Moment istoric – „Cele patru secole de dominație occidentală s-au încheiat.”

CD

AGONIA VESTULUI
de Thierry Meyssan pe 05.07.2022

Summitul G7 din Bavaria și summitul NATO de la Madrid ar fi trebuit să anunțe pedeapsa de către Occident a Kremlinului pentru „operațiunea militară specială din Ucraina”. Dar, dacă imaginea dată a fost aceea a unității occidentale, realitatea atestă deconectarea lor de realitate, pierderea lor de audiență în lume și în cele din urmă sfârșitul supremației lor.

În timp ce Occidentul este convins că ceea ce este în joc este în Ucraina, lumea o vede altfel ca pe „capcana lui Tucidide”.
Relațiile internaționale vor continua să fie organizate în jurul lor sau vor deveni multipolare?
Se vor elibera popoarele care au fost subjugate până acum și vor dobândi suveranitatea?
Va fi posibil să gândim altfel decât în ceea ce privește dominația globală și să se dedice dezvoltării fiecărui individ?

Occidentul a conceput o narațiune a „operațiunii militare speciale” ruse din Ucraina, care trece cu vederea propriile acțiuni de la dizolvarea Uniunii Sovietice incoace. Au uitat de semnarea Cartei pentru Securitate Europeană (cunoscută și sub numele de Declarația OSCE de la Istanbul) și felul în care au încălcat-o făcându-i pe aproape toți foștii membri ai Pactului de la Varșovia și pe unele dintre noile state post-sovietice să se alăture unul câte unul.

Ei au uitat modul în care au schimbat guvernul ucrainean în 2004 și lovitura de stat prin care i-au pus pe naționaliștii banderiști la putere la Kiev în 2014. După ce au făcut o măturare curată a trecutului, dau vina pe Rusia pentru toate relele. Ei refuză să-și pună la îndoială propriile acțiuni și consideră, la acea vreme, că au fost forțați la putere. Pentru ei, victoriile lor fac Legea.
Pentru a păstra această narațiune imaginară, ei au redus la tăcere mass-media rusă acasă.

Indiferent cât de mult pretind că sunt de „democrați”, este mai bine să cenzurați vocile disidente înainte de a ne minți. Așa că conflictul ucrainean trebuie abordat fără prejudecati.
SUA convingându-se că au datoria să judece singuri, să condamne și să sancționeze Rusia. Prin șantajarea statelor mici, au reușit să obțină un text de la Adunarea Generală a ONU care pare să le dea dreptate. Acum plănuiesc să demonteze Rusia, așa cum au făcut în Iugoslavia și au încercat să facă în Irak, Libia, Siria și Yemen (strategia Rumsfeld/Cebrowski).

Pentru a face acest lucru, au început să izoleze Rusia de finanțele și comerțul mondial. I-au întrerupt accesul la sistemul SWIFT și Lloyds, împiedicând Rusia să cumpere și să vândă, precum și să transfere bunuri. Ei au crezut că acest lucru îi va provoca colapsul economic. Pe 27 iunie 2022, Rusia nu a putut plăti o datorie de 100 de milioane de dolari, iar agenția de rating Mody’s a declarat-o în neplată.
Dar acest lucru nu a avut efectul dorit: toată lumea știe că rezervele Băncii Centrale Ruse sunt pline de valută și aur. Kremlinul a plătit cele 100 de milioane, dar nu i-a putut transfera în Occident din cauza sancțiunilor occidentale. Dar le-a plasat într-un cont escrow unde își așteaptă debitorii.

Între timp, Kremlinul, care nu mai este plătit de Occident, a început să-și vândă producția, în special hidrocarburile, altor cumpărători, cu preferinta Chinei. Schimburile care nu se mai pot face în dolari se fac în alte valute. Drept urmare, dolarii pe care obișnuiau să-i folosească clienții lor revin în Statele Unite.

