Subject: Fwd: Fw: americanii-adevarul chiar daca supara

…gasiti aici:

Americanii, la 4 aprilie 1944

Iubim partenerul strategic care se poarta la noi ca intr-o tara ocupata ???

Oare americanii au ridicat la Pealr Habor un monument in memoria

pilotilor japonezi decedati in bombardamentul din 7 decembrie 1941? Nu

dar au de gand sa o faca in anul 2941 ! Sa nu uitam ca le-a facut

„cadou” japonezilor cele doua „BOBITE” in valoare de cateva sute de

milioane de dolari!

Comemorarea a 74 de ani de la omorarea a 2942 de bucureşteni de către

aviaţia americană 4 aprilie 1944, ziua în care americanii au OMORÂT 2942 de

bucureşteni, iar românii le-au ridicat două monumente aviatorilor

americani doborâţi! (ca sa nu mai vorbim de jucariile explozive cu

care-i ademeneau pe copii, de bombele incendiare si de alte „daruri”

americane…) dar cine se mai gândeste, în afara de noi, cei care am

trait acele zile?

Se împlinesc 74 de ani de la marea tragedie din 4 aprilie 1944, când

Bucureştiul a fost ţinta unui masiv bombardament al aviaţiei

americane.

Au fost vizate ţinte civile, cu deosebire zona Gării de Nord, dar şi

partea centrală a oraşului, zone care nu aveau o justificare militară,

deoarece frontul se afla departe, la peste 300 km, pe linia

Iaşi-Chişinău, iar luptele încetaseră de la sfârşitul lunii martie. Tragedia a avut

loc într-o marţi, pe la ora prânzului. Atunci, un număr de 220

bombardiere B-17 (numite Fortăreţe zburătoare) şi 93 bombardiere B-24

(Libertador) au intrat în spaţiul aerian al României, venind din

Italia. Şi au făcut prăpăd mai ales ca Romania nu dispunea de aviatie

capabila sa riposteze

Traiasca IN VECI, prietenia ROMANO – AMERICANA ??

Iată o mărturie din acele vremuri făcută de Mihail Sebastian în

jurnalul său a doua zi după masacru: „Ieri, după-amiază, am fost în

cartierul Griviţa. De la Gară la bulevardul Basarab nici o casă –

nici una – n-a scăpat neatinsă. Priveliştea e sfâşietoare. Se mai

dezgroapă încă morţi, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un

colţ de stradă trei femei boceau cu ţipete ascuţite, rupându-şi părul,

sfâşiindu-şi hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub

moloz. Plouase puţin dimineaţa şi peste toată mahalaua plutea un miros

de noroi, de funingine, de lemn ars.

Viziune atroce, de coşmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de

Basarab – şi m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare şi

neputinţă”.

Oficial, în bombardamentul din 4 aprilie 1944, au murit 2.942 de

persoane şi au fost rănite alte 2.126. Morţii au fost îngropaţi într-o

margine a Cimitirului Calvin, cu ceremonii amintind de funeralii

naţionale. Cimitirul va purta numele „4 aprilie”, dar va fi desfiinţat

în anii comunismului. Conform datelor oficiale, americanii au pierdut

10 avioane.

Dacă de morţii noştri nu îşi mai aminteşte nimeni, în Bucureşti există

însă doua monumente ridicate în memoria aviatorilor americani ucişi în

misiunile de bombardament asupra oraşului: unul a fost

realizat în 2002, în Cişmigiu, iar celălalt se află în Parcul Kiseleff

şi a fost inaugurat în 2007.

„Vă închipuiţi, păstrând proporţiile, cum ar arăta la Londra un

monument dedicat aviatorilor germani, la Hiroshima unul dedicat celor

americani şi la Dresda britanicilor?”, se întreba în anul 2014 Manuel

Stănescu, în articolul: Bombardamentul de la 4 aprilie 1944 sau cum au

devenit selectivi „bocitorii de serviciu”. Aproape 3.000 de morţi

într-o singură zi, toţi, civili nevinovaţi. Mă întreb, pentru cei care

nu pierd ocazia să-şi smulgă hainele de pe ei, de ce nu vă amintiţi

niciodată de această tragedie?

Care sunt criteriile pentru care 3.000 de civili morţi în câteva

minute nu reprezintă decât o „pagubă colaterală”? De ce susţineţi că

nu trebuie să uităm împrejurările acestor morţi tragice, dar pe

aceştia nu-i amintim niciodată?

Din păcate, lucrurile nu se opresc aici. Într-un gest care

demonstrează că avem comportamentul de slugă în codul genetic,

autorităţile au avut teribila inspiraţie să ridice un monument

dedicat….aviatorilor americani şi care tronează bine-mersi în Cişmigiu. Cum e posibil aşa ceva?

Dacă vrem să ne dovedim loialitatea faţă de un aliat, aşa cum sunt

Statele Unite acum, nu de asemenea gesturi dezgustătoare avem nevoie!

În bunul stil românesc, al formelor fără fond, putem crede că un gest

slugarnic ţine loc de principii în care să credem cu adevărat. Acel

monument trebuie să dispară. Nu ne putem bate joc de memoria a aproape

3.000 de oameni. Şi pentru că „bocitorii de serviciu” cu siguranţă vor

avea azi amnezie, cu puterile mele modeste mă înclin şi păstrez un

moment de reculegere în amintirea lor”.

Istoricul militar Manuel Stănescu: Concluziile contemporanilor sunt

unanime: bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logică

A fost măcelărită populaţia civilă, lipsită de apărare, au fost

distruse importante bunuri materiale. 4 aprilie 1944 a fost doar

începutul, capitala fiind bombardată masiv în zilele următoare. Un

bilanţ statistic arată că de-a lungul celor 17 bombardamente aeriene,

începând cu cel din 4 aprilie 1944, executate de americani şi englezi

cu aproximativ 3.640 de avioane de bombardament de diferite tipuri,

însoţite de circa 1.830 de avioane de vânătoare pe timp de zi, au fost

ucişi 5.524 de locuitori, răniţi 3.373, iar 47.974 au rămas fără

adăpost devenind sinistraţi. Au fost distruse 3.456 de case de locuit,

au fost distruse parţial 3.473, 401 au fost avariate şi au fost 2.305

de incendieri.

Pentru apărarea Capitalei, s-au ridicat şi au angajat lupte

antiaeriene, de multe ori în inferioritate numerică, 601 avioanede

vânătoare româneşti şi 709 germane.

„Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim

este darul nostru pentru Dumnezeu”

*

Nota redacției – Gestul de a ridica cele două monumente dedicate militarilor anglo-americani care au murit bombardând Bucureștiul în aprilie 1944 nu reprezintă un sentiment public de recunoștință. Inițiativa respectivă s-a produs în mare secret, fără asentimentul „electoratului” din București. E drept că acei tineri aviatori s-au amăgit cu ideea că mor pentru eliberarea Europei de sub tirania nazistă. Situația are un anumit grad de complexitate, care nu justifică interpretarea unora că am avea de-a face cu manifestarea unei tare sufletești a românilor, în general. Despre caracterul românilor, ca entitate colectivă, vorbește mult mai bine monumentul lui Lenin de la București, din Piața Scânteii, demolat în martie 1990 de publicul bucureștean în ciuda autorităților, a președintelui Iliescu. Dacă nu mă înșel, este vorba de singurul monument al lui Lenin demolat după 1990! În schimb, dacă am auzit bine, de curând, într-o țară occidentală, s-a inaugurat un monument al lui Lenin!…
Nu! Categoric nu! Nu suntem un popor bolnav! Alții sunt de plâns și de compătimit!
i.c.