Bună seara domnu’ Coja!
Vă propun spre publicare un adevăr foarte tulburător pentru tovarăşii dacişti,insuficient cunoscut astăzi:Mihai Viteazul îşi îmbărbăta oştenii aducându-le aminte de originea lor romană.Da,aţi citit bine.Nu e un adevăr tulburător prea mediatizat de Roxin et comp. că Mallus dacus,dacul cel rău,restauratorul Daciei şi al dacomaniei avea conştiinţa propriei romanităţi din care nu făcea un secret ci o spunea răspicat,astfel să audă toată lumea şi să cunoască cine erau românii şi care e nobila lor origine ce însufleţea piepturile oştenilor în luptă.O origine călcată astăzi în picioare de o ceată de idioţi utili,buni doar ca masă de manevră,dar aroganţi până la refuz,ca orice slugă,şi balonaţi la minte de „spiritul dacic” ce renaşte constant prin emanţii publicistice urât mirositoare.
Despre ce este vorba?
Un avviso (un fel de buletin de ştiri tipărit) italian din 1599,în care se relatează o expediţie a românilor la sud de Dunăre împotriva turcilor,aduce la cunoştinţă următoarele:
.
„(…)Dar aflând viteazul Mihai de asta (înaintarea turcilor spre Muntenia-n.m.),hotărî să se întoarcă şi să-i înfrunte,de vor fi avut îndrăzneală să-l aştepte;din care pricină,schimbându-şi drumul,se îndreptă spre Valahia,dar la întoarcere dădu Domnul să se întâlnească cu vrăjmaşii care erau puhoi;şi măcar că oastea sa era obosită de drum şi încărcată de pradă,nu pregetă totuşi să dea lupta;ŞI DUPĂ CE ÎI ÎNDEMNĂ PE AI SĂI să se poarte cu vitejie,şi pentru gloria lui Christos,ai cărui oşteni erau,şi pentru faima neamului lor ŞI A ROMANILOR,DIN CARE MĂRTURISEAU CĂ SE TRAG,şi pentru uriaşele prăzi ce-i aşteptau de învingeau,puse să se dea semn din trâmbiţe şi intră în iureş”
Mihai Viteazul în conştiinţa europeană,vol.4-Relatări şi presă,pag.150,Editua Academiei Republicii Socialiste Romania,Bucureşti,1986
.
Avem deci un document publicat în urmă cu 30 de ani şi disponibil pe internet cine ştie de cât timp.În ceea ce mă priveşte recunosc că nu am ştiut de existenţa lui.Dacă ştiam,garantat atrăgeam atenţia asupra lui mai demult.Dar domnii dacomanii ce scuză au? Dumnealui Mircea Chelaru,care a găsit De bello dacico (şi nu vrea să o arate şi altora) de ce nu a găsit şi arătat şi acest fragment?Alde Vasile Lupaşc,bun prieten cu Roxin,a fost la Vatican şi s-a întors cu Vlad Ţepeş get,dar nu şi cu Mihai Viteazul „romanoman” (da!există oameni care folosesc acest termen pentru cei ce resping doctrina dacomană).Prof.G.D.Iscru tot vorbeşte de conştiinţa dacică a lui Mihai,dar despre cea romană nu scoate un sunet,că,pe urmă,Dacia Edenică s-ar putea să devină România Mare şi nu-i bine.De Daniel Roxin ce să mai vorbim?
Când mă gândesc câtă reclamă şi câtă agitaţie s-a făcut în jurul lui Mallus Dacus,câte congrese,câte articole scrise,câţi prostănaci s-au umflat în pene ca până la urmă Marele Mihai Viteazul să „trădeze” cauza dacilor şi să treacă în tabăra ocupantului roman.Ce n-aş da să pot să-i arăt acest citat tovarăşului Napoleon Săvescu şi să-i văd mutra de pelasg neromanizat cum se învineţeşte când realizeză câţi bani a cheltuit cu Mallus dacus care-şi îndemna dacii liberi să lupte pentru faima ocupantului roman.Cui i-ai închinat ediţia XI a Congresului Internaţional de Îndobitocire,pardon! de Dacologie,bre Napoleon?Parcă lui Mallus Dacus,nu?Iar el cum te-a răsplătit?A coalizat cu invadatorii romani,asta a făcut.Lăsând gluma la o parte,oare nu s-au găsit în tot acel congres două minute în care să se citească acest amănunt atât de însemnat?A fost prezent cel puţin un istoric (G.D.Iscru),deci nu se poate spune că s-a găsit printre ei un cunoscător al documentelor,măcar că dl.Iscru este specializat în istorie modernă nu istorie antică. Vă daţi seama câtă ipocrizie,falsitate şi lipsă de scrupule zace în oamenii ăştia?Vă daţi seama că au stat ore întregi în care au minţit şi iar au minţit,perfect conştienţi că ascund adevărul.Perfect conştienţi că un citat de câteva rânduri pur şi simplu poate să dea de pământ cu întregul lor congres de gărgăreală.Vă daţi seama câtă frică le era de câteva rânduri de adevăr?
