Pe cine a turnat doamna profesoară Mona Muscă?
Dacă nu mă înșel, legislația cu privire la funcționarea și utilitatea CNSAS-ului are în centrul ei ideea de poliție politică. Sunt vizați prin această legislație cei care au colaborat cu Securitatea și au furnizat acesteia informații prin care cetățeanul X sau Y era denunțat pentru fapte și atitudini care aduceau prejudicii politicii partidului de făurire a socialismului și comunismului. Felul în care s-a aplicat această legislație ne pune pe gânduri însă, mai ales că, după părerea noastră, a făcut victime nevinovate! Adică legea repectivă s-a transformat în armă politică, cu ajutorul căreia te poți debarasa de unii politicieni incomozi. Incomozi pentru cine?
Pentru cine era incomodă doamna profesoară Mona Muscă? În cadrul coaliției anti-pesediste, era de departe persoana cu discursul cel mai civilizat, cu o carismă discretă și convingătoare, agreabilă, chiar fermecătoare! Îl punea în contrast strident pe Băsescu și gașca lui de mahalagii, la fel și pe fătălăii de la liberali. Se impunea încet, dar sigur ca lider al opoziției, și mai ales ca prezența feminină cea mai pregnantă din politica noastră. Ce invidii a stârnit, ale cui, nu știu. Dar m-a surprins unanimitatea cu care colegii de partid și de alianță ai doamnei Mona Muscă au lăsat-o în cădere liberă, colegi printre care se aflau și câțiva informatori ai Securității, cu toate actele în regulă! Care, adică, chiar făcuseră poliție politică prin turnătoriile lor!…
Pe cine a turnat doamna Muscă la Securitate? Nu știu, nu am aflat la vremea aceea decât că distinsa noastră colegă de la Facultatea de litere din Timișoara semnase un angajament cu Securitatea să dea informații privindu-i pe studenții străini cu care lucra la facultate. Asta se poate numi poliție politică?!… Asta se poate numi turnătorie?…
Am avut și eu ore la studenții străini! Cam toți profesorii de la Litere am avut în completare de normă asemenea ore. De mai multe ori am fost prelucrați de tovarăși de la Secu, în amfiteatrul Odobescu, cu privire la studenții străini, printre care sunt disimulați și agenți ai unor interese ostile față de România! Studenți străini care… și care… Nu mai știu dacă s-a folosit termenul terorist, dar cu siguranță a fost enumerat și acest pericol!… Cred că starea de spirit era foarte propice pentru semnarea oricărui angajament cu Securitatea de felul celui semnat dedoamna Mona Muscă. Eu unul nu aș fi refuzat, dacă mi s-ar fi cerut așa ceva! Dar la Universitatea București nu s-au cerut asemenea angajamente, ci am primit recomandarea ca tot ce avem de „raportat” în acest sens s-o facem adresându-ne prodecanului cu studenții străini. Iar eu, într-o anumită situație, i-am spus lui Eugen Marinescu că mi se pare cam bizar comportamentul studentului Alberto Eraso, venit din USA… Păcat că nu i-am dat în scris „nota informativă”!…
Citez din „angajamentul” doamnei profesoare, aflat în dosarul domniei sale: „Ca cetățean al RSR înțeleg să-mi fac datoria ptriotică de a sprijini organele d securitate cu dat și anumite informații ce voi fi în măsură să le cunosc, legate de problema școlarizării studenților străini, ativitatea și eventualele atitudini inamicale din partea acestora față de statul român.”
Față de statul român, tovarăși liberali! Nu față de PCR sau altă instanță politică, comunistă, socialistă etc. Unde-i atitudinea politică?! Unde-i poziția ideologică a distinsei doamne?!… Patriotismul nu are culoare politică și aici este numai de patriotism vorba, de datoria patriotică față de statul român! Cine sunt imbecilii și golanii de la CNSAS și din justiție care au putut da verdict de poliție politică documentelor aflate în dosarul de securitate al doamnei profesoare Mona Muscă?!
