Mistică legionară

Publicat de |2018-11-15T10:37:18+00:0015 noiembrie 2018|Legionarii în eternitate, Textele altora|

Editura se ţine de cuvânt

Romanul meu, intitulat „Alili” va fi lansat la Gaudeamus, peste două zile. Iată un fragment din carte, cu o întâlnire la nivel înalt între Marele Boss, un şef de interlopi român şi un comandor evreu, care-i dă indicaţii şi sfaturi cu ce are de făcut, ca ţara să nu le scape din gheare.

*

„— Nu mă îndoiesc că te întrebi, dragul meu oaspete, de ce dăm atâta importanţă unei ţărişoare ca România, care abia se vede pe harta lumii! (Parcă Israelul s-ar vedea mai bine! gândi Marele Boss. O să vă arunce într-o zi arabii cu totul în Mediterană. Vor rămâne după voi doar cipilicile plutind pe apă. Atunci aş vrea să vă văd vitejia, nu acum!)
Multora li se pare că România se află la cheremul nostru, că o conducem după pofta inimii, că putem face cu ea tot ce vrem, fără ca să se poată apăra! Dar nu este de loc aşa! Nu pentru că marele popor român ar fi un pericol pentru noi, dar ceva din geografia acestei ţări ni se împotriveşte! Strategii noştri cred că aceste Forţe inexplicabile care ni se opun ne pot da peste cap toate planurile.
Avem documente despre o profeţie făcută cu mii de ani în urmă, care spune că vom fi învinşi de o mişcare de reîncreştinare a lumii, care va porni tocmai de pe crestele Carpaţilor. De asta suntem foarte atenţi la tot ce mişcă în România, căutând să împiedicăm acea mişcare demolatoare sau măcar s-o întârziem. Profeţia mai spune că totul va porni de la ceva minor, de nebăgat în seamă, cam ca o briză uşoară sau ca o şoaptă, ceva penibil de mărunt, dar care va creşte ca o avalanşă, măturând imperiul nostru de pe faţa pământului. Tu ai cunoştinţă de ceva minor care s-ar putea transforma într-un astfel de măturoi?
— Trebuie să mărturisesc că şi noi ne-am lovit în acţiunile noastre de ceva mărunţişuri nebăgate în seamă, dar care s-au dovedit până la urmă buturuga mică care răstoarnă carul mare. Am suferit două înfrângeri ruşinoase la ultimele două acţiuni care păreau din afară imposibil de ratat, dar care prin intervenţia unor elemente necunoscute a făcut ca aceste acţiuni, aproape condamnate să aibă succes, să se termine cu un dezastru. În viitor va trebui să fim mult mai atenţi cu acţiunile pe care le întreprindem.
— Ai făcut foarte bine că ai oprit acţiunile negândite sau prost pregătite. Trebuie să evitaţi în viitor orice pas, cât de mic şi de neimportant ar fi, dar care poate aduce necazuri. N-o porniţi dacă nu sunteţi siguri că acţiunea va reuşi.
— Dacă în cartea cu profeţia despre culmile Carpaţilor scrie că reîncreştinarea va porni şi se va extinde indiferent de ce vom face noi, nu înseamnă că vom fi învinşi dinainte şi că ne vom lupta cu vântul? N-ar fi mai bine să nu acţionăm de fel, ca nu cumva în loc s-o împiedicăm, să-i grăbim apariţia?
— Cine-şi pune asemenea întrebări dă dovadă de spirit critic foarte ascuţit, doar că Consiliului Cultei nu-i plac chestiunile filozofice care încep cu „dacă” şi cu „parcă”. El ştie doar una şi bună, şi dacă e să fim învinşi, vrea să cădem cu toţii vitejeşte în luptă, nu să stăm cu braţele încrucişate. Apoi, conducătorii noştri nu sunt convinşi că vom pierde războiul, pentru că omenirea a apucat-o ca oaia pe calea pe care i-am arătat-o noi. Doar dacă creştinismul se va întări în ciuda străduinţelor noastre, am mai putea pierde războiul cu Cerul. Pentru asta te-am chemat aici, ca să-ţi arăt în cel mai direct mod cât de importantă este ţara voastră pentru noi.
— Domnule Comandor, cum se face că n-aţi încercat să stăpâniţi acele Forţe Necunoscute care-şi fac de cap pe teritoriul ţării noastre şi de a căror existenţă n-are la noi nimeni habar?
— Asta crezi tu, dar au habar de ele chiar prea destui! Sunt monahi în România care ştiu de aceste forţe şi colaborează cu ele. Tocmai înfrângerile voastre neaşteptate sunt rezultatul acţiunii lor. Subestimarea acestora ar fi cea mai mare greşeală! Noi ne-am dat osteneala ca să aflăm adevărul despre Forţele care acţionează pe Crestele Carpaţilor, mai ales acelea din Bucegi. Nici nu ştii ce siguri am fost că ne vom atinge scopul după ce am aflat locul şi data la care aceste forţe urmau să se manifeste. Informaţiile ne-au venit aproape mură-n gură! Numai că asta a fost, din păcate, o capcană!