Iată aşadar cum şi-au pierdut dacomanii poate cel mai de preţ om-simbol al cauzei lor anti-româneşti.De astăzi înainte nimeni nu-l va mai putea folosi pe Mihai Viteazul ca apărător al „dacismului”.Oricine va continua să afirme această aberaţie nu va mai putea să-şi ascundă intenţiile necurate de manipulare prin omiterea informaţiilor.Se va demasca singur ca un manipulator ordinar ce e;aviz amatorilor.Aşa că stimabililor dacomani:renunţaţi la Mihai Vireazul.El este al românilor,nu al vostru.Voi luaţi-vi-l pe Roller şi duceţi-vă lângă el la stâlpul infamiei al celor mai mizerabili falsificatori ai istorie românilor,unde vă e locul.
„Mihai Viteazul în conştiinţa europeană,vol.4-Relatări şi presă”
http://digibuc.ro/proxy/?px=aH…
Ma miram sa nu inceapa sa apara astfel de fabricatii.
Daca ar fi asa, de ce la intrarea in Roma sunt statui de Daci ?
De ce spuneti ca sunt fabricatii.Ca nu va convine continutul?Argumentati putin daca sunteti asa de convins de ceea ce spuneti.Ma indoiesc ca puteti sa aduceti un argument serios.
Faceti niste legaturi de-mi sta mintea-n loc.Ce treaba are o marturie de acum 400 de ani cu pretinsele statui ale dacilor de la „intarea in Roma”.
Sa fereasca Dumnezeu!V-a adus propaganda dacomana intr-un hal de nici sa mai judecati logic si liniar nu mai sunteti in stare.Bagati asa in discutie niste chestii fara nici o legatura si aveti impresia ca mai si demonstrati ceva.
Nu inteleg care ar fi analogia incercata (despre pretinsele falsuri, nu mai intreb, ca a facut-o altcineva). Statuile de daci, precum si columna sau constructii dinafara Italiei (Adamclisi, de exemplu) sunt constructii/elemente comemorative ale razboaielor daco-romane. In aceeasi categorie putem incadra si Ulpia Sarmisegetusa. Dacii au opus o rezistenta puternica impotriva unei armate romane in apogeu si condusa de un lider militar extrem de capabil. E normal ca Traian si romanii in general a/au vazut cucerirea Daciei ca o mare realizare militara. Cu propaganda cu tot, totusi nu ridici atatea momumente daca ai invins doar niste triburi obscure pe te miri unde si daca campania a fost usoara ca o plimbare prin parc (doar daca vrei sa-ti atragi ironii si animozitati). Dar asta nu are nicio legatura cu indemnul lui Mihai Viteazul (ori cu sigiliul lui Avram Iancu…ca tot vorbisem de el). O analogie era daca Traian avea vreun sigiliu imperial cu daci pe el (sau macar cu un falx) sau macar daca tribunii sai aveau blazoane de genul asta pe cuirasele lor. O alta analogie ar fi fost daca citatul fals amanat cu nesimtire de Napoleon Savescu si recitat de Chelaru in Aberatii Tulburatoare ar fi fost real. Vorbesc despre pretinsul citat atribuit lui Dio Chrysostom cum ca Traian ar fi spus cu ocazia venirii in Dacia „Ma intorc in tara strabunilor mei”.
Iacata, asta e un fals, o minciuna, un citat care nu exista pe nicaieri in scierile/discursurile autorului amintit.
