Scrisoare inedită a lui Mircea Eliade
către Petre Ţuţea din 26.12.1941
Petre Ţuţea (6 Oct. 1902 – 3 Dec. 1991) a fost unul din cei mai mari oameni ai României secolului XX. Vecin de celulă la Aiud cu marele filosof, Părintele Arhimandrit Justin Pârvu ne-a spus: “Nu am cunoscut în tot Aiudul om mai chinuit şi mai torturat decît Petre Ţuţea”. Filosoful român a fost arestat şi anchetat fără condamnare între 1948-1953, apoi din nou arestat şi întemniţat la Aiud între 1956-1964. Petre Ţuţea a fost una din cele mai strălucite conştiinţe pe care Dumnezeu le-a păstrat românilor pînă la ieşirea din dictatura comunistă. Documentul de mai jos este din arhiva CNSAS.
LÉGATION ROYALE DE ROUMANIE
LE SECRÉTAIRE DE PRESSE
Lisabona, 26 decembrie 1941
Dragă Petrache,
Prietenul tău, d. J. Constantinescu[1], venit printr’o mie de miracole de la Tokyo, îți aduce această primă scrisoare din parte-mi. Inutil să-ți spun câte scrisori ți-am adresat în conversațiile nesfârșite cu Nina[2] și Giza[3], conversații în care geniul și dragostea ta erau prezente cu toate dimensiunile, mirările și extazele lor. Știi că ești omul cel mai adnotat din România. Dar îmi place să cred că niciodată nu te-ai îndoit de frenezia, minuțiozitatea și inteligența cu care te-am comentat, editat, adnotat și prefațat eu. La noi în casă, alături de problema mântuirii și destinul neamului românesc, alături de Camoens[4] și credința în normele meditareniene, există, tot atât de viu și de fecund, fenomenul spiritual, Petre Țuțea. Nu roși, dragă Petrache, pentru că pagina de față este o scrisoare de dragoste.
Îmi pare rău că nu-ți pot vesti, de astă dată, nici o operă sfârșită. Am început mai multe, dar întâmplările m-au împiedecat până acum să trimit în țară un manuscris complet. Era și greu, de altfel. Rămâne „Viața Nouă”[5], urmarea, ca să zic așa, a prietenilor tăi „Huliganii”[6], va avea 3-4000 de pagini, și nu am scris decât a zecea parte, adică un volum de 3-400 pagini dese.
Am început o carte oarecum gravă, zisă „Camoens, încercare de filozofie a culturilor maritime”[7]. Doar începută. Mai înaintată se află o a treia carte, „Salazar și contra-revoluția în Portugalia”[8]. Îmi plac lucrurile cu „contra”- și sper că va fi gata în vreo două luni. Nici nu-ți închipui ce bibliotecă de memorii și monografii istorice am cetit, cu puternicele mele dioptrii, pentru pregătirea acestei cărți. Documentarea feroce, până la imbecilizarea finală, a fost pasiunea mea. Pentru o pagină, citesc uneori trei volume. Nu uita, totuși, că micul volum va fi semnat Mircea Eliade, nu Emil Ludwig[9], nici Stefan Ţvaig[10] (se pare că suntem siliți să românizăm cu orice preț!). Viața de la Lisabona este de o dulce inconștiență. Avem toți mica noastră viață interioară: se scumpesc stofele englezești, Costa Rica a declarat războiu Axei[11], anul acesta Carnavalul[12] va fi la Estoril, soția însărcinatului cu afaceri al Cubei va avea un copil, etc. Viața diplomatică, precum știi, e plină de probleme și mult gingașe.
Între alte multe alte boacăne, am înființat și o societate literară, un fel de „Junimea”, lisboetă, cu cei mai interesanți scriitori și cărturari portughezi, în care, săptămânal, la mine în casă, țin prelegeri despre lucruri inactuale.
Am devenit, nemeritat, o temută glorie lusitană. Oamenii aceștia m-au câștigat prin poeții lor, care l-ar face pe Cioran să se mire plângând. Altceva, Portugalia nu are. Inutil să-ți spun că mi-am alcătuit o bibliotecă lusitană și că discut savant cu filologii.
Ași vrea, uneori, să vin în țară[13] și să mă fac corespondent de războiu. În orice caz, nu știu cât voiu mai rămâne pe aici. Cinstit cum sunt, nu vreau să plec înainte de a termina cele câteva cărți despre Portugalia – și în nici un caz înainte de a face numele României firesc ca al soarelui[14].
