Calin Kasper
73 aprobate
calin.kasper@gmail.com
86.122.61.194
.
.
In perioada feudalismului timpuriu, cand mai existau inca obstile satesti romanesti, obstile aveau doua formatiuni militare, care aparau satul de raufacatori: strajerii si cercetasii. Strajerii aveau posturi fixe de paza in zonele cele mai amenintate ale satului iar cercetasii, de obicei calari, urmareau raufacatorii chiar si pe teritoriul altor obsti satesti, pana reuseau sa-i prinda. Satele care-i adaposteau, raspundeau pentru acest delict, ca partasa la nelegiuire. De asta strajerii obstilor interogau pe calatorii care intrau pe teritoriul lor, ca nu cumva sa fie raufacatori printre ei.
Deloctul cel mai des era furtul de fete mari. Flacaii aveau obiceiul acesta si furau fete din alte obsti. Cercetasii le luau urma si daca-i prindeau, acestia erau dupa legea romaneasca jus valahicum condamnati la moarte. Nu conta daca fata a fost de acord cu furtul sau nu. Exista insa o portita de salvare, daca pricinosul se impaca cu familia fetei, impacare care avea loc aproape intotdeauna. Deci, demnitatea si libertatea unei fete era socotita atat de importanta la romani,, incat cei care le incalcau, riscau sa plateasca cu viata.
Din intamplare, am citit ca la unguri, pe vremea lui Matei Corvin mi se pare, furtul de fete se reglementa printr-o suma de bani, deci printr-o dezdaunare a pagubasilor. Faptasul nu risca nici un moment sa-si piarda viata. Pentru asta instistau romanii ca unele delicte sa fie judecate dupa legea pamantului, adica jus valahicum si nu dupa legea oficiala maghiara. Deci, la romani, libertatea unei fete mari era protejata de legi aspre, in timp ce la maghiari era considerata o chestiune ce se putea rezolva negustoreste.