Mai vreti alta fabricatie? Una tot de la N. Savescu, recitata de data asta de Roxin, tot in Aberatii Tulburatoare. Anume citatul fals atribuit lui Dio Cassius, in care pretinde ca acesta ar fi spus ” Sa nu uitam ca Traian a fost un trac veritabil, iar tracii sunt daci, deci razboaiele cu dacii au fost unele fratricide”.
Mai cereti exemple daca doriti, ar umple 3 pagini de comentarii cel putin.
Poate ca nu exista ura impotriva dacilor, insa, cu siguranta exista in lume, in tara noastra, o puternica si agresiva propaganda prooccidentala, care, impreuna cu celelalte instrumente : economice, financiare…militare…incearca sa ne abata de la calea cea dreapta : ortodoxia, pentru a ne impune agresiv, viclean, mincinos, un mod de viata materialist, anticristic, antiuman…
Cat priveste pe Marele Mihai Voievod, acesta a sesizat necesitatea apararii ortodoxiei ca temelie duhovniceasca de 2000 de ani, care a unit, a intarit si a crescut natiunea : daco-romano-slavo-greaca…fie ca vrem sa fie numai romana, fie ca nu…
http://www.apologeticum.ro/2011/07/mihai-viteazul-catre-papistasi-voi-nu-sunteti-mar%C2%ADturisitori-ai-dreptei-credinte-caci-nu-aveti-harul-sfantului-duh-in-biserica-voastra/
Mihai Viteazul catre papistasi: “Voi nu sunteti marturisitori ai dreptei credinte, caci nu aveti harul Sfantului Duh in Biserica voastra”
Inca din tinerete Mihai Viteazul s-a bucurat de ocrotirea vadita a lui Dumnezeu. La numai 35 de ani, el ajungea Mare Ban al Craiovei.
Osandit la moarte de Alexandru cel Rau, Mihai Viteazul a fost prins si adus pentru executie in Bucuresti. I s-a ingaduit totusi sa poposeasca pentru rugaciune in Biserica Alba Postavari (demolata de Ceausescu in ziua de Pasti a anului 1984). Rugandu-se acolo, in fata icoanei facatoare de minuni a Sfantului Nicolae, se spune ca el a fagaduit ridicarea unei manastiri, daca va scapa cu viata. Calaul, impresionat de infatisarea Iui si neindraznind sa-l loveasca, a aruncat securea si a fugit. Vazand minunea, boierii au cerut iertarea condamnatului, iar domnitorul a fost silit sa o acorde.
Ajuns in scurt timp domn al Tarii Romanesti, Mihai Viteazul nu si-a uitat fagaduinta si a ridicat in Bucuresti, nu departe de Biserica Alba Postavari, o manastire cu hramul Sfantului Ierarh Nicolae, manastire ce va fi cunoscuta mai tarziu sub numele de „Mihai Voda”. Biserica si clopotnita au fost translate, iar chiliile demolate cu ocazia „sistematizarii” si construirii Casei Poporului. Pe locul fostei manastiri se intinde astazi Parcul Izvor.
Mihai Viteazul a inchinat ctitoria sa Manastirii Simonopetra din Muntele Athos, care fusese distrusa in 1581 de un devastator incendiu. Prin ajutoarele directe, dar mai ales prin veniturile Manastirii Mihai Voda, pe care o inzestrase cu 14 sate, Mihai Viteazul a reconstruit practic din temelie manastirea athonita, fiind unanim recunoscut ca al doilea ctitor al ei. Si astazi, la iesirea cu Sfintele Daruri la Sfanta Liturghie, parintii il pomenesc pe „Mihail Voievod”.
Afland de formarea unei aliante crestine de lupta impotriva turcilor, Mihai Viteazul si-a oferit imediat sprijinul si s-a inteles cu principele Transilvaniei Sigismund Bathory si cu domnul Moldovei Aron Voda sa inceapa rascoala toti in acelasi timp. Papa insusi i-a scris lui Mihai Viteazul, amintindu-i de nobila origine latina a romanilor si indemnandu-l sa treaca la catolicism. In raspunsul sau catre Roma domnitorul il indemna pe Papa ca el sa se intoarca la Ortodoxie!
