Concizie maxima, nu vorbe de prisos…excelenta prezentare a istoriei noastre!
Mircea Eliade are, în “Căderea în istorie” (1952) câteva fragmente care, puse cap la cap, pot constitui cel mai scurt tratat de istorie a românilor: sub 400 de cuvinte. Înțelegi totul, surprinzător, din două pagini. Cu condiția să fii de acord cu viziunea despre istorie a autorului.
“Noi, ROMÂNII, nu avem niciun motiv să idolatrizăm Istoria. Printre neamurile fără noroc, ne numărăm în frunte.”
“De ce-am idolatriza, noi, românii, Istoria ? Descindem dintr-unul din neamurile cele mai numeroase din lume și praful s-a ales de el; nici măcar limba nu i se mai cunoaște.”
“Ca să supraviețuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decât s-au cheltuit alte neamuri să cucerească pământul”.
“Nicolae Iorga spunea că nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon: în loc să-și ridice privirile spre miază-noapte și să unească toate neamurile tracice într-un mare imperiu, Alexandru s-a lăsat atras în orbita civilizației mediteraneene și, ajuns la culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia”.
“Cu o mie de ani în urmă, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvânt o catastrofă de incalculabile consecințe pentru istoria românilor: slavii au ocupat Peninsula Balcanică și s-au întins până la Adriatica”.
“Istoria neamului românesc e alcătuită din atâta sânge și atâta nenoroc datorită în primul rând incapacității Occidentului de a vedea dincotro vine primejdia. Pe noi, timp de cinci secole, ne-a scos din istorie victoria Imperiului Otoman; și această victorie se datorează neputinței occidentalilor de a se uni împotriva unui dușman comun.”
“Istoria se făcea în Apus; fără noi, datorită și sângelui nostru. Occidentalii nu stăteau nici ei cu mâinile în sân ci se luptau; dar se luptau între ei. Evident, lupta aceasta între frați, veri și cumnați, nu putea avea aceeași sângeroasă intensitate ca, prin părțile noastre, lupta cu turcii și tătarii. Se ardeau orașele în apus, dar parcă tot mai rămânea ceva.
Occidentul e bogat în ruini și toate sunt istorice. La noi, nu rămânea nimic, nicio urmă. Încă din timpul năvălirilor barbare, oamenii învățaseră cum să-și ardă satele și să le refacă primăvara următoare.”
“În timpul acesta, la o mie, două de kilometri spre Apus, se înălțau catedralele, se îmbogățeau castelele, se înfrumusețau mănăstirileși oamenii aveau prilejul, măcar la răstimpuri, să citească pe sfinți, pe teologi și pe poeți, să înțeleagă că sunt oameni și să se bucure că trăiesc omenește – iar nu ca fiarele sălbatice, prin munți, prin păduri, ca strămoșii noștri, care nu aveau altă vină decât aceea de a se fi născut în calea răutăților.”
“Românii nu au sabotat istoria. Au înfruntat-o și i-au rezistat din toate puterile lor”.
“De ce-am idolatriza, noi, românii, Istoria ? Descindem dintr-unul din neamurile cele mai numeroase din lume și praful s-a ales de el; nici măcar limba nu i se mai cunoaște.”
“Ca să supraviețuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decât s-au cheltuit alte neamuri să cucerească pământul”.
“Nicolae Iorga spunea că nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon: în loc să-și ridice privirile spre miază-noapte și să unească toate neamurile tracice într-un mare imperiu, Alexandru s-a lăsat atras în orbita civilizației mediteraneene și, ajuns la culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia”.
“Cu o mie de ani în urmă, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvânt o catastrofă de incalculabile consecințe pentru istoria românilor: slavii au ocupat Peninsula Balcanică și s-au întins până la Adriatica”.
“Istoria neamului românesc e alcătuită din atâta sânge și atâta nenoroc datorită în primul rând incapacității Occidentului de a vedea dincotro vine primejdia. Pe noi, timp de cinci secole, ne-a scos din istorie victoria Imperiului Otoman; și această victorie se datorează neputinței occidentalilor de a se uni împotriva unui dușman comun.”