Dragă Petrache, poate voiu avea vreodată fericirea de a primi un rând din parte-ți. Prietenul tău, Jenică Constantinescu, e un om cu totul extraordinar și de o bunătate fără margeni. Nici nu știu cum i-ași putea mulțumi vreodată. N-am avut aici nici o carte de-a mea pentru a i-o dărui. Spune-i și tu că îi sunt sincer recunoscător. Îmbrățișează pe toți prietenii. Nu uita pe tânărul Georgel. Iar pe tine, pur și simplu, te mănânc.
Al tău, Mircea Eliade.
[1] Este vorba de o somitate în Drept Comparat: Jean (LEONTIN) Constantinescu (1913-1981).
[2] Nina Mareş, prima soţie a lui Eliade, a murit de cancer la Lisabona, în Noiembrie 1944.
[3] Adalgiza Tătărescu, fiică a Ninei Mareş dintr-o căsătorie anterioară, emigrată în 1948 în Argentina.
[4] Luís Vaz de Camões (~1524 – 1580), mare poet portughez.
[5] Roman început în 1937, neterminat și publicat abia în 1999, despre care a ținut între 1940-1942 un jurnal publicat în volumul 1 din „Jurnalul portughez și alte scrieri” (ed. Humanitas, 2008).
[6] „Huliganii”, roman al lui Mircea Eliade apărut în 1935.
[7] Ar putea fi vorba despre studiul „Camoens şi Eminescu”?
[8] Lucrare biografică publicată la Bucureşti în 1942 (republicată în 2002), care l-a făcut apropiat al lui António de Oliveira Salazar.
[9] E. Ludwig (1881-1948) Biograf al unor mari personalități ale sec. XIX și al principalilor oameni politici ai celui de-al doilea război mondial.
[10] S. Zweig (1881-1942), scriitor, jurnalist şi biograf al primei jumătăţi a sec. XX.
[11] Ca urmare a atacului japonez de la Pearl Harbor din 7 Decembrie, președintele Calderon al micului stat Costa Rica a declarat război Japoniei chiar cu 5 ore înaintea Statelor Unite.
[12] Sărbătoare portugheză anuală.
[13] Eliade a mai apucat o singură dată să se întoarcă în România, în Iunie 1942.
[14] Aluzie la cuvintele testamentare ale scrisorii lui Ionel I. Moţa către Corneliu Z. Codreanu: „Și să faci, măi Corneliu, din țara noastră o țară frumoasă ca un soare și puternică și ascultătoare de Dumnezeu!”
Nota redacției: Text, minunat text, preluat de pe site-ul Mănăstirii Petru Vodă
Astia doi, Eliade si Tutea, au fost OAMENI, nu cacareze precum unii ce-si spun filosofi astazi.
da. insa e important de amintit faptul ca la Omenia lor a contribuit cultura ortodoxa. pe cand la cacarezele respective a contribuit mizeria occidentului iudeomason apostaziat.
Liiceanu cum a ajuns cacareaza? Cum de la el n’a prins cultura ortodoxa? Ba mai se invartea si pe langa alt titan precum cei doi: Constantin Noica.
iuda cum de la tradat pe Mantuitorul Iisus Hristos? pentru ca era si el ucenic din cei doisprezece, cu aceleasi „drepturi”.
Nu are cine sa caute la acel Centru de cercetare a arhivelor securitatii daca le dam numnele persoanelor care il asistau si spun eu, ingradeau?
Ei sunt si cei care stiu cele mai multe despre viata personala a sotilor Eliade si desigur asa ceva e f.important..la fel, ar trebui intervievati colegi de facultate pina nu trec la cele de veci..
Cum de nu sunt cercetatori , istorici ai lit. daca nu ai culturii care sa o faca, sa vina aici sa munceasac un pic la ce trebuie si este esnetila nu dora la scris impresii/analize..
Romanian Musuem, http://www.romanianculture.us (adresle de email sunt acolo; dati datele noastre si propunerea cit mai multora din profilurile de nai sus, inclusiv jurnalism..Intra in porgramul nostru de PUNTI ROMANESTI PESTE OCEAN, si sub anuntul „Cautam colaboratoir voluntari si platiti”..
Imi place cuvantul „firesc” Asa am gandit si noi pt muzeu, ca Romaniansa apara firesc la rand cu alte popoare care se inalta la soare, care au cu ce sa se inalte la soare..
