G
179 aprobate
gert.frau@yahoo.com
89.136.113.152
Are vreo legătură cu apelativul depreciativ Șeitărești al familiei Cantacuzino? E o certă posibilitate ca Șeitan să nu fie turcic, nici măcar un nume al diavolului. Oamenii din trecut aveau o teamă de a numi pe necuratul, deci nu cred că înaintașii dumneavoastră ar fi luat de bună-voie un nume cu conotații atât de fățișe. Personal cred că este altceva. Poate fi maghiarismul șeită (plimbare; mag.mg séta), care-i de origine slavică. Sunt mai multe cuvinte pe care eu le cred luate dirept din limbile slavice. Ăsta ar fi unul din acestea (*šętati ”to move, to stagger/a se mișca, a se clătina”)
https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/%C5%A1%C4%99tati
Nu m-ar mira să fi păstrat și noi un derivat dacic, pentru că avem acel Setidava, greșit atestat, zic unii specialiști, și sub forma Getidava. Eu cred că [s] urmat de [e] are o mare șansă să noteze o consoană palatală [ș].
Ca urmaș de mocani puteți atesta pentru faptul că aceștia erau foarte mobili, ajungând până în Caucaz cu turmele și probabil până la Marea Adriatică. Lexicul acestora cred că era împestrițat de cuvinte dacice acum câteva sute de ani, pe care le pierd treptat. Vezi oile zarne (*djarne?) amintit de Hajdeu, șarcă (țarc pentru miei) cf, gr.erkos, viște (platou plat de sus, din munți), *moră > moroieni cf. Alb.morë.
morë, f. (1) death (obs.); (2) bogey, nightmare; (3) alpine pasture.
Mocani (var.mucani) și Cojanii cred că erau intim legați unii de alții în aria culturală străromânească a sud-estului ”proto-românesc”. Cojanii coboară și se așează la câmpie primii, urmați de unii mocani.
N-am reușit să tălmăcesc cele două denumiri, deși am emis numeroase ipoteze. Intuiția îmi dicta radicalul *kagʰ- (“to enclose”) der.kag-yom cf. lat.caulae (< *cavela găoacă/ghioacă (Soluții și sugestii etimologice, p.58), cu care sunt de acord doar în parte. Se zice că cele două (caucă/kafkë) ar fi împrumuturi medievale din καῦκος (kaûkos ”ceașcă, cupă”), care la rândul său este un celtism (irl. cuach “cup, goblet, bowl” < *kaɸukos). Curios este că albaneza (dial.Gheg) are și un reg.kopë (cap) cu der. koptar (căpățânos), care trebuie legate de lat.caput și germanismele coradicale, ca moștenire autohtonă. Avem aceeași discuție despre o metateză și diftongi monoftongați. https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/k%C3%A1put Mă întreb dacă nu cumva Saldocaput și Vardæorum caput (la Ortelius ”izvorul Crișului Negru”) aveau și paralele traco-ilire apropiate ca sens și fonetism. Al doilea este cu siguranță legat de hidronimul Vardar (*swordh- lat. sordeō, sordidus, germ. schwarz ”negru”, eng.swart, swarthy ”brunet”) și probabil etnonimul Ἀρδιαῖοι (Ardiaioi), Οὐαρδαῖοι, (Ṷardaioi), La. Vardiaei or Vardaei. Cred că e un ”s mobil” acolo, care cade regulat din albaneză și atunci când era prezent. Nu vreau neapărat să-i transform pe săracii cojani în Daci cu tot dinadinsul. Urmez firul logic acolo unde mă duce. De obicei, când comentez asupra unui subiect, vreau să condensez o mulțime de informații disparate ca să trag o concluzie, dar îmi iese o poliloghie. * NR - La mine în familie cojanii aveau un nume prost. Dacă umblam desculț, tata ne certa: Umbli ca un cojan!