“Istoria se făcea în Apus; fără noi, datorită și sângelui nostru. Occidentalii nu stăteau nici ei cu mâinile în sân ci se luptau; dar se luptau între ei. Evident, lupta aceasta între frați, veri și cumnați, nu putea avea aceeași sângeroasă intensitate ca, prin părțile noastre, lupta cu turcii și tătarii. Se ardeau orașele în apus, dar parcă tot mai rămânea ceva.
Occidentul e bogat în ruini și toate sunt istorice. La noi, nu rămânea nimic, nicio urmă. Încă din timpul năvălirilor barbare, oamenii învățaseră cum să-și ardă satele și să le refacă primăvara următoare.”
“În timpul acesta, la o mie, două de kilometri spre Apus, se înălțau catedralele, se îmbogățeau castelele, se înfrumusețau mănăstirileși oamenii aveau prilejul, măcar la răstimpuri, să citească pe sfinți, pe teologi și pe poeți, să înțeleagă că sunt oameni și să se bucure că trăiesc omenește – iar nu ca fiarele sălbatice, prin munți, prin păduri, ca strămoșii noștri, care nu aveau altă vină decât aceea de a se fi născut în calea răutăților.”
“Românii nu au sabotat istoria. Au înfruntat-o și i-au rezistat din toate puterile lor”.
http://www.criterii.ro/index.php/en/national/7758-mircea-eliade-tratat-de-istoria-romanilor-in-doar-400-de-cuvinte
Nota reacției: Materialul de mai sus ne-a fost trimis de dl STELIAN PLEȘOIU, unul dintre puținii români în viață dintre cei care au avut norocul să petreacă ore în șir în preajma lui Mircea Eliade. Îl așteptăm și cu amintiri propriu zise.
Textul lui Eliade ne este cunoscut. Sub titlul, dacă nu mă înșel, Teroarea Istoriei. Pică bine re-publicarea sa.
Am sa comentez :”Zile in sir au ars sanctuarele si casele de pe Valea Gradistei, iar piatra care a vietuit jarului ”
Pai de ce credeti ca in folclorul copiilor avem jocul „Podul de piatra s-a sfaramat, a venit apa si l-a luat, vom face altul pe rau in jos, altul mai trainic si mai frumos,”
Acest cantec educa copii, vin necazuri, navalitori, ard case se surpa poduri, inportant ca oamenii sa scape cu viata si vor reconstrui altele mai frumoase si mai trainice.Aceasta e gandirea poporului roman,care nu se lasa batut si invins de soarta.Noi ramanem aici pe acest pamant din mosi stramosi.
Va plângeţi ca nişte babe.Nu istoria-i de vină că sunteţi ce sunteţ ci firea voastră.Trădarea de ţară a conducătorilor.Decebal a fost trădat de ai lui – azi conducătorii voştrii vă trădează pentru un pumn de arginţi.Ei fac legi ticăloase care permit vânzarea pământului către străini, predarea aurului, petrolului şi tuturor bogăţiilor ţării pentru o redevenţă ridicolă de 3 la sută.Urmarea-lipsa banilor ptr.aparatul de stat şi funcţionari ceea ce duce la împrumuturi înrobitoare pe termen lung şi la distrugerea Romaniei.Trădarea asta e cauza, de aici pleacă totul, nu norocul ori nenorocul, trădarea de ţară.
Apariția unor trădători face parte din ne-noroc, domnule! Inclusiv ne-norocul de a te naște trădător!
Sunt mai multe feluri de tradatori.Unii sunt tradatori legali, aparati de lege.
Sa explic.Constitutia spune ca toti cetatenii romani au drepturi egale, au dreptul de a alege si a fi ales.Sa presupunem ca seful armatei ungare are si cetatenie romana.El care conduce armata ungara are drept de a fi ales in conducerea statului roman sa zicem si ministrul apararii .In caz de conflict va fi cetateanul roman de origine maghiara tradator? ca real va tine cu neamul lui .
Asa ca trebuie schimbate legile ,fara sa fiim acuzati de xenofobie sau altceva.
Cine are dubla cetatenie sa nu aibe voie sa detina functii in statul roman, considerand conflict de interese statale.
Si pentru cei de alta etnie ramane de discutat nivelul la care pot accede pentru a nu pune in pericol securitatea statului roman.Uitati-va ce se intampla in Ucraina cum minoritarii au tradat aproape toti de la politist la primar si general.Ca sa nu mai zicem ca si presedintele lor de etnie rusa i-a tradat.Exemplu mai bun ca asta nu exista.
