. Nu te baga si in Cecenia. Nu-i pentru copii.
Vaticanul a recunoscut ca limba latina se trage din limba daca si nu invers iar dl. Burlacu se pricepe bine sa arunce cu noroi.Mi se pare ca nu dl. Savescu il sustine pe Soros ci altcineva.
Asa e Max!
Impotriva noastra se lucreaza de sute si sute de ani! Cum a disparut un „berbec” de pe planeta, s-au gasit altii impotriva noastra…
si tot asa!
Si revolutia lui Lenin si tot raul care se intimpla de citeva sute de ani in lume se datoreaza lor: khazarilor / jidanilor si „Oculta Mondiala” a lor care a facut bani de la arieni prin MINCIUNA, HOTIE SI CRIMA!
Acum s-au napustit lacustele pe capul nostru! Am scapat de dracu si am dat de ta-su!
Fac tot posibilul sa ne transforme dintr-un neam / popor (unul dintre cele mai vechi din lume) intr-o populatie „McDonald”…fara traditie, fara cultura proprie, etc!
„Fratilor! Desteptati-va, c-ati dormit destul!” (Mihai Viteazu)
ADEVARUL DESPRE POPORUL ROMAN SE AFLA BINE FERECAT LA VATICAN. SI NU, NU SINTEM URMASII ROMEI IN CIUDA FAPTULUI CA TOT FELUL DE NEBUNI SE DAU PESTE CAP SA DEMONSTREZE CONTRARIUL