• Dupa ce am creat un val de indignare in randul unor maghiari, inclusiv prieteni (pana la momentul aparitiei textului) care m-au acuzat ca am prezentat in zeflemea istoria Ungariei .Dupa ce le-am citit argumentele am constatat ca au invatat, cunosc o istorie paralela (tot e la moda statul paralel) plina de mituri si culmea nu cunosc cea mai mareata victorie a maghiarilor. Nu ocuparea Transilvaniei este cea mai mare fapta de vitejie a maghiarilor pentru ca ea a fost realizata de o confederatie de triburi onogur -maghiare-khabare- protosecuiesti si, datorita luptei indarjite a romanilor, au fost nevoiti sa-i acorde autonomia. Transilvania avand un voievod, vasal regelui Ungariei, dar care l-a suparare se mai si lupta cu Regele Ungariei. Apoi dupa transformarea Ungariei in pasalac pentru mai bine de un secol (asta da umilinta), Transilvania a fost Principat si chiar Mare Principat, vasal otomanilor ca si Tara Romaneasca, Moldova. A fi vasala otomanilor nu era o rusine pentru ca si Hanatul Crimeii a fost vasal iar intr-o vreme Austria, Polonia si Cnezatul Moscovei plateau tribut iar Franta, Anglia si Imperiul Marilor Moguli cautau bunavointa Marelui Sultan. In vremea cand Imperiul otoman era o superputere mondiala Ungaria era pasalac.
    Nici macar ocuparea Bucurestiului in Primul Razboi Mondial nu e meritul lor ci al germanilor si austriecilor care mai aveau si bulgarii si turcii de partea lor. Care a cea mai mare fapta de vitejie a maghiarilor?…???!!!
    Pentru ca prietenii maghiari au probleme in a identifica si spune care este cea mai importanta victorie militara maghiara m-am gandit sa-i ajut. Inainte vreau sa le spun ca si noi, romanii, aveam aceeasi problema, dar motivele la noi sunt un pic diferite. Adica avem atat de multe victorii impotriva Imperiului otoman, Ungariei si Poloniei obtinute de un numar impresionant de domnitori romani incat ne este foarte greu sa facem un clasament si sa spunem ca Rovine este peste Baia, Vaslui peste Rovine sau Giurgiu peste Vaslui asta ca sa ne referim doar la Mircea cel Batran, Stefan cel Mare si Mihai Viteazul fara a aminti de o intreaga lista de voievozi razboinici din care doi, Iancu de Hunedoara si Vlad Tepes, sunt bine cunoscuti maghiarilor.
    Revenind la maghiari, caraghiozilcul este ca cea mai fabuloasa victorie au obtinut-o, normal, cand erau sub ocupatie austriaca. In timpul „primelor razboaie” mondiale din vremea Imparatesei Maria Tereza aceasta a facut un apel emotional la Buda la nobilimea maghiara,in calitatea ei de Regina a Ungariei, la care grofii, nemesimea a raspuns intr-un glas.
    In timpul Razboiului de 7 ani maghiarii aveau sa realizeze cea mai fabuloasa si inutila victorie si culmea este ca nici nu stiu de ea. Nu inteleg de ce nu se vorbeste pentru ca, chiar daca a fost inutila, a fost o victorie fabuloasa (fara nicio urma de ironie, este purul adevar)
    In Razboiul de 7 ani Austria era aliata Frantei, Spaniei si Rusiei plus cateva state germane si italiene impotriva Prusiei lui Frederic cel Mare aliat cu Anglia, Portugalia si Hanovra.
    In armata austriaca era si un general de cavalerie Andras Hadik care se distinsese in „Primul Razboi Mondial” de 8 ani, Razboiul la succesiunea Austriei, cand prin atacuri indraznete ale husarilor maghiari le provocase prusienilor cateva infrangeri.
    In octombrie 1757 Andras Hadik in fruntea unui corp de 5000 de cavaleristi husari,maghiari, dupa ce a urmarit cu atentie miscarile Regelui Frederic cel Mare, a atacat prin surprindere capitala Prusiei, Berlinul in cea mai spectaculoasa batalie a cavaleriei de la Ctesiphon si Carhae incoace si de atunci incoli. Desi, garnizoana Berlinului era de doua ori mai numeroasa iar orasul fusese fortificat si intarit cu tunuri ceea ce il facea imposibil de cucerit in fata unui atac de cavalerie. Andras Hadik a realizat imposibilul si a ocupat Berlinul cu pierderi minime si luand si garnizoana prizoniera.
