1.

Domnule profesor,
Adevărul curat, adică adevăratul, e că într-un fel se vede și se știe și se înțelege lumea din Capitala Uniunii Europene, altfel din Capitala Țării și cu totul altfel din satul meu cărășan, unde cea mai pregnantă personalitate politică e primarele, dreptu-i,  licențiat în științe juridice al Universității ”Spiru Haret”. Cineva spunea că IQ-ul e decident în materia cunoașterii și acțiunii, lucru în care nu cred prin proba dialogului concret cu primarele, iar scara socială indică nivelul IQ-ului fie și doar comparându-l pe primare cu Președintele Neamului, ales prin voință cetățenească. Parafrazându-l pe genialul conducător I.V.Stalin aș preciza că poporul nu se înșeală niciodată, afirmație discutabilă dacă și numai dacă s-a înșelat prin ea însuși autorul. G.M. .

 

 

2. Cercul cunoștințelor mele e mai larg decât acela din sat; el cuprinde pe președintele judecătoriei Oravița, pe directorul teatrului orăvițean ”Mihai Eminescu”, avocați, polițiști, profesori, pensionari, medici, mărunți patroni, bișnițari, vânzători, precupeți care mă salută reverențios pe stradă și în piață, cu unii dau mâna, chiar dacă nu-i știu după nume, dar schimb și vorbe, ne zâmbim amical cu ziceri codificate ”Ce mai faci?”, subînțelegând că știm ce facem, nu știm ce mai facem, ”Bine”, subînțelegând că tot aia, afacerile merg strună, ”Copiii? nepoții?”, ”Tot așa, da ăl mic e răcit”, ”La voi a bătut tare vântul?, ”Ei, doar astă noapte”, termeni codificați, uneori doi-trei mergem la o bere, într-un local de-al nostru, patronul are pe mână toate lucrările de infrastructură din zonă, mulți din întâlniți sunt membri ai celor două loje orăvițene, băieți de ispravă, Nici ei nu-mi știu numele real, ci acela codificat de ”domn profesor”, pentru toți sunt profesorul, nu e limpede unde și în ce domeniu, dar precis din Timișoara, mă bucur de autoritate nedezmințită pentru cei care mă salută reverențios ”Bună, domn profesor”, chiar și țiganii care forfotesc să vândă pantofi, blugi, ațe, țigări de contrabandă, alcool sârbesc, lenjerie de pat și câte altele, cam obscure. Oravița e capitală pentru 14 comune din juru-i, ce Timișoara, ce București de hăt-departe, ce UEul în ceață, am, dreptu-i, cunoștințe cu care discut discuții codificate, nesinchisându-ne de DNA de după colț care gata-gata, acuș-acuș ne-ar înhăța dacă ar descifra codurile noastre de viu grai, acoperitoarele unor grave fapte ilicite, ilegale, imorale, nelegitime, antisociale în-gro-zi-toare, dacă mă gândesc profund. Dar nici la Ciclova, nici la Oravița n-am când să gândesc profund, la scara județului, mai sus, la scară națională, mai sus, la scară europeană, mai sus, ho-ho, la scară planetară. Acum mă preocupă răsadurile, găinațul de porumbel și gunoiul de grajd, dacă înțelegi acest limbaj codificat. G.M..

NR Adică marele profesor Gheorghe Mihai din Timișoara…