Episodul intemeierii de catre Mihai Viteazul a episcopiei ortodoxe romane la Alba Iulia ni s-a pastrat in insemnarile Sfantului Ierarh Petru Movila, Mitropolitul Kievului. Pentru frumusetea textului, il redam aproape integral.
Cand Mihai Voda, domnul Ungrovlahiei, l-a alungat pe Andrei Bathory si a luat sceptrul Ardealului, a sosit in orasul de scaun numit Balgrad (Alba Iulia) si a voit ca sa zideasca acolo, in oras, o biserica ortodoxa, insa preotii, orasenii si toti boierii, fiind de credinta latineasca (catolici), nu-i ingaduiau sa zideasca, zicand ca ei sunt de credinta dreapta si de aceea nu doresc sa aiba in orasul lor o biserica de lege straina. Atunci domnitorul le-a spus: „Voi nu sunteti marturisitori ai dreptei credinte, caci nu aveti harul Sfantului Duh in Biserica voastra. Noi insa, fiind dreptcredinciosi, avem puterea cea adevarata a harului Sfantului Duh, pe care si cu fapta suntem gata intotdeauna s-o aratam, cu ajutorul lui Dumnezeu”. Dar ei voiau sa-si dovedeasca dreptatea prin infruntare de cuvinte si dispute. Ci el le-a zis: „Mu, nu prin dispute, ci cu fapta vreau sa o dovediti, altfel va voi arata eu, intru incredintarea tuturor”. Iar ei i-au spus: „Cum sa aratam? Caci nu e cu putinta sa dovedim decat cu cuvantul Sfintelor Scripturi”. El le-a zis: „in dispute este osteneala fara de capat, dar noi, fara infruntari de vorbe, putem usor sa dovedim cu ajutorul lui Dumnezeu. Haideti, zice, in mijlocul orasului si acolo sa ni se aduca apa curata, iar arhiereul meu si preotii sai o vor sfinti in vazul tuturor. Tot asa vor face si ai vostri, deosebit, si, sfintind-o, o vom pune in biserica voastra cea mare, in vase osebite, pe care le vom astupa si le vom pecetlui cu pecetile noastre, pecetluind si usa bisericii pentru 40 de zile. Si a cui apa va ramane nestricata, ca si cum de-abia ar fi fost scoasa din izvor, credinta aceluia este dreapta, iar daca apa cuiva se va strica, credinta lui este rea. Daca apa mea va ramane nestricata, cum nadajduiesc ca ma va ajuta Dumnezeu, voi nu o sa va impotriviti si o sa-mi ingaduiti sa zidesc biserica, iar daca nu, faca-se voia voastra, n-am s-o zidesc”. Ei au strigat cu totii intr-un glas: „Bine, bine sa fie asa!”. Si a doua zi, dimineata, a iesit domnitorul cu toti boierii si curtenii sai in piata, cu episcopul si cu preotii, slujind litia dupa obicei, cu cruci, cu lumanari si candele. Si, ajungand la locul pregatit, au savarsit marea sfintire a apei, rugandu-se cu totii lui Dumnezeu, cu lacrimi si suspine, sa proslaveasca dreapta credinta, iar pe cea rea sa o faca de rusine. Tot in piata, dar de o parte, in fata tuturor, latinii au sfintit apa si au sarat-o. Dupa care, astfel sfintindu-si apa, fiecare a turnat apa lui sfintita In cate un vas osebit, apoi si-au pus pecetile pe ambele parti ale vaselor, le-au dus si le-au pus in biserica cea mare, au incuiat usile, le-au pecetluit si au plecat. in fiecare zi, domnitorul cu episcopul, cu preotii si cu toti dreptcredinciosii se rugau, postind. Tot asa au facut si latinii. Si dupa ce au trecut 25 de zile, Dumnezeu i-a dat episcopului un semn. El a venit la domnitor si i-a zis: „Doamne, cheama-i pe latini si pe preotii lor si nu astepta ziua a patruzecea, cea hotarata. Sa mergem la biserica, desfacand pecetile, sa deschidem usile. Vei vedea harul lui Dumnezeu, iar robii lui, care isi pun cu adevarat nadejdea in El, nu se vor face de rusine”. Domnitorul, deci, chemandu-i pe toti, precum l-a sfatuit episcopul, a mers la biserica si, deschizand usile, au intrat cu totii. Mai intai, episcopul