DECLARATIE din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop-Molotov si consecintele acestuia pentru tara noastra

Evocăm în aceste zile momentele tragice traite de România în iunie şi august 1940, la numai doua decenii dupã împlinirea aspiratiei de veacuri a poporului roman-reîntregirea neamului prin Marea Unire din 1918 şi crearea Statului naţional unitar roman în hotarele lui fireşti, din punct de vedere istoric, etnic, social, politic şi cultural.

Evocam acele dureroase evenimente, când pãrţi importante din trupul tarii au fost rupte cu forta şi anexate samavolnic prin implicarea directa sau complicitatea puterilor semnatare ale pactului, a politicii lor agresive, de revizuire a tratatelor de la Versailles, de schimbare a ordinii politice europene instaurate dupã primul rãzboi mondial.

În contextul acestor evolutii din Europa, de la sfârşitul deceniului al patrulea, nu doar sistemul de tratate şi alineate ale României, construit cu migala şi inteligenta de diplomatia româneascã şi ilustrul sau exponent, Nicolae Titulescu, dar şi sistemul general al Societãţii Naţiunilor s-au dovedit fragile.

În fata forţei brutale, a politicii agresive din Est şi din Vest, încercarea de înţelegere şi de preintampinare a conflictelor s-a dovedit inoperantã sau fãrã efect.

Atitudinea de cedare a unor tari în fata politicii statelor agresive a fãcut posibile Pactul Ribbemtrop-Molotov şi Dictatul de la Viena. În baza lor, Uniunea Sovietica anexa Basarabia, Tinutul Hertei şi Nordul Bucovinei, iar Ungaria Hortysta anexa o treime din Transilvania – sfinte pamanturi româneşti.

Prin jertfa de sânge a poporului roman, unul din aceste odioase aranjamente – Dictatul de la Viena – a fost abolit. Celelalte teritorii româneşti continua sa fie înstrãinate.

Nici un fel de politica, nici chiar cea stalinista de înstrãinare a populatiilor din aceste teritorii, nu a putut anihila constiinta apartenentei Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Tinutului Hertei la România.

Pactul Ribbentrop-Molotov, prin care U.R.S.S. şi Germania îşi stabileau „sferele de interese” de la Marea Baltica la Marea Neagra – hotãrând, cu de la sine putere, destinele unor state suverane, între care şi România-, contravine în mod flagrant principiilor şi normelor fundamentale ale dreptului internaţional.

În consecință în numele poporului roman, parlamentul condamna acest pact ca fiind ab initio nul şi neavenit. Tot astfel trebuie sa fie consideratã şi consecinta directa a acestor înţelegeri secrete dintre Stalin şi Hitler – Notele ultimative ale Guvernului sovietic din 26 şi 27 iunie, urmate de ocuparea cu forta la 28 iunie 1940 a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Tinutului Hertei, împotriva voinţei populaţiei din aceste stravechi teritorii româneşti, acţiune care a reprezentat o încãlcare brutala a suveranitãţii, independentei şi integritãţii teritoriale a României.

Pactul Ribbentrop-Molotov a fost şi este repudiat de cancelariile multor state. La 24 decembrie 1989, Congresul Deputaţilor Poporului din U.R.S.S. a condamnat „semnarea Protocolului adiţional al Tratatului din 1939… şi a altor înţelegeri secrete cu Germania” şi a recunoscut ca acestea „sunt, din punct de vedere juridic, lipsite de temei şi valabilitate, din momentul semnãrii lor”, venind „în contradictie cu suveranitatea şi independenta unor state terţe”.

Împărtășim aprecierea din Hotãrârea Congresului Deputaţilor din U.R.S.S., potrivit cãreia protocoalele sovieto-germane „au fost folosite de Stalin şi anturajul sau pentru a da ultimatumuri şi a exercita presiuni, prin recurgerea la forta asupra altor state, încălcând obligaţiile juridice asumate fata de acestea”.

Privite retrospectiv, aceste acte constituie o pregnanta manifestare a politicii imperiale de anexiuni, a dictatului şi agresiunii fatise, expresia cea mai grava a încãlcãrii moralei internaţionale şi a dreptului internaţional, cea mai condamnabila conduita în relaţiile internaţionale.

