Sunday, 22 January 2006. 0 vizualizări, 0 comentarii, 0 voturi

Bomba atomică:

Secretul nuclear al lui Ceaușescu

Inspectiile efectuate intre anii 1990 si 1992 de agentii AIEA in Romania confirma ca tara noastra a desfasurat, incepand cu a doua jumatate a anilor ?80, experimente secrete pentru obtinerea de plutoniu imbogatit necesar la fabricarea armamentului de distrugere in masa.

 

Romania, semnatara a Tratatului de Neproliferare Nucleara, a fost si ea mult timp suspectata de Occident de faptul ca Nicolae Ceausescu ar fi avut propriul program secret de inarmare nucleara. Dupa 1990, in presa occidentala au aparut mai multe articole care tratau acest subiect. Sub titlul „Ultimul secret al razboiului rece”, ziarul britanic „The Sunday Herald” dezvaluia, intr-un articol publicat in august 2002, ca in 1989 Ceausescu ar fi detinut deja bomba atomica.
Potrivit autorului, George Bush senior dorea la acea vreme sa-l inlature pe dictatorul de la Bucuresti, drept pentru care, in decembrie 1989, l-a trimis intr-o misiune secreta la Moscova pe secretarul de stat James Baker sa-i ceara lui Eduard Sevardnadze, atunci ministrul de externe sovietic, sa invadeze Romania.
Dupa cum a marturisit Sevardnadze mai tarziu, „Kremlinul a fost socat” si a refuzat sa intervina militar in Romania. Serviciile ruse de informatii externe au dezvaluit si ele, in baza arhivelor secrete ale KGB-ului, ca Romania ar fi avut capacitatea tehnica sa construiasca arme atomice in 1989, dar si ca Nicolae Ceausescu avea deja arma de distrugere in masa.
Informatii despre planurile nucleare secrete ale dictatorului roman detine si Federatia Americana a Oamenilor de Stiinta, care confirma de asemenea existenta unor rapoarte privind faptul ca Romania ar fi putut sa fabrice arme nucleare in anul 2000, daca programul nuclear ar fi functionat la capacitate maxima.

„In anul 2000 Ceausescu ar fi putut avea bomba”

AMENINTARE.

„Din punct de vedere tehnic, dispunem de capacitatea de a fabrica arme nucleare”, isi incepea fostul lider comunist, Nicolae Ceausescu, declaratia rostita la Plenara Frontului Democratiei si Unitatii Socialiste, in mai 1989.
Cuvintele dictatorului au fost preluate de mai toate ziarele straine, printre care Washington Post si The Times, iar marii lideri ai lumii au intrat in panica. Sapte luni mai tarziu aveau sa rasufle insa usurati. Ceausescu era executat pe 25 decembrie.
A fost suficient ca, in 1992, odata cu inventarierea patrimoniului Institutului de Cercetari Nucleare de la Pitesti, sa se gaseasca o fiola cu aproape 100 de miligrame de plutoniu-239 ca, din nou, intreaga atentie a lumii sa se indrepte asupra Romaniei.
Cert este ca Romania nu a avut niciodata o astfel de arma. Specialistii in fizica atomica spun ca Ceausescu ar fi putut fabrica totusi, pana in 2000, o bomba care sa provoace un dezastru precum cel de la Hiroshima.
Cu toate acestea, programul „Dunarea”, catalogat drept „strict secret si de importanta deosebita”, inceput intre anii 1976-1977, avea printre cele trei componente ale sale si realizarea unei bombe atomice. Ca sa poata detine aceasta arma, Ceausescu avea nevoie de componenta cea mai importanta – combustibilul nuclear – plutoniu-239 sau uraniu-235, care necesita un proces indelungat, dar si dificil de obtinere.

Experiment fara aprobare

In 1973, „Agentia Internationala pentru Energie Atomica(AIEA) punea in vigoare Conventia pentru neproliferarea armamentului nuclear. Printre cele 127 de state care au semnat tratatul se numara si Romania. Astfel tarile erau obligate sa accepte prezenta periodica a inspectorilor Departamentului de Control si Garantie al Agentiei de la Viena. ?Se numea controlul bilantului nuclear. Orice experiment legat de plutoniu sau alte materiale nucleare trebuia anuntat Agentiei. Ceausescu a inceput experimentul cu plutoniu fara sa anunte AIEA”, spune fostul director tehnic al Institutului de Fizica Atomica (IFA) de la Magurele, Mihai Balanescu.
Cum izotopul radioactiv de uraniu-235 era foarte greu de obtinut – pentru ca era nevoie de imbogatirea izotopului de uraniu-238 intr-un procent de 93a, aproape de puritatea nucleara – s-a banuit ca acesta trebuie sa fie motivul pentru care Ceausescu a dispus obtinerea izotopului de plutoniu-239. Acesta era obtinut prin arderea barelor de combustibil de uraniu in reactori.
„La mijlocul anilor anilor 70, Romania primise ajutor financiar si tehnologic de la americani, in vederea construirii unei centrale atomo-electrice. Atunci s-a infiintat si Institutul pentru Reactori Energetici de la Colibasi, langa Pitesti, unde urma sa fie obtinut combustibilul nuclear necesar functionarii centralei”, spune Mihai Balanescu.
Pentru aceasta, IFA importase un reactor de piscina din SUA, Triga, cu aprobarea Congresului American pentru Energie Atomica. „Acest reactor, spre deosebire de celelalte, nu avea protectia biologica din beton, ci dintr-un strat de 6-7 metri de apa grea”, adauga Balanescu.