ortodox, ingenunchind, s-a rugat cu lacrimi la Dumnezeu, zicand: „Doamne, Dumnezeule, Unul in Sfanta Treime slavit si preamarit, precum inainte vreme pe dreptul tau Ilie l-ai auzit vestind cu foc adevarul Tau si i-ai rusinat pe cei de rea credinta, auzi-ma acum si pe mine, robul Tau nevrednic, dimpreuna cu toti robii Tai de aici, nu pentru vrednicia noastra, pe care nu o avem, ci pentru slavirea numelui Tau sfant si pentru intarirea credintei noastre, care este adevarata credinta in Tine, arata intreg harul Sfantului Duh in apa aceasta, ca prin nestricaciunea adevarata al Sfantului Duh. Caci Tu esti singurul Care pe toate le binecuvintezi si le sfintesti, Dumnezeul nostru, si slava Tie inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin”. Ridicandu-se si cantand: „Doamne, lumina Nea si Mantuitorul meu, de cine sa ma tem?”, a rupt pecetea vasului cu apa sfintita si, uitandu-se la ea, a gasit-o mai curata si mai limpede decat inainte, cu mirosul neschimbat, ca si cum ar fi fost luata dintr-un izvor curgator, dupa care a strigat, zicand: „Slava Tie, Dumnezeul nostru, Care Ti-ai plecat urechea la rugaciunile noastre, marire Tie, Care slavesti Biserica Ta, slava Tie, Care intaresti cu slava credinta cea dreapta si nu ne-ai facut de rusine in asteptarile noastre”. Si a zis catre toti: „Veniti sa vedeti cum a stat aceasta apa atatea zile, ramanand nestricata datorita harului Sfantului Duh, si incredintati-va ca adevarata este credinta noastra ortodoxa”.
Iar latinii, rugandu-se si facand slujba dupa cum le era obiceiul, au rupt pecetea vasului in care se afla apa lor si, cum l-au destupat, toata biserica s-a umplut de duhoare, ca s-au inspaimantat toti latinii si au strigat cu uimire: „Adevarata este credinta greceasca pe care o tine domnitorul. Sa-si zideasca, deci, biserica in orasul nostru, caci, fiindca nu i-am ingaduit, Dumnezeu s-a maniat pe noi si ne-a imputit apa”.
Si astfel facuti de ocara, latinii si preotii lor s-au imprastiat cu mare rusine, iar unii dintre ei s-au convertit la credinta ortodoxa. Iar, domnitorul, cu episcopul sau, cu preotii, cu toti boierii si ostasii sai, plin de bucurie si fericire, s-au intors la curte, slavindu-L si multumindu-I lui Dumnezeu pentru minunea ce a fost pentru intarirea adevaratei credinte ortodoxe. in aceeasi zi a facut un mare ospat pentru intreg orasul si pentru toata oastea sa.
Toti locuitorii Tarii Ardealului, cu juramant, s-au aratat bucurosi sa zideasca biserica si sa nu o darame niciodata. Deci, domnitorul a inceput indata zidirea…
Cunoscandu-si parca mai inainte sfarsitul mucenicesc, Mihai Viteazul, scria in 1600 ducelui Toscanei: „in vremea aceasta oricine poate vedea ca n-am crutat nici cheltuieli, nici osteneala, nici sange, nici insasi viata mea, ci am purtat razboiul asa de multa vreme singur, cu sabia in mana, fara sa am nici fortarete, nici castele, nici orase, nici cel putin o casa de piatra unde sa ma pot retrage, ci abia una singura pentru locuinta. Si fiind eu in acele tari indepartate si necunoscute, nu am pregetat sa ma alatur cu puterile mele si cu cheltuieli peste masura la crestinatate si nu am fost cunoscut de nimeni si nici nu le-am facut silit de cineva, ci ca sa am si eu un loc si un nume in crestinatate am parasit toate celelalte prietenii ce le aveam”.
Nu este adevărat că MIhai Viteazul este o probă a romanităţii poporului român. Un eveniment viitor nu poate fi cauză pentru un eveniment anterior. Este o problemă esenţială de corectitudine a gândirii. Condiţia anilor 1500 nu poate influenţa condiţia anilor 200.
