Mircea Chelaru, un fals naționalist, este capul diversiunii anti AUR

La un moment dat Mircea Chelaru avea un post foarte important în Armata Română. Dacă nu mă înșel, era șeful Statului Major al Armatei. Calitate în care nu avea voie să participe la întruniri politice. Cu toate acestea și-a făcut apariția la o comemorare a Mareșalului Ion Antonescu. Eram de față. Prezența generalului a făcut o impresie puternică asupra publicului. Nu mai țin minte dacă a luat sau nu cuvîntul, dar a stat de vorbă cu mai toți participanții, cu o exuberanță ușor nepotrivită, nu părea că-și dă seama de abaterea pe care o săvârșea de la statutul militar. Firește, avea deplină acoperire morală pentru gestul său. Dar asta nu a contat pentru superiorii săi în grad, în fruntea acestora aflându-se însuși președintele Țării…  Așa se face că la scurt timp s-a produs consecința: trecerea în rezevă a generalului Mircea Chelaru. Toată lumea a comentat că sancțiunea a fost pricinuită de gestul patriotic al generalului, obligat astfel să treacă la viața civilă, însă cu aureola unui sacrificat pe altarul naționalismului românesc.
Nu mi-a fost greu să intru la bănuieli. Manevra era prea străvezie: fostul general căpăta astfel o „legendă”, legenda de naționalist, de victimă a patriotismului său irepresibil, faimă utilă în viața civilă, mai ales în activitatea politică dacă o va aborda. Iar domnul general Mircea Chelaru nu a întârziat să se avânte în disputa politică, pe linia care l-a consacrat în opinia publică: „naționalismul fierbinte”…
A devenit nelipsit de la întrunirile patriotice, în tandem deseori cu Victor Crăciun, alt patriot de meserie, proțăpindu-se în funcții de conducere și de reprezentare a naționalismului românesc.
Și-a arătat arama când a uzurpat funcția de președinte al PUNR, când acest partid a fost reînființat după trădarea lui Valeriu Tabără. Mircea Chelaru s-a instalat în fruntea partidului și, după ce a stors și ceva beneficii materiale, a îngropat acest partid, l-a desființat. Nu cunosc detaliile, dar în mare aceasta a fost isprava generalului. Dacă e nevoie, mă interesez la domnul Ioan Curtean de Hondol, mâna dreapta a președintelui PUNR, un om sincer dedicat cauzei naționale, care s-a lăsat amăgit o vreme de „legenda” generalului Chelaru.
Ar mai fi multe de spus pe aceeași temă, inclusiv despre impostura mai recentă de dacolog, de închinător la Zamolxe, de un caraghioslâc total! Dar mă grăbesc să intru în subiectul acestei intervenții.
Sunt un susținător al partidului AUR. L-am susținut pe domnul George Simion când a candidat în septembrie la funcția de primar al Capitalei. Iar la alegerile din decembrie 2020 am depus dosar de candidat AUR. A fost greșeala mea că nu am rămas pe lista definitivă de candidați AUR. Asta nu m-a împiedicat să particip la campania de sprijin electoral pentru AUR, în echipa alcătuită de domnul Horneț, precum și prin texte puse pe site-ul meu.
De aceea mă simt dator să-mi spun părerea în acest moment de criză prin care trece AUR. M-am interesat și am aflat destul de exact cum stau lucrurile. Concluziile la care am ajuns:
1. Comportamentul în partid al dnei Diana Șoșoacă nu a fost corect, se cuvenea sancționat în vreun fel.
2. Acest comportament a fost încurajat de intrigile lui Mircea Chelaru și Ninel Peia, lideri în Partidul Neamul Românesc, care au văzut o ocazie de a constitui un grup parlamentar al partidului lor, prin despărțirea de AUR a membrilor PNR. Când mi-am dat seama că se produce această manevră ticăloasă i-am scris lui Ninel Peia și l-am avertizat că face o mare greșeală, de neiertat între naționaliști autentici, sfătuindu-l să se despartă de piaza rea numită Mircea Chelaru.
3. Gravitatea sancțiunii date d-nei Șoșoacă e discutabilă, nu am toate datele pentru a mă pronunța. Dar îmi permit să-i dau doamnei senator un sfat: să nu escaladeze conflictul, să se abțină de la acuzații neîntemeiate, să pună surdină prestațiilor TV, să se lepede de prostiile lui Ninel Peia și de ticăloșiile lui Mircea Chelaru. Are un sfetnic bun și loial în domnul Horneț, să meargă  pe mâna dumnealui și să nu se lase amăgită de vocile trădării.
Mi-e greu să mă abțin din a da un sfat și lui Ninel Peia, un ins simpatic, pasionat de politică, bine intenționat, dar care s-a întovărășit cu cine nu merita să aibă un cuvînt în viața noastră publică. Generalul Mircea Chelaru era de multă vreme cazul să se retragă din viața publică. În mod evident nu are ce căuta în parlamentul României. Decât dacă are o misiune de îndeplinit. Caz în care mă declar depășit de complexitatea situației. Sunt atâția ticăloși în clasa politică ținuți de cineva în lesă prin șantaj sau în alt fel. Mi-e greu să-i judec eu…
Îi va judeca Altcineva, fără greș!
Ion Coja