Când am aflat data producerii lor, ne-am repezit ca negândiţii să echipăm trei helicoptere cu cele mai sofisticate aparate existente în lume. Am trimis apoi pe platoul Bucegilor cele mai antrenate trupe Mossad şi vorba ta, acţiunea părea condamnată la succes. Aparatele începuseră deja să înregistreze anomaliile electromagnetice, în timp ce tot felul de fenomenele paranormale începuseră să dănţuiască pe piscurile munţilor. Apoi s-a stârnit un vânticel ca o briză călduţă, mângâietoare, plăcut mirositoare, cam cum spun cărţile voastre că se simte plutind în aer atunci când este dezgropat câte-un sfânt de-al vostru care n-a putrezit în pământ.
Apoi vântul a crescut în intensitate, pământul a început să se cutremure, un abur ca o ceaţă a acoperit vârful munţilor şi de deasupra mamelonului pe care voi îl numiţi Sfinxul a emanat ceva, o entitate uriaşă, dar transparentă, care a tunat câteva vorbe în limba română, clar şi distinct pronunţate: „Ce căutaţi voi, antihriştilor, în Grădina Maicii Domnului?”
Apoi o mână uriaşă a prins helicopterul care centraliza datele transmise de la sol şi l-a izbit cu atâta violenţă de o stâncă, încât tot echipajul a murit pe loc, iar cutia neagră n-a mai păstrat vreo urmă a înregistrărilor efectuate. Ei, cum a fost posibil aşa ceva? Atunci am suferit cea mai usturătoare înfrângere de când ne ştim. Nu-ţi mai spun că din rândul trupelor speciale care au fost prezente lângă Sfinx la acea misiune, mai mult de jumătate din soldaţi au rămas cu tulburări psihice, iar doi dintre ei s-au convertit la ortodoxism din pricina acelei vedenii care le-a tulburat minţile. Deci atenţie mare la brizele blândicele şi mirosurile suave, ele sunt prevestitoare de mari nenorociri pentru noi!
Să revenim acum la misiunea voastră în viitor. Avem informaţii că au apărut în România semne ale reînvierii Mişcării Legionare! Ştii ceva concret despre asta?
— O reînviere? Nici pomeneală! Doar câţiva bătrâni nostalgici vizitaţi prin cutiuţă de doctorul Alzheimer, ori nişte tinerei zburdalnici ce văd în Mişcare posibilitatea de a se elibera de hormonii în exces, poate şi câteva cuibuleţe fără importanţă… Nimic de speriat!
— Te-am avertizat, Mare Boss, că asta este capcana! Nimeni nu se sperie de o briză plăcută. Dar briza asta este înşelătoare. Numai noi, evreii, ştim ce greu ne-a fost ca să neutralizăm cât de cât Mişcarea Legionară, deşi le-am ridicat împotrivă toate forţele din lume!
I-au prigonit pe rând şi deseori simultan: comuniştii şi naziştii, englezii şi americanii, francezii şi ruşii, toate guvernele României interbelice,Tătărescu, Lupescu, Marinescu şi Antonescu, Popescu, Cristescu, Călinescu şi Antonescu, toate regimurile comuniste începând cu Sănătescu, Rădescu, Ceauşescu, Mănescu şi Dăscălescu, cât şi postdecembriştii Iliescu, Voiculescu, Constantinescu şi Băsescu! Doar Pizdescu mai lipsea ca să fie lista completă! Cum, nu ştii cine e Pizdescu? Înseamnă că n-ai citit „Delirul” lui Marin Preda! Păcat!
— Pe Antonescu l-aţi trecut, din nebăgare de seamă, de două ori pe listă!
— Credeam că ştii, Mare Boss, că au fost doi mari prigonitori ai legiunii cu numele ăsta: Ion şi cu Mihai. Mai citiţi istorie, dragii mei, că nu staţi bine nici la capitolul ăsta… Iar acum, după prigoanele astea ce-ar fi trimis în neant orice altă mişcare, tu vorbeşti cu seninătate de „renaşterea unor cuibuleţe”? După spusele tuturor profeţilor noştri, Mişcarea de Reîncreştinare a Lumii va porni tocmai de la Doctrina Legionară, atât de evident creştină, încât mii de popi şi-au ridicat poalele în cap ca să se înscrie în rândurile ei. Misiunea voastră este să descoperiţi canalele prin care această pecingine se poate întinde şi să le distrugeţi fără milă. Nu economisiţi niciun mijloc, iar dacă aveţi nevoie de sprijin financiar sau logistic, vă stăm la dispoziţie cu măldare de dolari, arme, aparate de ascultare din cele mai perfecţionate, precum şi 95% din statul român, care se află sub ascultarea noastră! Distrugeţi-i, ucideţi-i, ardeţi-i, otrăviţi-i, gazaţi-i, faceţi