Pe de altă parte o singură persoană fie şi excepţională şi chiar romană nu poate să asigure romanitatea unui popor.
Argumentarea este cât se poate de debilă.
Apariţia fenomenului de ură antidacică nu este explicabil decât prin originea alogenă a susţinătorilor. Aversiunea naturală faţă de daci este semnul sigur al neautenticităţii de neam.
Pot exista dubii. Pot exista probleme dar o aversiune nativă faţă de daci este inadmisibilă şi anormală pentru un român.
Vă invit, în termenii cei mai categorici, să faceți dovada că există „fenomenul de ură anti-dacică” pe acest site sau în lumea academică, universitară etc. Considerați, pe bună dreptate, că „o aversiune față de daci este inadmisibilă și anormală pentru un român”! Eu încă nu am întâlnit un român care să nutrească asemenea aversiune față de daci. Este la fel de inadmisibil pentru un român să inventeze că ar exista asemenea aversiune. Dacă în termen de o săptămână nu veniți cu dovada că există această aversiune în cărți sau alte publicații, vă invit să nu mai continuăm colaborarea.
Iar dacă veți veni cu dovada că nu bateți câmpii, vă invit să-i combatem împreună pe ticăloșii care îi urăsc pe daci!
Există nişte astfel de indivizi care-i vorbesc pe daci de rău:L.Boia, Dan Alexe,Patapievici ş.a.Dar ura lor nu este exclusiv faţă de daci ci se întinde asupra întregului popor român şi a istoriei noastre.Deci e absolut normal să-i includă şi pe daci la socoteală.Dar nu vă aşteptaţi să vă recunoască daciştii acest aspect deosebit de important.Ei se plâng că despre daci se vorbeşte doar în proporţie de două pagini în manualele şcolare.Dar nu spun şi că pe Mihai Viteazul bunăoară l-au înghesuit într-o singură pagină nenorocită sau că lupta anti-otomană a domnilor români din sec. XV e tratat doar în termeni de data la care s-au dat luptele cu turcii.Nu vorbesc despre asta.E prea periculos.Pe urmă reiese că nu doar dacii sunt cei persecutaţi şi că „aversiunea naturală faţă de daci” există doar în propaganda lor de câştigarea spimpatiei celor cu complexe identitare.
Daca ar fi numai atat… De ce s-au scos din manualele de istorie ( care nu mai au voie acum sa fie numite Istoria Romanilor ci spur si simplu Istorie) tocmai acele capitole care faceau referire la daci? Poate ca raspunsul zace tocmai la cei care au facut acele manuale, printre care si madam Zoe Petre si alti alogeni antiromani pe fata: http://glasul.info/2014/12/22/gasca-detractorilor-istoriei-poporului-roman/
Ce este mai grav este ca exista si persoane cu pretentie de profesionalism care vehiculeaza astfel de idei si creeaza in felul asta adversari imaginari. L-am auzit pe dl. Iscru in cadrul unei emisiuni de-a lui Roxin spunand treaba asta, si nu nominalizand pe cineva anume, ci pur si simplu punand stigmat pe istorigrafia rom^na in general, mai exact ca ar merge pe teza exterminarii dacilor si a celei ca dacii ar fi fost niste primitivi.
Domnu’Gheorghe ideea de bază este că Mihai Viteazul era CONŞTIENT de romanitatea românilor,din moment ce o menţiona.Puteti sa intoarceti problema pe toate părţile că tot la rezultatul ăsta ajungem.Chiar nu înţeleg ce vreţi să spuneţi cu „Un eveniment viitor nu poate fi cauză pentru un eveniment anterior”.Oare doar părerea lui Mihai Viteazul despre originea românilor este singurul argument al romanităţii noastre?Sper că nu asta aţi vrut să spuneţi.
Spuneţi că „Pe de altă parte o singură persoană fie şi excepţională şi chiar romană nu poate să asigure romanitatea unui popor”.Dar o singură persoană poate să asigure tracitatea unui popor?De pildă cum Eneea,în mintea tulburată de adevăruri a unora,asigură că romanii se trag din traci?
Într-adevăr o persoană nu poate să asigure romanitatea unui popor.Dar ea poate demonstra că ERA CONŞTIENTĂ de romanitatea poporului din care făcea parte.Şi vă asigur că Mihai Viteazul nu este singura personalitate istorică ce face referire la romanitatea noastră.