Acest proces a început deja cu câțiva ani în urmă. Dar sancțiunile unilaterale occidentale au accelerat-o brusc. Suma uriașă de dolari care se acumulează în SUA provoacă o creștere masivă a prețurilor. Rezerva Federală face tot ce poate pentru a-l împărtăși cu zona euro. Creșterea prețurilor se răspândește cu mare viteză pe întreg continentul vest-european.

Banca Centrală Europeană nu este o agenție de dezvoltare economică. Sarcina sa principală este de a gestiona inflația în cadrul Uniunii si nu poate încetini deloc creșterea bruscă a prețurilor, așa că încearcă să o folosească pentru a-și reduce datoria. Prin urmare, statele membre ale Uniunii sunt invitate să compenseze scăderea puterii de cumpărare a „cetățenilor” lor prin scăderea impozitelor și oferirea de beneficii.

Dar acesta este un cerc fără sfârșit: ajutându-și cetățenii, își leagă mâinile și picioarele de Banca Centrală Europeană, se leagă puțin mai mult de datoriile SUA și devin și mai săraci.
Nu există nici un remediu pentru această inflație. Este pentru prima dată când Occidentul trebuie să curețe dolarii pe care Washingtonul i-a tipărit nechibzuit de ani de zile.

Creșterea prețurilor în Occident corespunde costului cheltuielilor imperiale din ultimii treizeci de ani. Astăzi și doar astăzi Occidentul plătește pentru războaiele sale din Iugoslavia, Afganistan, Irak, Libia, Siria și Yemen.

Până acum, Statele Unite au ucis pe oricine amenința supremația dolarului. L-a spânzurat pe președintele Saddam Hussein pentru că a refuzat plata in dolari a petrolului irakian și a jefuit Banca Centrală a Irakului.
L-au torturat și linșat pe liderul Muamar el-Gaddafi care pregătea o nouă monedă panafricană și i-au prădat Banca Centrală Libiană.
Sumele gigantice adunate de aceste state petroliere au dispărut fără urmă.

Excluzând Rusia de la comerțul in dolari, Washingtonul însuși a adus ceea de ce se temea atât de mult: dolarul nu mai este moneda internațională de referință.
Majoritatea restului lumii nu este orb. A înțeles ce se întâmplă și s-a grăbit la Forumul Economic de la Sankt Petersburg, apoi a încercat să se înscrie la summit-ul virtual al BRICS.

Își dau seama – puțin mai târziu – că Rusia a lansat „Parteneriatul Marii Eurasie”, în 2016 și că ministrul său de externe, Serghei Lavrov, a anunțat-o solemn la Adunarea Generală a ONU, în septembrie 2018 . Pe parcursul a patru ani, au fost construite cantități de drumuri și căi ferate pentru a integra Rusia în rețelele noilor „Drumuri ale Mătăsii”, terestre și maritime, imaginate de China. Astfel, a fost posibil să se schimbe fluxul de mărfuri în câteva luni.

Scăderea valorii dolarului și schimbarea fluxului de mărfuri determină o creștere și mai mare a prețurilor la energie. Rusia, care este unul dintre principalii exportatori mondiali de hidrocarburi, și-a văzut veniturile crescând considerabil. Moneda sa, rubla, nu a fost niciodată într-o formă mai bună. Ca răspuns, G7 a stabilit un plafon de preț pentru petrolul și gazele rusești. A ordonat „comunității internaționale” să nu plătească mai mult.

Dar, evident, Rusia nu va lăsa Occidentul să stabilească prețurile produselor sale. Cei care nu vor să plătească prețuri de piață nu le vor putea cumpăra și niciun client nu intenționează să plece fără marfa doar ca să mulțumească organizatiile occidentale.
G7 încearcă să-și organizeze, cel puțin intelectual, supremația. Acest lucru nu mai funcționează. Vântul s-a schimbat. Cele patru secole de dominație occidentală s-au încheiat.

