 G31 aprobate gert.frau@yahoo.com 89.136.113.152
Moldova nici n-ar trebui să existe ca stat, fiind imposibil de apărat cu forțele de care dispune. În anul 1994 aveau 9800 de militari, în 2007 au redus armata la un efectiv de 5710, iar din 2010 sunt abia 5148, dintre care numai 3176 de militari profesioniști și 1981 în termen, plus o rezervă de 66000. Îmi imaginez că majoritatea sunt la cules căpșuni prin Spania și Italia, alături de români. Moldova este o țară bananieră, care nu poate supraviețui nici pe timp de pace, darămite pe timp de război. Dacă intra România puternic în Transnistria prin 1991 poate ar fi spart blocada ruso-ucraineană în debandada acelor ani și Moldova s-ar fi alipit la România. N-am fost destul de oportuniști la momentul oportun, nici n-am avut o conducere naționalistă cu viziune. Azi cred că se decide viitorul românesc al Moldovei. Asta dacă va mai fi românească vreodată; nu văd nicio acțiune politică (AUR sunt o formă fără fond) sau o decizie militară fermă privind obiectivele noastre privind oportunitatea creată de războiul ruso-ucrainean. Măcar de ar aduce înapoi la matcă toți românii din afara spațiului românesc tradițional, în special din Ucraina și Rusia. Cred sincer că reunirea tuturor românilor într-un singur stat nu mai ține de nostalgie pentru trecutul glorios, ci de supraviețuirea noastră ca popor. Recensământul actual va dezvălui că suntem cu vreun milion mai puțini decât la ultima numărătoare, și aici intră țiganii ( Nota redacției – Basarabenii au vrut să facă Unirea. S-au opus Iliescu și Petre Roman, Talpeș, Celac și alți experți năimiți!
|
), ungurii (
) și alte etnii, prin urmare baza acestei țări constă în, estimativ acum, 15 milioane de români. Avem o populație îmbătrânită, cu o formă fizică slabă și o sănătate precară. Cu încă două milioane de ”moldoveni” am fi 17 milioane, numai români. Nu pun la socoteală restul diasporei!
2 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Republica Moldova este un stat neutru potrivit Constituției, deci este protejat internațional prin Convențiile de la Haga privind respectarea neutralității țărilor în caz de război. Cunosc foarte cazul Germaniei în cele două războaie mondiale ce a încălcat neutralitatea unei țări.
În altă ordine de idei, în anii 90 a existat în Moldova un puternic curent unionist, dar Bucureștiul a spus pas. Prof. Coja poate depune mărturie și poate depăna amintirile intelectualilor basarabeni ce au venit aici cu acest gând.
În 1918 dacă armata română, la cererea unui fost general țarist, nu intervenea în Bucovina împotriva Armatei Negre ucrainene și în Basarabia împotriva bolșevicilor istoria României poate era alta.
Nici măcar când s-a adresat Parlamentului, parlamentarii noștri nu au avut bun simț să îi ceară lui Zelenski să respecte drepturile românilor bucovineni. Asta în condițiile în care mulți bucovineni au luptat și murit să apere Ucraina de invazia rusă.
Pentru unirea românilor este nevoie de politicieni patrioți, buni diplomați, deci de voință politică.
În plus trebuie explicat și acceptat de populație costul economic și social al unirii. Puțini își amintesc cu ce probleme s-a confruntat România Mare după 1918. Faptul că România s-a prăbușit după 1940 s-a datorat tot clasei politice și mai ales a faptului că Bucureștiul nu a reușit să scape de percepția de corupție ce data de la mijlocul sec XIX.
Costuri vor fi mereu și se pot tempera în timp odată cu dezvoltarea economică a Moldovei, poate și cu ajutorul UE. Investești cu cap și industrializezi malul drept al Nistrului, atrăgând astfel și restul românilor împrăștiați în Ucraina și Rusia. Sunt sigur că investitorii vor aprecia mâna de lucru ieftină la început. Treptat, la fel ca-n România post-revoluție, se va schimba mentalitatea tuturor, dar mai ales a alogenilor spălați pe creier cu ”fascismul românesc”.
Referitor la industrie nu văd ca pe un accident faptul incontestabil că malul stâng al Nistrului, în zona rusofonă, a fost industrializat, iar restul Moldovei lăsată săracă, doar cu agricultura. Într-un fel, ruralitatea moldovenilor a încetinit procesul rusificării.
În Ucraina la fel, într-o oarecare măsură, Donbasul a fost industrializat și rusificat continuu.
Costul economic poate fi suportat atât timp cât există speranța unui viitor mai bun. Vorba aia, unde-s mulți puterea crește. Bifezi adaosul a încă 2,2 milioane de români și un teritoriu care poate fi dezvoltat în conexiune cu restul Moldovei geografice. Bugeacul ar fi capital și pentru dezvoltarea Moldovei în cadrul României, dar contextul geopolitic actual nu-i destul de copt pentru ca România să profite. E totuși un adevăr istoric că atunci când s-au implicat vesticii într-un război cu Rusia, noi am câștigat provinciile noastre istorice înapoi. Războiul Crimeii ne-a dat Bugeacul înapoi și l-am pierdut când am cooperat cu rușii la înfrângerea otomanilor din poziția de aliați. La fel și după al doilea război mondial am pierdut la loc Basarabia, Bucovina și Herța tot ca aliați ai nesuferiților de ruși, care nu respectă niciun principiu moral sau tratat. Citeam mai devreme despre urmările celui de-al doilea război mondial, dar și în urma celorlalte conflicte, cât au furat și împilat populația locală. Practic nu-i nicio diferență între relațiile și urmările suportate de români, atât pe timp de pace, cât și pe timp de război. Se mai miră unii vestici de ce rușii sunt atât de urâți.
Îngenuncherea Rusiei țariste de către germani prin conspiratorii bolșevici pregătiți de ei, plus războiul civil din Ucraina între vest și est, au creat premisele marii uniri. De asta am spus într-un comentariu recent că vreau ca Rusia și Ucraina să-și macine forțele militare și economia reciproc, iar o parte însemnată din populațiile colonizate de către ruși să se disperseze în lipsa unor perspective mai bune spre occident ori spre țările mamă. Nu știu ce așteaptă Bulgarii din Moldova și Bugeac, de exemplu.