(in cazul Chicago-ului la rand cu alte grupuri etnice, cum ii spuneam chiar dansului imediat dupa infiintare)
Dar, nu dupa mult timp am vazut ca tocmai conationalii nostri nu doreau asa ceva, si ca un muuze nu se putea ridica firesc pt uo comunitate intreaga dacx ea nu dorea sau ignora..iar cei care stiau de el nici nu aveau idee ce e aia, puncte de reper ca sa compare, sau sufelt mare ca sa doreasca ceva dincolo de viata/orizintul lor si de ce li se dicta „politic”..Asa ca pt a-l pune acolo unde treabuia sa -i fie locul (si trebuie) eforturie au trebuit sa fie si lupta..De ce atunci, in anii 80, de ce si in anii 90… si de ce , mult mai mult si dureros in ultimii 10???
Eliade si sotia, parte din viata muzeului nostru. Si dansii si muzeul ingraditi de unii si de altii. Doar Brancusi de la Muzuel de Arta al Chicago-ului era liber..Asa ca el chiar a pus Romania in soare si dansul si muzeul stele pe aproape (inca din 1986 in presa americana si apoi tot mai mult..si f.mult in 90, inclusiv in canale majore TV.Dna Eliade vedea si dansa ..chiar si la Univ/of Chicago, cel mai mare program cultural si expozitie si masa rotunda cu invitatii mie, profesori universitari (inclusiv…ghiciti..) din emigratie dedicat Romaniei (revolutiei?…)inca din ian.1990 – si apoi altele..
si, pe linga Brancusi si dansul si muzeul, de doua ori pe an, cite o ora de Craciun , la un muzeu american si de ZIUA ROMANIEI, 10 Mai, in piata Daley Center, in fata trecatorilor americani, stelutele jocurilor populare romanesti , copii de la una din bisericele ortodoxe romanesti..
in timp ce in hallul mare pe unde zilnic treceau sute de amricani, timp de 2-4 saptamani era Romania …cea frumoasa din colectia noastra…Iar intr-un an am alcatuit un panou mare – fotomontaj- dedicat lui Eliade..
Chiar si daca aceste expozitii erau o mica poarte din ce am facut in 30 d ani, e cel mai mult ce s0a facut pr.promovarea culturii romane in SUA cu destinatia publicul american, deci promovare reala..
Acum zecile de albume de arta si de reviste umanistice primite de dansul din tara in anii 80 (va vine a crede..?) donate de dansul mie pentru ca „sunteti singura de aici care stiu sigur ca va veti bucura de ele”..zac acum teanc, mule cu initiele numeleui dansului (cci in anii 80 scria f.greu data fiind atroza avansata de la maini) in casa noastra care e mai mult un depozit de colectii etnografice, birouri cu materialele din Romania, biblioteca si arhive……Nici macar la muzeu in Philadelphia caci, de dragul de a ajuta Romania sunt cele ce se vad la site si nu e loc nici de obiecte din colectia veche, decum biblioteca (cu exceptia unui raft legat de etnografie)IN Evansotn/Chicago unde muzuel era in casa noastra, erau intr-un colt din camera muzeului, din 1998 au fost tarnsprtate ca si intreaga biblioetac in casa noastra din Princeton NJ, mica dar incapatoare..si asezat cu grija pe rafturi in demisolul ei f.mare ( 120 mp)alatuir de multe alte carti romanesti ,dar si unele americane destinate tarii .. darpt ca am avut indundatii de 3 ori si se crea multa umezeala (zeci de carti au fost distruse..si chiar si albumnul fotografic de familie afectat )le-am adus si living room (ca alt loc nu mai era..) in tomana lui 2011 cand nu stiam cit va creste nivelul apei so sotul meu era plecat cu serviciul .. cu ajutorul unui tinar georgian si al unui tanar mexican (caci studentii romani de la Princeton Univ nu au raspuns la apel in timpul inundatiilor..sau „gardianul”lor nu le-a dat informatia/invitatia/rugamintea….si ei INGRADITI nu diferit de cum era Eliade sau suntem noi dintr-o anume parte a dulcei noastre societati romanesti ..Si asta nu pt ca eu ma trag din Fagaras si din acelasi aluat de romani ca si Dl.Eliade pt ca nu istoria noastra ii impedica cu ceva de la telurile de dominare, ci ca sa ne incalce cultura aceasta..pe care noi o stim nemuritoare…o stim RUPTA DIN SOARE…(ce nde aceasta metafora, Dle Coja? dar de care dansii stiu ca este si ARMA SECRETA, cum s-a aici de curand.. si de aceea lupta principala este ca nu cumva sa se vada ca are vreo legatura cu soarele…caci soarele e numai al dansilor…decum sa numele de Romania sa fie firesc ca al soarelui..Oare nu nu cumva cei care scrieti mereu de Eliade si cu aplomb de devotament patriotic, deci, nu cumva, totodata.. il faceti si sa sa rasuceasca in mormant,… si ma faceti sa ma cutremur vazand in ce prapstie e impins poporul roman..chiar in zilele astea cand am simtit unul din cele mai mari socuri si parsiveni datorate ttocmai dragilor mei filolgi ELITISTI, scriitori de birou sau cocotati la putere de unde sa-si urmeze pasiunile si vanitatile pe socoteala lui…dar, culmea NERUSINARII, calcand peste esenta culturii romane, inima strafunda romana si chemarea ei destinata de ELiade, Eminescu, Brancusi, Blaga, Cioran tuturor , intyrgului din care au venit si care e parte comuna cu ffibra artistica a satului romanesc si a creatorii artei sale..si nu doar astora..altoitii ..prea multi altoiti si modificati genetic bucuresteni.. !
