.

Venim în completarea textului dlui Călin Kasper intitulat Funia și monarhia cu câteva observații și întrebări:

.

1. Am afirmat de câteva ori că între monarhie și democrație deseori monarhia este mai bună! Ca sistem politic care, în principiu, este mai firesc decât democrația! Ar fi și pentru noi monarhia o soluție de luat în seamă, dar ce ne facem după ce decidem să revenim la sistemul monarhic, la regalitate. Pe cine punem rege?

2. Fostul rege Mihai nu poate fi repus pe tron nu din cauza vârstei, ci pentru că a abdicat cândva, iar după abdicare nu a făcut mai nimic pentru România! A revenit după 1990 și a făcut o sumedenie de declarații suspecte de a nu fi adevărate. Cea mai gogonată fiind aceea că dacă nu semna abdicarea comuniștii aveau de gând să omoare 1000 de studenți, dintre cei arestați deja. Mă simt jignit că regele face asemenea declarații. Ne ia drept ultimii imbecili, care vom crede asemenea aberații?! Îi rog pe istoricii regaliști să precizeze cât de veche este această declarație a fostului rege, căci întreb: de ce Mihai nu a dezvăluit acest șantaj  înainte de 1990? Avea toate motivele s-o facă imediat ce a plecat din țară și a ajuns în Occidentul liber! De ce n-a zis nimic despre această mișelie înainte de 1990? Nu cumva pentru că nu este deloc adevărată?

3. Cât de adevărat este că după plecarea din țară comuniștii i-au plătit o sinecură substanțială? Ce sume a primit de la statul comunist după addicare? Câți ani a durat această stipendiere și cu ce condiții i-a fost acordată? E adevărat că i-a fost retrasă după semnarea declarației de la Budapesta, o declarație în consens cu pretențiile iredentiste maghiare?

4. De ce nu s-a implicat deloc regele Mihai în activitățile anticomuniste ale emigrației române? Au fost români în Occident care au plătit cu viața încercând să ajute rezistența anti-comunistă din România!

5. De ce a acceptat să fie acuzat Ion Antonescu și poporul român de holocaust? Oare, în poziția sa de șef de stat, nu avea nicio răspundere față de cetățenii români evrei ? Ce a făcut ca să-i apere de „urgia” Mareșalului?! A schițat cel mai mic gest în apărarea evreilor?! De ce nu are curajul să declare clar și răspicat că nu a fost nevoie de un asemena gest deoarece viața evreilor din România nu a fost nicio clipă amenințată de politica lui Ion Antonescu?!

6. Contează Mihai pe sprijinul cercurilor evreiești pentru a reveni pe tronul României?

7. Care este adevărul în privința tablourilor pe care le-a scos din țară și le-a vîndut în străinătate? De ce nu publică inventarul obiectelor cu care a fost lăsat să plece din țară, ca să pună capăt discuțiilor pe acest subiect?

8. Cum se face că niciun  copil al său nu s-a ostenit să învețe românește și nu au arătat niciun interes pentru România înainte de 1990?

9. Când și de ce a încetat să se mai adreseze românilor în seara de An Nou pe calea undelor radio? Textele acelor mesaje pot fi publicate azi, de ce nu o face?

10. Averile revendicate după 1990 spre a-i fi retrocedate aparțineau persoanei regelui sau instituției regale, adică statului român?

11. În anii când temnițele din România erau burdușite cu ce avea mai bun elita românească, cu mari personalități pe care regele Mihai îi cunoștea foarte bine, fostul monarh a avut vreo intervenție în apărarea drepturilor deținuților politici? Împotriva samavolniciilor regimului comunist?

12. După 1990, regele sau casa regală au asistat la dezastrul din România având o singură preocupare: să ceară cât mai multe retrocedări! Deseori abuzive, cum a fost Castelul Peleș sau cel de la Săvârșin. În acest timp au fost dezbateri publice la care vocea Casei regale nu s-a auzit. Cum ar fi Roșia Montană sau dreptul acordat străinilor de a cumpăra în România  oricât pământ doresc. Și alte subiecte care nu aveau coloratură politică, de partid, ci una strict națională. De ce a tăcut și tace în continuare regele, inclusiv pe subiectul subiectelor: corupția din România?

Măcar la aceste întrebări dacă am primi un răspuns! Am lăsat deoparte, pentru altădată, nedumeririle pe care le iscă ziua de 23 august, unică în istoria lumii, când un rege își trădează armata și-l predă inamicului pe comandantul armatei legat fedeleș. Românii au plătit cu zeci, sute de mii de vieți gestul trădător al regelui din ziua de 23 august 1944.

SS Redacția site-ului.