Memento!

nicu constantin
11.11.2013 la 6:59 pm

”Ce baliverne ,descendenta daca si romana ”

Citește și taci ANTI-ROMÂN iresponsabil!

« UITAREA »DE TIP RUSESC, selectiv, loveşte din nou :
toxinKGB „I-A UITAT” pe TOŢI CRONICARII ROMÂNI !

Dimitrie Cantemir(1673-1723),
Grigore Ureche(1590-1647) ,
Miron Costin(1633- 1691),
Ion Neculce(1672- 1745),
Nicolae MiIescu Spătarul(1636 -1708),
Vasile Lupu(1595 – 1661),
mitropoliţii Varlaam (1585 – 1657)
şi Dosoftei( 1624 – 1693)

« UITAREA »DE TIP RUSESC, selectiv, loveşte cu repetiţie :
toxinKGB „I-A UITAT” şi pe TOŢI CRONICARII STRĂINI!

Jan Laski, episcop de Gnezno(1514)
Francesco della Valle (1532)
Croatul Ante Verančić precizează (1570)
Francezul Pierre Lescalopier (1574)
Martinus Szent-Ivany (1699)
Umanistul sas Iohannes Lebel (cca 1490-1566)
Cancelarul Poloniei (1595)
Cântecul Nibelungilor,epopee germană din perioada medievală (sec. al XII-lea – al XIII-lea)
A.Armbruster

Strategikon, tratat militar bizantin din secolul al VII-lea

Napolitanul Ferrance Capeci (24 februarie 1584)

Iezuiţii Cancelariei Papale
Antonio Possevino (1533-1611)
Giulio Mancinelli (1537-1618)

Misionarul italian Niccolo Barsi (1640)

Misionarul bosniac Marco Bandini (Bandulovici), mort în 1650

Misionarul catolic bulgar Petru Bogdan Baksic (Baksev) (1601-1674)

Paolo Bonncini(Malta) 24 aprilie 1630

“Elia Bilnerio della diocesi di Vratislavia,sacerdote germano” (1650)

Misionarul poliglot Giovanni Battista del Monte (1671)

Arhiepiscopul de Marcianopoli Vito Piluzio (1671)

Superiorul iezuiţilor din Iaşi, polonezul Martinus Maximilanus
Kiernozyscki (1722)

Polonezul Jan Dlugosz (1415-1480)

Istoricul umanist polon Stanislav Orzechowski (1513-1566)

Stanislav Orzechowski (1513-1566)

Secretarul polonez al reginei Isabella, Petru Porembsky (1524)

Cronica moldopolonă(1566)

Umanistul sas Georg Reicherstorffer (sec. XV-XVI, născut în Sibiu), notar al oraşului Sibiu, secretar regal şi consilier (din 1526) al lui Ferdinand I de Habsburg
Italianul Alecsandro Guagnini(1564)

Călătorul francez Pierre Lescalopier (1574)

Întrebaţi-vă de ce tovarăşul Toxin « a uitat » că
TOŢI cronicarii medievali atât ROMÂNI cât şi străini evocaţi mai sus au spus clar:SUNTEM ROMÂNI!

Întrebaţi-vă de ce “Letopiseţele” moldovenesc şi cantacuzinesc nu sunt pomenite în mizeria ANTI-ROMÂNEASCĂ “Dacii-MANIPULĂRI tulburătoare” numită mincinos “documentar”!

Întrebaţi-vă de ce NICIUNA DIN CRONICILE CITATE MAI JOS nu este nici măcar pomenită de TOXIN-KGB!

• Domnul Moldovei -Dimitrie Cantemir
(n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723):

“Noi, moldovenii,
LA FEL NE SPUNEM ROMÂNI
ROMÂNI
ROMÂNI
ROMÂNI
ROMÂNI
ROMÂNI
ROMÂNI

iar limbii noastre NU DACICĂ,
NU DACICĂ
NU DACICĂ
NU DACICĂ
NU DACICĂ
NU DACICĂ
NU DACICĂ
nici moldovenească,

ci ROMÂNEASCĂ
ROMÂNEASCĂ
ROMÂNEASCĂ
ROMÂNEASCĂ
ROMÂNEASCĂ
ROMÂNEASCĂ
ROMÂNEASCĂ
astfel că, dacă vrem să-l întrebăm pe un străin de ştie limba noastră, nu-l întrebăm: „Ştii moldoveneşte?” (în latină: „Scis moldavice?”), ci: „Ştii ROMÂNEŞTE?”, adică (în latineşte – n.n.) „Scis ROMANICE?”. ”

Iată predoslovia semnată de DOMNUL ŢĂRII MOLDOVEI Vasile Lupu, la “Cartea de Învăţătură Românească”, tipărită la Iaşi, în 1643, cu binecuvântarea mitropolitului Varlaam.
Cuvintele DOMNULUI MOLDOVEI Vasile LUPU:

Cuvânt împreună CĂTRĂ TOATĂ SEMENŢIA ROMÂNEASCĂ(1643)