În acel dosar, pus la dispoziția oricui de titulara dosarului, găsim mai multe note despre doamna Mona Muscă, semnate de colegi sau foști colegi. Citesc câteva veritabile epitete: „comportament corect. Vestimentație rafinată, în pas cu moda, dar de foarte bune gust. Limbaj selectat, puțin prețios, aproape de snobism, dar cu măsură”, „o inteligență fină și subtilă, spirituală și plăcută în conversație”…
Una din note consemnează și „invidia” pe care o stârnește doamna la unele dintre colegele sale… Cu asemenea „atuuri”, cum erau să se simtă bine în prezența doamnei profesoare neamurile proaste din PDL-PNL? A oferit mereu un standard inaccesibil colegilor și colegelor de partid!…
În concluzie: a spune că doamna Muscă s-a făcut vinovată de poliție politică este o aberație! În principiu, fiind vorba de cetățeni străini, nu poate fi vorba că-i „torni” dacă dai informații despre apucăturile și faptele lor!… Sunt cetățeni străini, oameni buni! Nicio legislație din Occident sau din altă partea lumii nu condamnă asemenea acte de firească vigilență! Ba chiar le stimulează în chip explicit!… Cumva, când ne vom trezi cu cei o sută sau o mie de emigranți ce ne-au fost repartizați, CNSAS ne va interzice să aducem la cunoștința organelor în drept lucrurile care ni se vor părea suspecte sau de-a dreptul primejdioase în comportamentul „străinilor”?
Am intrat pe Google și am citit câteva materiale privind-o pe doamna M.M. Și am avut astfel dovada cea mai stridentă a nemerniciei politicianiste, care a făcut, cum spuneam, din acest pretext – dosarul de la CNSAS, o redutabilă armă politică. Ba mai mult decât atât, o armă prin care se pot defula mizerabilii roși de invidie și ranchiuni, atunci când devine insuportabilă prezența în preajma lor a unei persoane de valoare, a unui ins dăruit de Dumnezeu cu ceea ce ție îți lipsește din plin: frumusețe, inteligență, grație, șarm, rafinament!… Le are toate astea doamna Mona mai mult decât oricare altul dintre politicienii și politicienele noastre… Și nu mă mir deloc să aflu de pe aceeași sursă – Google, că „deconspirarea” doamnei colege a fost declanșată de… – de ce nu-mi vine să-i spun doamnă?!, de numita Lavinia Șandru, ambițioasa și insistenta și nelipsita din cloaca publică Lavinia Șandru… Mneaei a dat tonul la aria calomniei, preluată apoi de toți hăndrălăii din PNL-PDL… Clasă politică penibilă și depravată deopotrivă! Cum era să-i reziste biata noastră colegă și doamnă?!
Ion Coja
Stimate Domn Ion Coja,
Aveti perfecta dreptate in ce ati scris in fiecare propozitie. Exact asa am gandit eu la vremea respectiva, in 2006, cand s-a iscat acel scandal. A colabora cu politia politica turnand colegii pentru opinii politice easte una, iar a da informatii despre unii straini, studenti in cazul respectiv, este altceva. Banuiesc ca in toate tarile se practica mai mult sau mai putin acest mod de control din motive de securitate nationala.
Cel mai tare m-a deranjat atunci celebra scrisoare deschisă a lui Gabriel Liiceanu, in care o desfiinta ca om pe Mona Musca si o injosea, incepand cu fraza: „Cata decadere in fiinta asta umana!” (adica MM). Ca si cum el ar fi puritatea imaculata in persoana cu dreptul moral la asemenea judecati. De atunci mi-a devenit profund antipatic.
Tot el si-a permis sa-l balacareasca pe Radu Beligan in 2014, pentru faptul ca l-a sustinut pe Ponta ci nu pe Johannis. Pentru ca s-a exprimat :” Îl susțin pe Victor Ponta, pentru că țara aceasta are nevoie de un Președinte tânăr și energic! „, Radu Beligan a fost total desfiintat ca persoana de catre filozoful scriitor. Desi, ca mare psiho-filozof, ar fi trebuit sa stie ca in democratie fiecare are dreptul sa sustina si sa voteaze candidatul sau preferat, opinie care trebuie respectata, nicidecum injurata persoana pentru alegerea sa. A balacari un om, pentru ca a ales alt candidat decat cel preferat de tine, este o tactica dictatoriala, de genul : cine nu-i cu noi, este impotriva noastra, deci hai sa-l desfiintam. Asta este, se pare, si mentalitatea domnului Liiceanu, cel care a infierat-o pe Mona Musca.