Bun articol.Acum sa vedem cine sunt grecii de fapt:
Joi, 23 martie 2023, la ora 17.00, la Catedrala Arhiepiscopală Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Constanța, a avut loc evenimentul de comemorare a martirilor români/aromâni din Balcani și a părintelelui Haralambie Balamace, transmite Romanian Global News și ActiveNews. Cum a fost ucis martirul
Pe 23 martie 1914, chiar în noaptea de Sfintele Paști, Părintele Haralambie Balamaci(e) împreună cu alți trei români, era martirizat (jupuit de viu și străpuns cu baioneta) la Corcea pentru faptul că a slujit în limba română. Acești patru români fac parte dintr-o serie de circa 1.000 de români din Balcani, învățători, profesori, preoți, dar și simpli elevi care au fost uciși în condiții bestiale de către antarții greci pentru că apărau identitatea românească și slujeau comunităților din care făceau parte în limba română/dialectul aromân/dialectul meglenoromân.
Hăcuit cu baionetele de greci, Părintele martir Haralambie Balamaci striga: «Lovește și pe partea aceasta, căci nu cred să fiu chinuit mai mult decât Iisus Hristos. Știu că mor pentru dreptate și pentru națiune!», amintește portalul dedicat sfinților români ai secolului XX MĂRTURISITORII.
Din 2016 încoace, în fiecare an, are loc o slujbă de pomenire pentru cei căzuți pentru românime, în Balcani.
” * NR – La mine în familie cojanii aveau un nume prost. Dacă umblam desculț, tata ne certa: Umbli ca un cojan! ”
Va-ți pus vreodată întrebarea ce semnificație are mersul desculț prin roua dimineții, pe un câmp cu flori ?!? :)
Succes
Setidava este plasată greșit la Kalisz, în centrul Poloniei, o foarte veche escală a Romanilor pe ”drumul ambrei” (Traseul Chihlimbarului) spre Marea Baltică. Avea și geto-dacii un interes comercial în tranzitul ambrei spre sud, fiind unul din mărfurile tranzacționate cu lumea greco-romană. La români îi spunea „piatra soarelui” sau „piatra sărăciei” și se găsea la curbura Carpaților. I.Boamfă propune un posibil „drum al chihlimbarului” din secolele II-IV care trece prin nordul Nistrului pe partea orientală a Carpaților (Moldova de azi) prin Wlodava (*Volohodava), Mlodava, Voscodavci și prob.Vidava. El crede că s-au păstrat termenul dava până în sec.XII-XIII la o comunitate locală de români (bolohovenii/volohovenii), eu nu cred, deși aș vrea să fie adevărat. Bănuies că se gândea că v intervocalic s-ar fi păstrat prin slavi, așa cum /gl/ și lj se păstrează la românii din Carpații nordici tot cu ajutorul slavilor.. sau poate e o urmă de arhaism; în părți din Hunedoara se mai păstra l’ prin sec.XVIII.
https://paganelis.files.wordpress.com/2009/04/limba-romana-ante-an-1000-refacut.jpg?w=768
https://paganelis.wordpress.com/2018/01/13/de-la-traco-daci-la-romani-iv/
Ar fi interesant să avem *Șetidava pe ”drumul ambrei” (greu de pronunțat și urât acest ”chihlimbar”), dar eu mă gândeam că Dacii nu trec mai sus de nordul Carpaților slovaco-polonezi și apără trecătorile prin care s-au revărsat nenumărate invazii. Are sens să fi controlat și traficul profitabil cu ambră de pe partea central europeană spre Romani, luându-l din mâinile Boilor din Cehia (bohemia) din timpul r[zboaielor purtate de Buirebistas contra Boilor și Tauriscilor, dar și cel estic spre Greci pe care-l controlau din preistorie. Un conglomerat celtic a existat în vechea Silezie și în Slovacia.