Vă mărturisesc că m-am săturat până peste cap de modul ăsta (mă abţin să-l cataloghez) de „contraargumentare”.Cum vine cineva cu o probă împotriva tezelor lui Roxin,cum vă daţi loviţi şi persecutaţi. Dacomanii îi fac de ani de zile trocă de porci pe romani,pe istorici şi în general pe oamenii de rând care nu sunt de acord cu ei (chiar vreţi să vă spun cum m-a făcut Roxin când am îndrăznit să-l contrazic?)şi nu zice nimeni nimic,acolo nu vedeţi „fenomen de ură”.Dar când se aduc probe concrete împotriva aberaţiilor daciste săriţi cu toţii cât de prigoniţi sunteţi de alogenii infiltraţi în Academia Română.
Până una alta,indiferent dacă poporul român are şi origini romane sau nu,Mihai Viteazul considera că el şi românii lui se trag şi din romani.Acest lucru nu puteţi să-l contraziceţi.
Şi încă ceva:denumirea cu care Mihai Viteazul s-a procopsit din partea ungurilor (Mallus dacus) îl face cumva „probă” a dacităţii poporului român?
Mihai Viteazul a fost constient de ortodoxia romanilor, mai presus detoate…
legea stramoseasca era mai importanta ca orice. credinta, religia cea care definea un neam, care-i oferea putere si sens in istorie…acum elementul religios e denaturat, e demonetizat, si prin provocari diabolice cu cel national e folosit de iudeomasoni pentru a provoca haos si conflicte.
Daca tin bine minte, acu’ ceva vreme dacomanii defilau si cu Avram Iancu, probabil pina au ajuns sa-i vada sigiliul.
In alta ordine de idei, cum am mai spus…e atat de bine ca sunteti atat de activ si ca exista un blog ca al dv.
Da’ cu cine n-au defilat dacomanii?Dumnealui Napoleon foloseste si scrieri de-ale lui Iorga in cartea/scriptura lui.
Multumesc mult pentru apreciere!
Ceea ce ar trebui specificat este ca treaba asta cu Malus Dacus e o alta petarda dacomana (Savesciana). Nu exista niciun „document al vremii” sa pomeneasca de asa ceva. Exista un cronicar ungur, Istvan Szamoskozy, care a scris niste versuri (un epitaf) denigratoare la adresa sa,..ma rog, e clar cat si cum ii deranjaMihai Viteazul. Printre altele sunt incluse si versurile:
„Hic iacet ille ferus, latro merus et Nero verus,
Cacus, atrox Dacus, scelerum lacus, ille Valachus!”
Culmea ironiei, iacata, un dac, cam asa, ca Nero cica….
Nuantarea cu Malus Dacus apare abia la inceputul sec. 20 intr-un discurs al lui Ion Ratiu in parlamentul de la Budapesta (mai precis in 1906) luata aceasta nuantare (modificare) dupa ziaristul Tiron Albani.
http://www.arhivelenationale.ro/images/custom/file/09%20pogacias,%20andrei.pdf
Acelasi cronicar ungur insa ( Istvan Szamoskozy ), vorbeste si de latinitatea rom^nilor:
https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2013/09/04/istvan-szamoskozy-zamosius-despre-latinitatea-romanilor-1593/
Dragi dacomani (ca pe dacistii/dacologii adevarati nu-i bag in aceiasi oala), chiar nu v-ati prins ca ai vostri guru, incepand cu gurul sef sunt de paie?
Vreti un dacolog adevarat, uitati-va la Hasdeu. Sau la Eminescu. Cat au luptat domniile lor pentru evidentierea componentei dacice a rom^nilor, nicio clipa nu au pus aceasta dacitate si latinitatea rom^nilor in relatie de exclusivitate, cum incearca impostorii astia care condus miscarea „dacologica” de acum.
Vă invit, în termenii cei mai categorici, să faceți dovada că există „fenomenul de ură anti-dacică” pe acest site sau în lumea academică, universitară etc. Considerați, pe bună dreptate, că „o aversiune față de daci este inadmisibilă și anormală pentru un român”! Eu încă nu am întâlnit un român care să nutrească asemenea aversiune față de daci. Este la fel de inadmisibil pentru un român să inventeze că ar exista asemenea aversiune. Dacă în termen de o săptămână nu veniți cu dovada că există această aversiune în cărți sau alte publicații, vă invit să nu mai continuăm colaborarea.