Gonirea inspectorilor

In 1985, reactorul Triga a inceput sa fie folosit pentru cercetari clandestine in vederea obtinerii izotopului de plutoniu-239. Acest program avea sa angreneze si Laboratorul de Examinare Post-Iradiere, cumparat din Franta pentru experimente.
Tot atunci, Ceausescu nu a mai permis inspectorilor Agentiei sa mai mearga la uzina de la Colibasi. „Din acel moment ajutorul financiar pentru programele de energie atomica a fost stopat, insa Ceausescu nu a renuntat”, adauga Balanescu.
„Pentru a face bomba era nevoie de combustibil. Restul il putea face orice inginer bun. Era de ordin mecanic”, spune fostul director tehnic IFA. El afirma ca acela care a fost „creierul” programului era un anume Alexandru Olariu, decedat in 2001. Cat despre directorul general al IFA, Ion Ursu, Balanescu nu crede ca avea asa mare cunostinta de ceea ce se petrecea in institutia pe care o conducea.
„Grupul de coordonare a realizarii bombei atomice functiona la etajul IV al blocului turn din Magurele. Era implicat Plesita, pe atunci seful Departamentului de Informatii Externe, si un grup de ingineri care se ocupau de punerea in aplicare a programului. Eu nu eram avizat si nu aveam voie sa merg la etajul patru, desi eram directorul tehnic al IFA”, spune Balanescu.
Aceasta echipa, aleasa pe spranceana de Securitate, a reusit sa reproduca tehnologia de extragere a plutoniului-239 din barele de combustibil de uraniu arse la Colibasi. „Tehnologia se numeste Purex”, adauga Balanescu.

O bomba atomica pentru mileniul trei

Balanescu spuna ca, dupa o perioada destul de indelungata in care s-a incercat reproducerea tehnologiei de obtinere a plutoniului-239, in 1989 Ceausescu a dispus construirea unei statii-pilot care sa poata extrage un kilogram de plutoniu anual. ?In opt ani, el trebuia sa aiba combustibilul. Proiectul era gata. Tehnologia o avea. Mai era nevoie de inca trei ani in care sa fie construita „mica uzina” unde avea sa fie obtinut plutoniul-239.
„In 2000, Romania putea sa aiba o bomba atomica identica cu cea de la Hiroshima”, spune Mihai Balanescu.
In aprilie 1992, cand Institutul de Reactori de la Colibasi a trecut sub patronajul RENEL si s-a separat de uzina, s-a facut un inventar al patrimoniului. Atunci s-a gasit mica fiola cu plutoniu-239, care a lasat fara grai intreaga clasa conducatoare din Romania. „Eu fusesem ales guvernator al Agentiei Internationale pentru Energie Atomica si m-am trezit ca presedintele RENEL, Tiberiu Campureanu, vine la mine cu un referat in care era precizata prezenta fiolei de plutoniu-239, ascunsa intr-un container la Colibasi.”

Balanescu a reusit sa vorbesca cu Theodor Stolojan, care era prim-ministru la vremea respectiva, si i-a expus problema. Romania incalcase, intr-o forma sau alta, Tratatul pentru Neproliferarea Nucleara semnat in 1973. „Stolojan mi-a spus sa fac ce cred de cuviinta, iar daca nu este adevarat voi fi tras la raspundere”, adauga Mihai Balanescu. Acesta, guvernator A.I.E.A., a intocmit un raport special pentru directorul general al agentiei, Hans Bilx. Ca urmare a acestui raport Romania nu a fost trasa la raspundere.

**********

Nota redacției: Am două amintiri pregnante pe acest subiect.

Prima, din primăvara lui 1989, când Petre Țuțea m-a chemat la el ca să-i confirm anunțul făcut la „Europa liberă” cu privire la declarația lui Nicolae Ceaușescu despre capacitatea noastră de a fabrica bomba atomică. I-am confirmat că da, așa se declarase la „Europa liberă”. Atunci Petre Țuțea a făcut o cruce mare și a zis: „Îl bag în p… mă-sii cine-l mai înjură de azi înainte pe Nicolae Ceaușescu!” Eu m-am arătat mirat, ce mare câștig am avea de pe urma bombei atomice?! Mi-a răspuns: „Păi, nu vă dați seeama că dacă avem bomba atomică, altfel stăm de vorbă cu Budapesta și Kievul?!”  …Spre mirarea mea, nu spusese Moscova, ci Kievul! Și câtă dreptate avusese „mitropolitul de Aiud”, cum i-au zis unii?!…

A doua, de prin 1996-97. Într-o discuție cu senatorul liberal Emil Tocaci, care fusese secretar de stat la Ministerul Cercetării Științifice, acesta mi-a povestit că un savant român atomist, numit într-o funcție importantă la Viena, la Comisia de neproliferare a armei atomice, trădase pur și simplu și dezvălui-se Comisiei existența la Pitești a unei bombe atomice. A urmat ancheta Comisiei, condusă de un american, care a luat toate măsurile pentru ca programul nuclear românesc să fie stopat și abandonat. Îmi povestea că americanul s-a arătat el însuși dezgustat de ceea ce făcea… Era mulțumit că după această „ispravă” se va putea pensiona…

N-am reținut numele americanului, nici pe al românului ajuns înalt funcționar la Viena. S-ar părea că este vorba de mai sus pomenitul Bălănescu. Mi-aduc bine aminte, Emil Tocaci a folosit termenul net: trădător!

Ion Coja

Citiţi mai mult: Bomba atomica: Secretul nuclear al lui Ceausescu > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/bomba-atomica-secretul-nuclear-al-lui-ceausescu-704396.html#ixzz2nBgFu6Kx
EVZ.ro