Asa-i si in Slovacia .Ai cetatenie si Maghiara adio functie in administraie.Si e logic un poti servii la doi stapani.
Corect ! Cum adica zgaiba aia de MR Ungureanu scolit prin scolile mosadului a ajuns sa fie sri-ului ? Pai ce spion sionist mai tare ca asta vreti?
Nenorocul ii o scuza unde sa se scunda omul.De 24 de ani tot nenoroace)))De sute de ani la fel)))Ii vorba un de nenoroc ci de asa popor asa conducatori ca doar un-i voteaza extraterestii.Poti sa te inseli odata de doua ori da de sute de ani de 24 de ani ACEEASI.Si asta pt Tradatorii sant votati si REEVOTATI.Atunci cu scuze inseamna ca neamul asta in majoritate ii tampit daca inca nu-si da seama ca pur si simplu sant scuipati in fata luati, in deradere pe fata sa un mai povestim oare ce-or povestii clasa política de poporul asta pe la chermeze.Ceva de genu .,Ma dar tampiti mai sant ca-i mintim pe fata si ii batjocorim si ei ne toooot voteaza.Asta nu-i mai treaba de nenorocul de a se naste tradatori.Peste tot se nasc.Sau numai la noi?Numai noi ii iubim si ii stimam ca asa cum va zic .ASA POPOR ASA CONDUCATORI..
Dacii nu s-au ascuns niciodata in munti, acolo s-au intremat, de-acolo au coborat, momarlanii au pastrat „decebaluit” ca pe ceva care vindeca de toate bolile; si nu intamplator. Istoria stiuta de noi este alta: in timpul revoltei antiromane din anul 117 un Chiliarh ridica Crucea pe steaguri, acelasi care a comandat in vremea lui Decebal Vahta (ez ind), „Lupii Albi”, Garda regala.
Norocul ni-l mai facem si noi.Cred ca ar fi bun un articol un studiu cu oarece raspunsuri pt ce si cum mama naibii ce se intampla cu mintea Romaniilor UNEI PARTI BUNICELE. ce virus au in ea ,vre-o gena sado de tot pe astia ii voteaza de 24 de ani. Un pot sa-i inteleg pe cei care mai merg la vot.E precum unul s-ar pipi pe tine si tu sa-l feliciti si pupi si tot asa de 24 de ani.Am votat Taranistii si CDR-ul gata pana acolo a fost.Io pana NU vad un ,,nebun,, cu un partid de ,,nebuni,, un mai puN stampila.
Textul „Trecutul nu se omoara. Se preda” l-am gasit in „REPLICA Hunedoara”. Nu cunosc date despre autoare.
Trecutul nu se omoara. Se preda
Scris de Laura Oana
Un capat de drum care urca in miros de munte catre o lume magica. Ajung aici mii de oameni, insa poarta nevazuta se deschide doar in fata initiatilor carora le este permis sa coboare catre vremurile stramosilor. In tihna, dupa mai bine de 2000 de ani, in fata pastratorilor de comori, admiri regala Sarmizegetusa in toata splendoarea ei. Vezi luptatorii daci stand drepti in fata cohortelor, simti zbuciumul regelui alaturi de resemnarea preotilor si preoteselor.