Iar dacă veți veni cu dovada că nu bateți câmpii, vă invit să-i combatem împreună pe ticăloșii care îi urăsc pe daci!
Cartea regretatului Adolf Armbruster- Romanitatea romanilor – istoria unei idei este una dintre cartile reprezentative care aduc in prim plan texte si autori mai putin cunoscuti daca care recunosc acelasi lucru romanii au „sanguine Romanorum” ,dar si faptul ca papii Inocenntiu al III lea ori Pius al II lea sunt foarte bine documentati in privinta originii noastre latine ori faptul ca Mathias Corvin se considera descendent al romanilor.
Revenind la tema articolului de astazi am vazut sigiliul si heraldica
” suzeranului ” lui Mihai Viteazul,principele Sigismund Bathory conform sigiliului din 1595 se intitula ” Sacri Romani Imperium princeps” fiind recunoscut de Papa Clement si Imparatul Rudolf ca principe al Transilvaniae si suzeran al Moldaviae et Valachiae Transalpinae.Deci, mai intai dominus Tera Romanorum si pe urma Partium Regni Hungariae.
Dacopatilor le lipseste bunul simt si neobrazarea de a falsifica istoria facand astfel jocurilor adeptilor moldovenismului,frate bun cu dacismul.
Dragă Surena, să-l dai exemplu taman pe Sigismund Bathory ca principe al românilor recunoscut de Papă e o dovadă de neştiinţă. Da, papilor le convenea un principe UNGUR ŞI CATOLIC al tuturor românilor în condiţiile unui Imperiu Otoman în plină expansiune europeană şi da, l-au recunoscut, ceea ce i-a iritat pe domnii români neîntrebaţi de Vatican dacă-l vor sau nu pe Sigismund de stăpân. Este unul din motivele care l-au îndemnat pe Mihai Viteazul – dincolo de retorica creştin-europeană, ca să zic aşa – să-l atace pe Andrei Bathory şi să ia Transilvania pentru cauza ortodoxă, având alături sârbii şi susţinerea popoarelor din Balcani, ortodoxe la rândul lor. Matei Corvinul nu doar că se considera descendent al românilor, ci chiar era descendent al lui Voicu, nobil român ortodox şi tatăl lui Iancu de Hunedoara, trecut la catolicism şi devenit apoi viceguvernatorul Ungariei. De altfel Matei Corvinul – rege apostolic şi având drept de numire a episcopilor catolici asemeni Papei în virtutea acestui „apostolat” – l-a ameninţat la un moment dat pe Papă că trece la ortodoxie cu tot poporul lui dacă nu este lăsat să-şi exercite dreptul (Papa tocmai se amestecase în numirea unui episcop al Ungariei, ceea ce l-a supărat pe rege, care a reacţionat dur, drept pentru care a a fost lăsat în pace). Să neglijăm factorul religios din ecuaţia ţărilor române şi să punem totul doar pe seama „dacopatiei” sau „latinopatiei” este ineficient dacă vrem să judecăm corect evenimentele istorice.
SIGISMUND NU ERA UNGUR
UITE CUM FALSIFICA HUNGURII ISTORIA
DOVADA:
Sigismund of Luxemburg (14 February 1368 – 9 December 1437) was Prince-elector of Brandenburg from 1378 until 1388 and from 1411 until 1415, King of Croatia from 1387, King of Germany from 1411, King of Bohemia from 1419, King of Italy from 1431, King of Hungary and Croatia from 1387and Holy Roman Emperor for four years from 1433 until 1437, the last male member of the House of Luxemburg.[1] He was regarded as highly educated, spoke several languages (among them French, German, Hungarian, Italian, and Latin) and was – unlike his father Charles – an outgoing person who also took pleasure in the tournament.
Era vorba de Sigismund de Bathory,nu Sigismund de Luxenburg.
Da si Bathory era polonez:
Báthory family’s branch, he was the son of Christopher Báthory, Voievod of Transylvania, and nephew of Stephen Báthory, King of Poland.