În disperare, G7 s-a angajat să rezolve criza alimentară globală pe care politicile sale au provocat-o. Țările în cauză știu ce înseamnă angajamentele G7. Ei încă așteaptă marele plan de dezvoltare african și alte fumuri și oglinzi. Ei știu că Occidentul nu poate produce îngrășăminte cu azot și că împiedică Rusia să le vândă pe ale lor. Ajutorul G7 este doar un ajutor pentru a-i face să aștepte și nu pentru a pune sub semnul întrebării principiile sacre ale comerțului liber.

Summitul NATO de la Madrid a fost o demonstrație de unitate și putere. Dar statele sale membre au fost chemate să semneze ceea ce Washington și Londra au decis pentru ele. Unitatea lor a fost doar o formă de sclavie de care mulți se gândesc să se elibereze

Singura opțiune posibilă pentru salvarea dominației occidentale este războiul. NATO trebuie să reușească să distrugă Rusia din punct de vedere militar, deoarece Roma a distrus odată Cartagina. Dar este prea târziu: armata rusă are arme mult mai sofisticate decât Occidentul, le-a experimentat deja din 2014 în Siria. Își poate zdrobi inamicii în orice moment. Președintele Vladimir Putin a dezvăluit parlamentarilor săi progresul uluitor al arsenalul său în 2018 .

Summitul NATO de la Madrid a fost o operațiune de comunicare frumoasă. Dar era doar un cântec de lebădă. Cele 32 de state membre și-au proclamat unitatea cu disperarea celor cărora le este frică să moară. De parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, ei au adoptat mai întâi o strategie de dominare a lumii în următorii zece ani, numind „creșterea” Chinei drept principal lor preocupare .

Procedând astfel, ei au recunoscut că scopul lor nu este să-și asigure propria securitate, ci să domine lumea. Au deschis apoi procesul de aderare pentru Suedia și Finlanda și au luat în considerare, ca prim pas, posibila aderare a Japoniei.
Singurul incident, care a fost rapid sub control, a fost presiunea turcă care a forțat Finlanda și Suedia să condamne PKK . Incapabile să reziste, Statele Unite și-au abandonat aliații, mercenarii kurzi din Siria și liderii lor din străinătate.

Prin aceasta, au decis să mărească Forța de reacție rapidă a NATO de la 40.000 la 300.000 de oameni, de 7,5 ori, și să o plaseze la granița cu Rusia. Procedând astfel, ei și-au încălcat încă o dată propria semnătură, cea a Cartei pentru Securitate în Europa, amenințând direct Rusia.

Rusia nu are nicio posibilitate de a-și apăra granițele uriașe și își poate asigura securitatea doar asigurându-se că nicio forță străină nu va stabili o bază militară la granițele sale. Deja, Pentagonul vehiculează hărți prospective ale dezmembrării Rusiei pe care speră să le implementeze.

Fostul ambasador al Rusiei la NATO și actual director al Roscosmos, Dmitri Rogozin, a răspuns publicând pe contul său Telegram coordonatele centrelor decizionale ale NATO, inclusiv sala summit-ului de la Madrid. Rusia are lansatoare hipersonice, momentan imposibil de interceptat, care pot transporta un focos nuclear în câteva minute la sediul NATO de la Bruxelles și la Pentagonul de la Washington.

Pentru a evita orice neînțelegere, Serghei Lavrov a precizat, făcând aluzie la straussieni, că deciziile marțiale ale Occidentului nu au fost luate de armată, ci de Departamentul de Stat al SUA. Ce ar fi prima țintă.
Deci întrebarea este: va juca Occidentul pentru tot ce amenintă? Își vor asuma riscul unui al Treilea Război Mondial, chiar dacă acesta a fost deja pierdut, doar sperand ca nu or sa moară singuri?

Sursa: https://orientalreview.org/2022/07/05/the-agony-of-the-west

Traducerea CD