Revolta inimilor lor arse de flacarile care le-au smuls templelor toata maretia este mai sfasietoare ca orice durere violenta. Arheologii vorbesc in fosta incinta sacra despre inaltarea si caderea Regiei, despre un neam care si-a vazut inima sfaramata cu daltele si macinata pana cand falnicele ziduri de calcar alb s-au facut nisip. Acolo unde odinioara urcau in valuri dacii la inchinaciune, doar fagii si cateva blocuri de piatra mai amintesc de maretia si elanul poporului cu cusmi si steaguri cu dragoni. Dupa 80 de ani de sapaturi si zeci de mii de pagini rasfoite, si ei stiu prea putin despre neamul care nu s-a plecat celui mai infiorator si vestit imperiu al lumii si a indraznit in multe randuri sa provoace legiunile romane. Vitejia, cutezanta, credinta si spiritul de sacrificiu au insemnat si moartea acestui neam, nevoit sa vada cum cuceritorii ard si sfarma casele zeilor pentru a-i pedepsi pentru nelegiuirea de a-si sfatui poporul sa lupte cu panteonul roman. Ascunsi in munti, departe de villae-le si orasele durate de noua imparatie, dacii au supravietuit de-a lungul culmilor retezate. Spiritul lor mai rabufneste azi in unii dintre milioanele de romani, amestecate timp de doua mii de ani cu genele cotropitorilor care au descalecat aici de peste muntii sau din centrul Europei. Au in ochi, in suflete si in toiag aceeasi revolta din anul 106, cand focul din Regia s-a vazut pe toata Valea Muresului si pe coamele muntilor invecinati Sureanului. Zile in sir au ars sanctuarele si casele de pe Valea Gradistei, iar piatra care a vietuit jarului a intors impotriva ei daltele ostirii Romei. Andezitul a crapat in fata staruintei soldatilor si ura imparatului a facut frumoasele ziduri de calcar una cu pamantul. Pe vremuri, dacii se aruncau in lupta sa intre in vesnicie, astazi, o mana de nepoti de-ai lor se lupta sa supravietuieasca si, alaturi de ei, ruinele de temple, asezari si cetati pentru care urmasii sunt un pericol la fel de mare ca soldatii Imperiului Roman. Dupa doua milenii, unii urmasi s-au intors sa lupte pentru locurile pierdute de regele tradat Decebal. Sunt romani care si-au vandut comorile strainilor. Sunt odrasle care scrijelesc zidurile si isi prajesc epiderma si obrazul in sanctuare. Sunt vlastare pentru care blocurile de piatra imense nu sunt decat lespezi de toaleta. Este un stat care refuza sa-si ocroteasca istoria in speranta ca ultimele crampeie de vlaga a neamului se vor stinge si vor preda definitiv poporul ca sclav preaputernicilor zei miliardari, autodeclarati stapanii lumii. Este un sistem care ne omoara identitatea, morala si mandria. Momiti cu bani, manele si kitschuri stralucitoare, romanii se predau. Fara sange si chinuri la vedere. Tara te vrea prost. Sunt ritualuri devenite legende. Povesti facute adevar.
Cine este autoare? E nevoie de câteva cuvinte de prezentare, pentru a fi pusă pe prima pagină a site-ului. Textul a mai fost publicat?
Multumim de text, este o foarte buna definire a istoriei noastre
Dar nu sunt de acord ca a fost o catastrofa incalculabila ocuparea de catre slavi a Balcanilor. Oare cum de au trecut peste noi?
Trei evenimnete mi se par cele mai dezastruoase pentru natia noastra:
Reusita invaziei romana, care ne-a sfaramat taria, ne-a amestecat sange meridional. Invazia imperiului aflat in decadere ne-a inghitit din vigoare si ne-a injecat slabicune si viciu ce ne afecteaza si acum. Mai ales in actiunile pe termen lung ce cer multa rabdare si rezistenta. Poate din cauza asta nu am rezistat cu turcii pana la capat si ne-am complacut in ape tulburi.
Insa de la romani am ramas si cu un castig ( poate unic) limba.
Rezultatul romanizarii a fost sleirea ce ne-a facut incapabili sa blocam coborarea slavilor.
Epoca fanariota care a exacerbat coruptia noastra morala si ne-a invatat sa acceptam prea multe si mai ales tolerarea propriilor defecte. Politicianismu josnic si arbitrariul perioadei 1856-1945 sunt, ma gandesc, o consecinta directa.
Comunismul, care a insemnat zdrobirea elitelor si a celor mai buni. Sistemul valorilor a fost denaturat. Suntem intr-o criza de 25 de ani pentru ca nu mai avem valori (decat intr-o mica masura) iar oamenii nostrii de elita au fost inlaturati
Si dintre toate comunismul a fost cel mai toxic.
Neo-comunismul de după… a fost și mai rău, din anumite puncte de vedere. Să ne gândim doar la greșita înțelegere a libertății. Textul Laurei Oana este edificator. Este ecoul ce se aude la fiecare furtună ce se abate asupra Carpaților.
Mă întreb: ce este norocul? Și care este un neam norocos? Nu aș comenta spusele lui Mircea Eliade dar ele par să exprime deznădejde.