săpun din ei, tu-le mama lor, dar să dispară în pământ cu toţii, ca să le piară sămânţa înainte să fie prea târziu! Să ştii că fanaticii arabi cu care ne ciocnim zilnic sunt copii pe lângă legionari. Dacă unui arab îi arăţi o muiere crăcită sau îi dai o cărămidă de dolari, poţi să obţii tot ce vrei de la el. Dar legionarii sunt o specie încrâncenată, afurisită şi încăpăţânată, pe care nu poţi s-o corupi cu nimic. În faţa lor am fost ca şi cu curu’ gol, n-am putut să-i facem să-şi îndoaie coloana vertebrală decât atunci când le-am frânt gâtul. Am fost nevoiţi să fabricăm serii întregi de „fapte istorice” ca să-i demonizăm, o operaţie extrem de greu de realizat, fiindcă idioţii ăia când au fost la putere, pe vremea guvernului naţional-legionar, n-au fost în stare să omoare nici măcar un evreu!
Şi parcă dinadins ca să ne facă nouă în ciudă şi să ne îngreuneze şi mai tare misiunea, le-au dat evreilor din România aprobarea să-şi facă teatru în limba idiş! Ce chestie, să-ţi dea voie să-ţi faci teatru prima dată în lume tocmai Legiunea! Poţi oare să-ţi imaginezi că, după ce Lupeasca şi cu Carol al II-lea, împreună cu camarila evreiască din jurul lor au omorât mii dintre ai lor, ajunsă la putere timp de patru luni, Legiunea nu s-a răzbunat pe niciun evreu? Tot cam în patru luni, membrii Crucilor cu săgeţi maghiare au lichidat 80.000 dintre ai noştri in 1944-45! A trebuit să inventăm noi minciunile cu evreii omorâţi la Abator şi agăţaţi în cârligele pentru porci ca să creăm cât de cât o aură antisemintă în jurul Mişcării, dar se pare că minciuna asta e deja pe punctul să se destrame.
Oricum, nu mai crede aproape nimeni în ea. Am insinuat apoi că pogromul de la Iaşi ar fi fost făcut de legionari, dar de curând statul german a anunţat că va plăti el despăgubiri urmaşilor celor care au pierit atunci. Deci şi-au recunoscut indirect principala contribuţie.
— Bine măcar că urmaşii victimelor vor fi despăgubiţi pentru suferinţele îndurate…
— Pe dracu! Tu crezi că nemţii sunt proşti? Ei ştiu că numărul victimelor de la Iaşi e mult mai mic decât am pretins noi! Cum evreii noştri mai bine îşi taie o mână decât să piardă nişte bani, vor sări cu mic cu mare ca să fie despăgubiţi, iar nemţii, cum au mai făcut şi altă dată, vor respinge pe drept, ca neîntemeiate, 90% dintre cereri. Apoi vor zice: ia uitaţi-vă ce mincinoşi sunt evreii! Au spus că la Iaşi au fost omorâţi 15.000 dintre ai lor, dar acum s-a dovedit că au fost 1500! Tot aşa au exagerat şi cu privire la Holocaustul nazist!
Dar cel mai mare regret al nostru, pe lângă faptul că Legiunea n-a omorât măcar câţiva evrei, ca să putem să-i acuzăm cu probe că sunt antisemiţi, este faptul că la Tribunalul de la Nürnberg — nu ştie nimeni cum a fost posibilă o asemenea eroare, pentru că ordinele au fost foarte clare —, Mişcarea Legionară n-a fost condamnată ca organizaţie nazistă, antisemită şi nici măcar criminală.
Cu alte cuvinte, tocmai cea mai periculaosă organizaţie pentru Cultă scapă de-a fi interzisă, lucru care ne îngreunează enorm misiunea. O scăpare de neiertat! Am avut toţi aşii în mână şi cu toate astea ne-a scăpat. De ce? Nu ştie nimeni, deşi chestiunea a fost cercetată şi răscercetată! Acolo e vorba iar de o briză uşoară, care a deturnat mersul normal al lucrurilor!
Am încercat ulterior prin toate guvernele postdecembriste ca să dregem busuiocul şi să-i scoatem în afara legii, numai că n-am putut-o face decât cu simbolurile legionare, de fapt doar cu unul singur: salutul. Salut care a fost folosit de români şi la Adunarea din 15 mai 1848, de la Blaj! Din fericire pentru noi, românii nu mai ştiu istorie, iar salutul legionar seamănă atât de bine cu cel nazist, încât minciuna asta a noastră este încă credibilă.
Dar cămaşa verde cum dracu’ s-o interzici? De fapt, nu cămaşa sau salutul ne doare pe noi! Dacă am fi putut, am fi interzis legile legionare, ridicarea morală a românilor, demnitatea şi onoarea, spiritul de sacrificu cât şi legea ajutorului! Numai că asta este imposibil! De asta este extrem de periculoasă această Mişcare, căreia nu i-am putut veni încă definitiv de hac. Dar să nu-i lăsaţi să prindă puteri, orice s-ar întâmpla!”