Am primit pe site, la Comentarii, textul care urmează, postat de un admirator al dlui Mircea Dogaru.  Acest duș rece sper să-și facă efectul asupra unor minți prea înfierbîntate de nălucirile care le tulbură „uzul rațiunii”!
…Să-l mai înjure și pe domnul colonel nechemații care nu se împacă cu evidența faptelor!
somter

Dintr-un interviu al istoricului Mircea Dogaru:

VIII. V-am auzit dind exemple interesante, interesante pentru ca suna romaneste, din Lituania. Care este explicatia si legatura cu subiectul de fata?

Tuturor autorilor de texte halucinante, care fac inconstient jocul unor interese straine, refugiindu-se intr-un trecut inexistent, cu mii de ani inainte de aparitia lui homo sapiens, tuturor celor care declara ca stramosii nostri daci i-ar fi invatat latina pe romani, le recomand sa-i gaseasca pe stramosii nostri nu la Roma, ci in… Lituania, intrucit exista citeva probe care nu pot fi contestate: de exemplu, Traian s-a deplasat de la Berzobis la Aizis. Berzobis in limba tracilor a devenit Berzovia in vremea romanilor si Birzava in vremea rominilor, care i-au spus riului respectiv si Repede la izvoare, ceea ce denota ca limba vechilor traci facea parte din grupul satem al limbilor europene, fiind foarte apropiat de limba vechilor slavi si a vechilor persani. In ceea ce priveste limba latina, facea parte ca si limba celta, ca si limba vechilor germanici, ca si greaca din grupul kentum, deci erau diferite familiile lingvistice. Mai mult decit atit, in Lituania, zeul pamintului pina in secolul 14 a fost Zemelkus.
La traci, a fost Zamolxis. La slavi, pamintul este zemlia si in ziua de astazi, in timp ce la romani zeul a fost Jupiter. Noi avem doina, lituanienii au daina, noi avem riul Alutus-Olt, lituanienii au Aluta si in ziua de astazi, Lituania se numeste, de fapt, Litva, Tara de piatra, noi am avut o Litva si un Litovoi, duce al Tarii de piatra, care piatra nu poate fi alta decit Carpatul pentru lituanieni. Lituanienii au si azi un orasel care reprezinta un fel de Mecca a lor din punct de vedere al traditiei si care se numeste si astazi, dupa 2000 de ani, Trake, orasul tracilor. Deci cine vrea sa-si caute stramosii traci sa se duc in Lituania si sa vada daca intelege limba.
Ceea ce vreau sa subliniez este ca apartenenta noastra la civilizatia aceasta a bazinului mediteranean de expresie latina ne-a facut sa rezistam in momentul in care am fost inconjurati de mareea slavo-asiatica, sa rezistam ca romani la inceput, ca romanici, apoi ca romani. Deci conotatia etnica si-a capatat-o termenul de roman prin noi, in momentul in care, o data cu aparitia culturii unitare Dridu, am devenit romani, popor crestin si neolatin, daca vreti, cel mai autentic mostenitor al vechii civilizatii romane, al vechii civilizatii europene in aceasta parte a lumii. Este motivul pentru care s-a incercat intotdeauna a fi minimalizati; noi sintem stramosii celor care au construit Europa unita si care astazi in mod absurd sintem invitati in casa stramosilor nostri. Sintem cei mai indreptatiti sa revendicam mostenirea romana, pe care nu numai ca am preluat-o, am si raspindit-o. Sintem in aceasta parte a Europei creatori de popoare, de cultura si de civilizatie. Este motivul pentru care se practica in domeniul politico-ideologic si doctrinar o adevarata ofensiva impotriva numelui de roman, impotriva calitatii de roman, ofensiva pe care o poarta cu succes toti acesti patriotarzi care se viseaza daci, vlahi, cumani si mai stiu eu ce fel de aborigeni neolitici si care nu vor sa studieze izvoarele noastre documentare. Ei se trag dintr-o Tartarie imaginara, unde s-au descoperit trei tablite cu pictograme, tablitele respective putind fi foarte bine niste falsuri. Inca n-a fost demonstrat ca sint autentice si nu le vad nici un fel de relevanta in ceea ce priveste apartenenta la traci, care apar mult mai tirziu, cu atit mai mult la romani. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca te duci in Irakul de astazi, dai cu calciiul in pamint si sar sute de tablite; aici sint trei care puteau sa ajunga la noi pe linia schimburilor intertribale.
Cu alte cuvinte, daca peste 2000 de ani sau 3000 de ani, niste poeti de genul Ion Gheorghe vor gasi prin Romania ambalaje Rexona ei vor putea ajunge la concluzia, jonglind cu mileniile, ca dacii aveau o regina care se numea Rexona. Sau daca vor gasi casetofoane si telefoane, vor ajunge la concluzia ca aici vorbeam engleza si ca noi i-am invatat pe americani limba engleza.
Cam asa se inteleg lucrurile in privinta teoriilor prin care noi sintem cei care i-am invatat pe toti de toate. Noi fiind, asa cum inteleg patriotrazii, intre Atlantic si Urali singurul popor, intrebarea este cum de-au mai aparut celelalte popoare. Am citit – in Getica – o aberatie cumplita referitoare la Eminescu – nu mai stiu care dintre acesti diletanti o semna – ca daca Eminescu ar fi cunoscut adevarul n-ar fi scris De la Nistru pin’la Tisa.., ci De la Urali pina la Rin /De geto-daci pamintu-i plin, Geto-daci care aveau bineinteles 17,5 metri fix. Intrebarea care se pune este cum de am decazut in asa hal incit avem doar un metru si jumatate astazi? Rezulta ca sintem un popor intr-o decadenta ireversibila.