    Socat Frederic cel Mare a oprit inaintarea si a trimis jumatate din armata sa recupereze capitala.
    Dupa o asemenea izbanda numai maghiarii puteau realiza pentru a doua oara imposibilul, adica au facut ca aceasta victorie sa fie inutila, total inutila. Pentru ca o asemenea realizare merita sarbatorita ungurii au tras o petrecere strasnica, cum nu mai ei stiu sa faca: bautura, femei, cantece si dans si tot asa pana dimineata, in loc sa fie preocupati de distrugerea arsenalelor, rezervelor si infrastructurii militare a lui Frederic cel Mare. Dupa petrecere „democratic” i-au cerut lui Andras sa negocieze rascumpararea orasului intact si restituirea prizonierilor si a armamentului. Nemtii au acceptat imediat si au achitat maghiarilor suma ceruta oficial si neoficial. Maghiarii au primit 300000 de taleri neoficial si au parafat documentele pe 200000 (sa nu le ia impozit Maria Tereza toata suma) care s-au impartit „frateste si ungureste” intre husari si comandant. Au luat o mica teapa pentru ca Maria Teresa afland de aceasta victorie si umilinta pricinuita de maghiari rivalului personal, i-a scutit de impozite iar Andras a fost ridicat, meritat, la rangul de feldmaresal.
    Lacomia maghiarilor a facut ca aceasta victorie fabuloasa -ocuparea Berlinului- cu o forta atat de mica si formata numai din cavaleristi, husari sa fie inutila pentru ca nu i- a afectat militar pe prusieni. Anglia, aliata Prusiei, a acoperit paguba (cea din tratat) iar Frederic cel Mare diferenta prin jafurile asupra statelor germane.
    Din cauza lacomiei, dovada ca e meteahna grea la maghiari, au avut numai „lovituri (ne)fericite ale istoriei” . Astfel, in loc sa plece in cruciada si sa-si salveze regatul au provocat Razboiul taranesc sub conducerea lui Doja care a slabit Ungaria si a dus la pierderea sprijinului taranilor si mestesugarilor. Rezultatul a fost umilintele de la Mohacs si Buda si transformarea Ungariei in pasalac. A urmat Batalia de la Kerestesz din 1596 cand maghiarii alergand dupa banii otomanilor au provocat infrangerea cruciatilor si in loc de eliberarea Ungariei au mai stat sub turci. In fine, lacomia din timpul Revolutiei de la 1848. Atunci la propunerea de unire a Transilvaniei la Ungaria, intelectualii romani prin Simon Barnutiu au venit cu o propunere de bun simt, aceeptau unirea (o palma pentru falsificatorii istoriei Marx si Engels si adeptii lor ca romanii sunt popor de antirevolutionari) cu cateva conditii, tot de bun simt, cel mai important lucru fiind acela ca romanii doreau o uniune dupa modelul, si aici le-au oferit maghiarilor sa aleaga, cantoanelor elvetiene sau al SUA.
    Pentru ca romanii ardeleni au fost omenosi (a se vede conditiile lui Simion Barnutiu) iar maghiarii lacomi si cum zicala romaneasca ” lacomia strica omenia”, adevar graieste, s-a ajuns la infrangerea Revolutiei maghiare din 1848/49 in care un rol important, desi neglijat, l-au avut Avram Iancu si motii lui in citadela Apusenilor pana la venirea rusilor. Cum si maghiarii au proverbele lor cu pline de talc „ce e mult strica” , „vei culege ce ai semanat”, „mai mult cu mintea decat cu puterea” se pare ca boala asta, lacomia nu are proverbe maghiare si nici nu cunosc zicala noastra „leacul din fire, nu are mantuire”. Altfel, nu putem explica cum maghiarii nu au invatat din lectiile istoriei si o tin una si buna cu lacomia si prostia (cu trimitere directa la Transilvania).
    Ungurii mai au o vorba „mai bine o zi vrabie decat maine o gaina”, la noi suna total diferit ” mai bine o zi soim decat un an cioara” . Asa putem explica de ce istoria noastra e plina de victorii marete, in timp ce a lor are o singura victorie fabuloasa dar total inutila- ocuparea Berlinului si cedarea lui pentru bani.