N-ați văzut un cal maro ?

Nu ! N-am văzut ! N-am văzut decât un cal gri ! …Îmi pare rău ! Gri nu vă trebuie ? …

În nici un caz !

Țineți morțiș să fie maro ?

Altfel cum să mai fie cal ?!

Păi, mai poate fi pepit („sare cu piper”) ori în picățele sau, dacă-i iuni, orice culoare ! Bej, oranj, cafenii,.. unii văd chiar și cai kaki, dar, firește, numai pe pereți !

În poză ?

Sau în două picioare, făcând frumos la tanti ! Tare mai sunt scumpi !…

Da, au trecut de-o sută de mii perechea !

Ehe, mintea noastră cea de pe urmă!…

Noroc cu urma, că scapă turma!

Turma de cai, de cai maro ?… Ori bej, în dungi sau carouri !

Dar să știi că nu-i zice turmă!

Da-i tot turmă, oricum i-ai zice ! Chiar și tu !

Eu îi zic cireadă!

De cai ?!… Poate de… ca noi doi!

Ba, pardon ! Nu mă băga și pe mine în stol cu dumneata !

În cârd se zice !

Cârd de cai, de cai maro ?!…

Ciurdă atunci ? …

Cârd, cireadă, ciurdă, oricum i-om zice, e totuna!… Înțelegem noi !, ce atâtea cuvinte?! Atâta risipă curată ! Când ne e destul unul !…

Care?

Oricare!

Oricare, oricare ! Dar cel mai bun ?

Stiu eu ? … Un efectiv de cai?.. De ce nu ?! Numai să nu fie atâtea cuvinte ! La ce bun ? Auzi colo : câte: roib, bălan, murg, sur, sirep, pag, șarg, porumbac, năzdrăvan… O să ajungem acum, de când caii nu se mai taie și s-au urcat la preț mai ceva ca un Aro pe motorină, o să ajungem să mergem la magazin…

La magazinul mixt !

Mixt să fie, numai să aibă, când cerem, trei metri de stofă roaibă pentru un costum cu vestă ! Mă însor pesemne !

La asemenea ocazie și prilej, numai unul murg vi se potrivește?

Cal?

Costum, dom’ne, murg !

Fie, murg ! Dar șaua ?

Ce-i cu ea ?

Cine-o bate așa înfocat ?

De bătut o batem noi, dar cine pricepe ? Si ce ?

Cuvinte rare: HERGHELIE, ARMĂSAR, IAPĂ, POTCOAVĂ, MÂNZ, UNT, SMÂNTÂNĂ…(„ Cu unt și cu smântână, și balega de mânz e bună!) Și altele.

Ion Coja

1987

*

Post scriptum 2020 – Când eram copil, prin anii 1950, am auzit de mai multe ori această vorbă: „N-ai văzut un cal maro?” Simțeam că este rostită în glumă, dar nu pricepeam care era gluma. Târziu de tot am găsit o explicație: pe vremea aceea oamenii au început să uite de cultura calului, oamenii se despărțeau de lumea cabalină odată cu intrarea într-o existență urbană, în care calul nu-și mai afla un loc de frunte. Fiecare român cunoștea cuvintele prin care se deosebeau între ei caii după culoarea părului. Dar la un moment dat au apărut românii care nu mai conoșteau așa bine acest vocabular, românii care uitaseră diferența între roib, murg, sur, bălan, și foarte probabil a circulat o glumă pe seama acestora, care pentru a descrie un cal roib au apelat la un neologism: maro. Un cal maro, când s-o fi spus prima oară, a stârnit hazul celor care mai cunoșteau vocabularul legat de cal. Azi, copiii te uimesc cât de repede învață mărcile mașinilor. Cu câteva generații în urmă, mai ales la țară, cu acceași pricepere și dezinvoltură copiii distingeau rasele de cai și înfățișarea acestora. Sintagma cal gri, în loc de cal sur, am auzit-o într-un comentariu TV.