Caci , la Buucresyi, unde ma uit mai des..caci de acolo se trag firele la adresa tarii..sunt ceva suflete curate si curajoase care sa-i linisteasaca pe dansii in morminte si pe noi din disperarea.. ca se prabuseste scara (chiar simt ca se clatina ..nu de la natura..dar ce antura poate sa o tina in echilibru indifernt ce?)scara spre soare construita (si) de noi, (nu spun (si) de mine…ca ce e aia „eu”..nu sunt eu, e tara, ei..) cu greu dar cu ei/poporul meu al satelor in suflet si cu lumina lor si a lui in ochi..(dar vad si fata dumnezeiasca a prof.Pop, stiti bine, prof.nostru de folclor..si, mai noi o palpire de la dvs.. pt Miorita ..dar cine acum din tara..caci nic cand am fost acolo sa-mi caut patriotii poeti , inflacartii tineri jurnalisti pe care eram sigura ca tara ii are..si oameni cu zambet si suflet doritor de bine..nu i-am (mai) gasit..mai ales la Brasov iar satele noastre mai mult goale..sa sediile taranistilor ocupate niste pdl-isti fara nici o palpaire de onestitate…
In acest context si in cel curent al nostru, de Ziua mentionata si de Ziua lui Eminescu (sufletul meu nu numai literar) … cand ICR-ul il face din nou pe Eminescu sa se rasuceasca in mormant si, fara sa arate inca, si pe Brancusi,
______________________________________
Stie cineva sau poate afla, cine au fost, de fapt, cei trei romani care il strajuiau la Chicago, de buna credinta sau doar aparent? Si oare cum se va afla cine l-a ucis pe ultimul si de ce? Sau cum s afdam de sora lui care stim ca e in tara ?Caci sunt minim 3 variante. Stie cineva daca TVR pastreaza la arhiva materiale date pe post in ian.1090 dac au vebit din SUA, de la noi sau poate cineva sa ne ajute sa aflam aceste lucruri (pt ca trebuie s ne afcem si noi itsoria, mereu amanata de grija tarii de acasa..crezind ca putem sa ajutam mai mult cu lucruri concrete decit cu scrisul..)
Asta si pt ca tot erau zilele astea ZIUA NATIONALA A CULTURII..dar care se veed ca a trecut neobservata la dvs..incercam sa va mai amintim o data..inclusiv si mai ales Dlui Prof.Coja..
Daca ceea se scrie aici ajunge la dansul, va rugam sa ne confirmati caci daca nu promim un semn de la dasnul, consideram ca nu ajung la dansul pt ca sunt oprite …si e cine sa fie oprit in chiar zilele nationale ale culturii romane?
Romanian Museum, http://www.romanianculture.us
Domnule profesor,pur si simplu ma fascinati cu articolele pe care le postati pe site-ul dumneavoastra! Ma intreb,cand va mai odihniti? Cu plecaciune si credinta in fata dumneavoastra!Acelas nedespartitor.
Doamne, si ce a ajuns din Romania dorita de legionarii acelor vremuri. Ce rapa, ce haos, ce bezna!
Textul a fost recuperat din Arhivele Securității. Nu cumva există în aceste arhive și înregistrarile pe care, până în 1990, le-a făcut Securitatea prin vistita „tehnică”, fie acasă la Țuțea, fie în alte locuri frecventate de marele „adnotat”?
Prin cuvîntul „adnotat” Mircea Elade înțelegea „citat”! Toți care l-au cunoscut pe Petre Țuțea, pe nea Petrache, au rămas pentru toată viața lor cu asemenea citate… Petre Țuțea dixit!