https://en.wikipedia.org/wiki/Amber_Road
În irlandeză sét cu s palatalizat și vocală lungă înseamnă ”cale, drum”, însă genitivul este ”séta” (nu *séit, cum mă așteptam eu să fie), în caz că se gândea cineva la un celto-dacic Setidava.
https://en.wiktionary.org/wiki/s%C3%A9t#Etymology_1
Sl. *šętati cuprinde o vocală nazală ę cf. etimonului său *sentati, iar irl. are un coradical velș hint, hynt (curs, drum; expediție, călătorie) cf. unui Proto-Britonic *hɨnt. În antichitate era cu siguranță *senti (Gabro-senti ”drumul caprelor”). Interesant este și vechiul irl. sétig (soție), derivat semantic din sensul ”companion” = ”tovarăș de drum, însoțitoare” sau brit.hentez ”vecin”.
E posibil ca în unele dialectele tracice nordice (și sudice) să fi început eliminarea progresivă a cons.nazale. Vezi rom.mânz, comparat cu alb.mëz și tracicul mezenai ”călăreț” sau ”cal, armăsar”, brână (brâu), brânz (colier”, cf. ”brânz de smaragd”) și alb.brez ”curea, brâu”, dial. brenzë f.”bandaj, panglică”.
Mai demult voiam să aflu dacă nu avem un cuvânt dacic pentru ambră. Dosoftei preia bruștin din pol. bursztyn sau rut. burštýn, cf. germ. bornstên sau bernstein, barnstēn, care se traduce ”piatră arzândă”, coradical cu eng.brimstone (pucioasă, sulf) și nordicul brennisteinn (idem.). Vezi și Brenner Pass, pe unde trecea drumul acela.
Lit.gẽntaras, gentãras (ambră) cred că ar putea fi un indiciu al dacismului neatestat. Are un sufix de agent, dar tema nu se știe sigur ce înseamnă. L-au comparat cu vb.ginti a apăra (inițial cu sensul ”a lovi” IE*gʷʰen-) pentru că se consideră că te apără de boli. Eu am crezut că-i coradical cu lat.bitūmen (cf. IE *gʷétu ”rășină”), ca succinum, sūcinum (ambră) din sūcus. Adică *gʷétu + *-taro-, -tãro- (IE *-tḗr?) sau *-aras/* -ãras. Curioasă vocala lungă și sufixul în sine. Dacă este un sufix!
Mai găsisem un sens de ”(stră)lucitor” pentru un radical *gent- sau *gint-, dar nu-mi amintesc exact.
https://en.wiktionary.org/wiki/gintaras
https://etimologija.baltnexus.lt/?w=gint%C3%A3ras
Un alt anonim de pe ”interrete” (=internet), Roderick, propunea ca reg.ghișor ”piatră-roșie” (*glaesiolus) după lat.glaesum, glaesī ”chihlimbar” (*ǵʰel- “to shine, shimmer, glow”) să fi numit această materie semi-prețioasă. Dacă Aestii, un trib baltic vestic, le dă romanilor termenul respectiv, atunci e o infimă posibilitate să fie tracic: *ǵʰl- ar fi dat un tr. *gl. Același radical dă probabil un nume tabuistic al ”sfântului soare” în albaneză, ”diel”.
Bineînețeles că germanii au întâietate pentru glaesum, intrând și ei în comerțul acesta: https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/glas%C4%85
Spre Posobeşti, ambra găsită prin albia râurilor avea culoarea aurului, gălbui‐roşiatică” (cf. lui Ion Damian).
gr.ἤλεκτρον • (ḗlektron)
https://en.wiktionary.org/wiki/%E1%BC%A4%CE%BB%CE%B5%CE%BA%CF%84%CF%81%CE%BF%CE%BD
cojani ( cojeni ) : oameni de la ses .
Da, cojenii sunt la câmpie, agricultori, în vreme ce mocanii au satele la munte, se ocupă cu păstoritul