2 Mai 2016
Cote și Moschee

Presa relatează că pentru 6.000 musulmani, în București există 17 moschei, deci câte 1 moschee la 353 de oameni. Prin construirea alteia de 1.000 de locuri, la 5,000 de musulmani proporția va fi de 1 moschee la 294 de musulmani.
Pe de altă parte, la Istambul, cei 2,000 de creștini ortodocși români au doar 1 Biserică, „Sf. Muceniță Paraschevi”.
Cu alte cuvinte, raportul de lăcașuri de cult (Biserici/Moschei) dintre Turcia și România este de peste 6 ori mai mare în favoarea moscheelor.

Marea Moschee de 1,000 de locuri care se va construi pe fondul impunerii UE de acceptare de către România a cotelor de imigranți musulmani (chiar împotriva prevederilor constituționale care interzic strămutarea de populații străine pe teritoriul țării) constituie o mare îngrijorare.

Domnul secretar de stat, Victor Opaschi creează o diversiune sugerând intolerața religioasa a românilor care s-ar opune megalomanicei construcții, dar deturnează cu abilitatea motivația reală.
Într-adevăr, aici este vorba de ÎNGRIJORAREA că această comunitate musulmană va crește din ce în ce mai mult, creind în jurul unui Centru de formare spirituală și de influență adevăratele focare de intoleranță religioasa anti-creștină, atât din partea unor grupuri musulmane cu tendință de enclavizare și impunere a propriilor legi comunitare izolaționiste față de restul societății (vezi Franta, Belgia, etc) cât și a neo-liberalilor progresiști și atei români (vezi Remus Cernea, grupurile sorosiste din jurul organizatiei doamnei Alina Pippidi-Mungiu, GDS, etc) care deja se manifestă agresiv și zgomotos împotriva valorilor creștine.

Credibilitatea comunităților musulmane din România este foarte îndoielnică atâta timp cât vorbesc doar din vârful buzelor despre tendința lor moderată, dar în fapt nu se manifestă deschis, inclusiv prin manifestații publice, împotriva terorismului islamist.
O asemenea atitudine de ”neintervenție”, sugerează un oarecare grad de simpatie față de de coreligionarii extremiști. Mai mult, această tăcere vinovată și neimplicantă a ”moderaților”, constituie o încurajare pentru desfășurarea și continuarea acțiunile teroriste.

Și atunci, din cauza unor măsuri guvernamentale neo-liberale progresiste total negândite, impuse fără o largă consultare națională, se poate vorbi de o tensionare creată artificial între majoritatea populației României și minoritățile conlocuitoare islamice (islamice, atâta timp cât turcii, arabii, etc se consideră, în primul rând, membri unei comunități unitare islamiste și abia apoi cetățeni ai țărilor din care provin).

Oare ce s-ar putea face pentru detensionarea acestei situații? În opinia mea, este necesară consultarea prin refendum asupra acceptării cotelor obligatorii de migranți impuse de UE și renunțarea la construirea unei moschei grandioase atât de controversate în capitala României.
Iar ca variantă, dovadă clară a toleranței, ar fi mutarea ei în zona Dobrogei care cuprinde 85% din cei 67,566 musulmani din România, adica 57,431.
Dar pentru aceasta, administrația României trebuie să gâdească național și responsabil pentru apărarea stabilității interne și a echilibrului interconfesional existent în cadrul societății românești tolerante.
Iar, funcție de aceasta nouă atitudine responsabilă să-și redefinească politica în raport cu terțe entități internaționale care încearcă să preseze în mod nepermis guvernul român.

În caz contrar, înseamnă că România acceptă necondiționat impuneri din partea Turciei, dar și din partea Bruxelles-ului, cărora dorește să le demonstreze o obediență rușinoasă de tip fanariot.

Mircea Popescu