Asa-i. Consecinta a comunismului amestecat cu celelalte boli ale trecutului, perioada actuala este si mai periculoasa. Am ajuns o natie imputinata, cu resursele controlate din exterior ( de ex. 85% din exporturi apartin unor companii fara actionariat roman)si fara o idee natioanla.
In general amestecul genelor diferite duce la o populatie mai puternica, spre deosebire de amestecul acelorasi gene, reteta perfecta de degenerare. Ce e valabil la gaini si cocosi e valabil si la alte animale, pana la om. Poate ca au trecut peste noi tot soiul de migratori, inclusiv slavi, dar i-am asimilat – cu aportul evident de gene, dar si de vocabular. Importanta e proportia: ori, aici asimilarea a presupus din start superioritatea numerica, economica si culturala (poate si militara, sau poate nu, depinde – daca nu, a intervenit diplomatia). Rezultatul romanizarii? Cine-l poate sti azi? Azi vedem rezultatul a doua mii de ani de tavaliri succesive, de lupte si compromisuri, timp in care nu ne-am pierdut: teritoriile, armele si uneltele, traditiile, costumele, stilul de viata, institutii, legi, religia ortodoxa, cultura populara. Aceste doua mii de ani de rezistenta ne-au afectat, cum sa nu! Ne-au facut conservatori (taranul roman e conservator prin excelenta), retrasi in interior dar totodata dornici de viata (vesnicele sate arse de altii ne-au adus la conditia de a manca bine azi, ca maine nu se stie…) si as putea continua la nesfarsit, dar a facut-o Draghicescu mai bine decat mine in „Psihologia poporului roman”. Genetic suntem daci plus o proportie variabila de romani plus proportii minuscule de slavi si alti migratori, suntem daci viteji si orgoliosi (nu ca romanii ar fi fost altfel, dar totusi de la daci am ramas cu stilul de a nu fi uniti, Herodot a zis-o si a ramas valabil pana azi, caci si azi ne dam in cap unii la altii si-i bagam la fund pe aia care salta capul, pe motivul „ce, ma, se crede asta mai destept decat mine?”) si tot de la daci avem stilul de a ne uni doar cand ne intra cutitul la os; etc, etc. Coruptie si tradare au fost mereu la noi, nu mai mult decat la altii, nu mai mult decat la romani, asadar gena dacica s-a pupat cu cea romana de nu stii daca e una sau alta cea ramasa in genele noastre de azi; putem doar sa credem ca fanariotii au adaugat substantial acolo unde au ajuns, in marile orase si ingramadiri urbane si in viat apolitica, nu in fibra taranului roman. Si putem analiza/specula la infinit, dupa cum am mai spus, dar in nici un caz n-as generaliza acuzele dvs la adresa poporului roman (sleit, viciu, stricaciune, etc). Mergeti la tara, mergeti in catunele de munte, acolo veti gasi poporul roman adevarat, cu relele dar mai ales cu bunele lui, care sunt multe si frumoase.
Sigur, Mircea Eliade are dreptate.
Mai trebuie insa avut in vedere un element.
Foarte, foarte putini au citit cu toata atentia Cartea lui Iov. Iar Cartea lui Iov este istoria codata a poporului roman.
In Cartea lui Iov sunt doua pozitii:
– cea a prietenilor lui, cei care tin comunicari teologice „politic corecte”, ireprosabile sub raport doctrinar, dar teoretice, abstracte
– cea a lui Iov, atipica, aparent refractara dogmei, mereu condamnata de prietenii-teoreticieni, de observatorii dinafara.
In final, Dumnezeu da dreptate lui Iov, cel ce a indraznit sa-L contrazica dar a afirmat adevarul, si ii sanctioneaza aspru pe laudatori, pe cei dispusi sa se tina consecvent de schema, chiar si atunci cand realitatea te obliga la o alta abordare.
Si poporul roman e supus la tot felul de teste, de evaluari, de monitorizari, toate scotandu-l cat se poate de prost, invinuindu-l de toate pacatele posibile.
Dar el stie ce nu stiu nici evaluatorii lui, ce nu stiu nici cititorii Cartii lui Iov: ca el are dreptate si momentul in care dreptatea lui va fi data in vazul public va veni.