Noile relaţii şi evolutiile pozitive ce au loc în Europa şi în lume creazã premise favorabile pentru identificarea modalitãţilor vizând înlãturarea pe cale paşnicã a consecinţelor nefaste ale actelor nedrepte ce au la baza protocoalele secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, în consens cu principiile statuate în Actul final al Conferintei pentru securitate şi cooperare în Europa şi în Carta de la Paris pentru o noua Europa, cu normele moralei şi dreptului internaţional.

Parlamentul României afirma hotãrât poziţia sa de a aborda cu deplina responsabilitate aceasta problema. În acest sens, solicita Preşedintelui tarii, Guvernului României, tuturor forţelor politice din ţara noastrã sa acţioneze în spiritul acestei declaraţii, în vederea implinirii nazuintelor legitime ale populaţiei din teritoriile româneşti, anexate cu forta în urma înţelegerilor secrete stabilite prin Pactul Ribbentrop-Molotov.

Parlamentul României îşi exprima convingerea ca deplina afirmare a aspiratiilor legitime ale romanilor – astfel cum istoria, justiţia şi morala le consacra de drept – trebuie sa reprezinte o misiune nobila şi inaltatoare pentru toate forţele responsabile ale tarii, indiferent de opţiunea lor politica.

Aceasta declaraţie a fost adoptatã de Parlamentul României în şedinţa din 24 iunie 1991, cu unanimitate de voturi.

PREŞEDINTELE SENATULUI: academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU,

PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR: MARŢIAN DAN.

(MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 27 iunie 1991)

*

O reconstituire bine documentata a actelor premergatoare independentei Ucrainei si Repubicii Moldova, catastrofale pentru reconstituirea dreptului asupra teritoriilor romanesti de dincolo de Prut jecmanite de rusi in 1940, o face generalul Dogaru, pe blogul sau si ar include, in afara de Declaratia Parlamentului Romaniei din 28 noiembrie 1991:

-Prima poziţie oficiala împotriva Pactului Ribbentrop-Molotov a fostului dictator Nicolae Ceausescu la congresul XVI al PCR din Noiembrie 1989:

“Romania consideră ca trebuie să se treacă la adoptarea măsurilor necesare solutionarii tuturor problemelor care nu s-au rezolvat încă. În primul rând, apare necesar sa se adopte o pozitie clară, fară echivoc, de condamnare si anulare a tuturor acordurilor încheiate cu Gemania hitlerista, tragandu-se concluzii practice pentru anularea tuturor urmarilor acestor acorduri si dictate”12

La 9 decembrie 1989, Nicolae Ceausescu ridică problema anularii efectelor pactului Ribbentrop-Molotov, în timpul întâlnirii pe care a avit-o la Moscova cu Mihail Gorbaciov.13

-Denuntarea pactului Ribbentrop-Molotov în 1989 de Sovietul Suprem al URSS

-DECLARATIA din 24 iunie 1991 a Parlamentului Romaniei privind Pactul Ribbentrop-Molotov si consecintele acestuia pentru tara noastra

-Recunoasterea Republici Moldova si implicit a actualei granite cu aceasta – în niste conditii extrem de tensionate, Marea Adunare Nationala de la Chisinau proclama independenta Republicii Moldova. Parlamentul adopta Declaratia de Independenta si fixeaza ca imn de stat “Desteapta-te romane”; în text se specifica “recunoscând că declaraţiile de către parlamentele multor state consideră acordul de la 23 august 1939, între Guvernul URSS şi Guvernul Germaniei, nul şi neavenit ab initio şi cer lichidarea consecintelor politico-juridice ale celor de mai sus să fie eliminat, fapt dezvăluit, de asemenea, de declaraţia de Conferinta internationala „Pactul Molotov-Ribbentrop si consecintele sale pentru Basarabia”. La nici o jumatate de ora, Petre Roman, primul ministru al României, fără nici o dezbatere publică sau consultare prealabilă cu celelalte puteri ale statului, recunoaste în numele Romaniei independenta Republicii Moldova, punând astfel statul român în imposibilitatea juridica de a mai emite pretentii asupra acestui teritoriu.

-Cererea Guvernului Romaniei din aprilie 1993 adresata guvernului Ucrainei – prin care se atrage atentia asupra faptului, ca, prin disparitia URSS si aparitia a doua state noi la granita de est a Romaniei, Republica Moldova si Ucraina, fostul Tratatul privind regimul frontierei de stat romano-sovietice din 1961 a devenit caduc. Prin urmare:

“Partea romana isi manifesta disponibilitatea de a incepe negocieri cu partea ucraineana pentru un acord in acest domeniu.”