“IO VASILE VOEVOD– cu darul lui Dumnedzău şi biruitoriu şi DOMN A TOATĂ ŢARA MOLDOVEI, dar şi milă şi pace şi spasenie
A TOATĂ SEMENŢIA ROMÂNEASCĂ”

“Dintru cât s-au îndurat Dumnedzău dintru mila sa de ne-au dăruit, dăruim şi noi acest dar LIMBII ROMÂNEŞTI carte pre LIMBA ROMÂNEASCĂ, întâiu de laudă lui Dumnedzău, după acea de învăţătură şi de folos sufletelor pravoslavnici. Să iaste şi de puţin preţ, iar voi să o priimiţi nu ca un lucru pementesc, ce ca un odor ceresc.
Şi pre dânsa cetind, pre noi pomeniţi şi întru ruga voastră pre noi nu uitareţi. Să hiţi sănătoşi.”

Miron Costin(30 martie 1633- 1691)
Cronicar ROMÂN DIN MOLDOVA, unul dintre primii scriitori și istoriografi din literatura ROMÂNĂ:

«CA ŞI NOI, şi muntenii se numesc ROMÂNI…
RUMÂN este un nume schimbat in cugetarea anilor de la ROMAN…»
(Cronica polonă)

«Cazania lui Varlaam» (1643),
prima carte tipărită în Moldova
«Carte ROMÂNEASCĂ de învăţătură»
, care se adresează întregii «seminţii ROMÂNEŞTI»
Cu câteva decenii mai târziu, Dosoftei numeşte limba în care scrie exclusiv «LIMBA ROMÂNEASCĂ».

• Grigore Ureche(1590 – 1647) în Letopiseţul Ţării Moldovei :
“ROMÂNII câţi se află lăcuitori la Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramoroşu DE LA UN LOC SÂNTU CU MOLDOVENII şi
TOŢI DE LA RÂM SE TRAG”

• Reprezentantul Poloniei, Jan Laski, episcop de Gnezno, accentua ORIGINEA ROMÂNĂ a locuitorilor din Principatul Moldova în 1514 .
Mai mult, episcopul subliniază că MOLDOVENII ÎNŞIŞI SPUN CĂ SUNT ROMANI.
Laski trage concluzia aceasta chiar din afirmaţiile băştinaşilor, care
erau conştienţi de originea lor romanică.

Jan Laski, episcop de Gnezno(1514):
„…căci ei (locuitorii Moldovei) spun că
SUNT OSTAŞII DE ODINIOARĂ AI ROMANILOR, trimişi aici pentru apărarea Panoniei împotriva sciţilor…”.

• Francesco della Valle scrie în 1532 că ROMÂNII “se denumesc ROMEI în limba lor”, iar mai departe el citează expresia : “Sti ROMINEST?”: “…si dimandano in lingua loro ROMEI…se alcuno dimanda se sano parlare in la lingua valacca, dicono a questo in questo modo: Sti RIMINEST? Che vol dire: Sai tu ROMANO ?…” în:
/Claudiu Isopescu, Notizie intorno ai ROMENI nella letteratura geografica italiana del Cinquecento, în Bulletin de la Section Historique, XVI, 1929, p. 1- 90./

• Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că « Vlahii » din Transilvania, MOLDOVA şi ŢARA ROMÂNEASCĂ se desemnează ca « ROMANI »: „…Valacchi, qui se ROMANOS nominant…„ “Gens quae ear terras (Transsylvaniam, MOLDAVIEM et Transalpinam) nostra aetate incolit, Valacchi sunt, eaque a ROMANIA ducit originem, tametsi nomine longe alieno…“
/Transsylvaniae, MOLDAVIAE et Transaplinae, in Monumenta Hungariae Historica, Scriptores; II, Pesta, 1857, p. 120/

• Francezul Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în MOLDOVA, ŢARA ROMÂNEASCĂ şi cea mai mare parte a Transilvaniei,
“ se consideră adevăraţi urmaşi ai ROMANILOR şi-şi numesc limba “ROMÂNEŞTE”, adică ROMANA”
“Tout ce pays: la Wallachie, la MOLDAVIE et la plus part de la Transylvanie,
a esté peuplé et des colonies ROMAINES du temps de Trajan l’empereur… Ceux du pays se disent vrais successeurs des ROMAINS et nomment leur parler ROMANECHTE, c’est-à-dire ROMAIN … ”

• maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699 citează frazele:
« Si noi sentem RUMENI » (“Şi noi suntem ROMÂNI”) şi « Noi sentem di sange RUMENESC » (“Noi suntem de sânge ROMÂNESC”) : “Valachos… dicunt enim communi modo loquendi: Sie noi sentem RUMENI: etiam nos sumus ROMANI. Item: Noi sentem di sange RUMENESC : Nos sumus de sanguine ROMANO”
/Martinus Szent-Ivany, Dissertatio Paralimpomenica rerum memorabilium Hungariae, Tyrnaviae, 1699, p. 39/

• Miron Costin, cronicar 1633 – 1691
”De neamul moldovénilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor.
Predoslovie, adecă cuvântare dintăi de descălecatul ţărâi cel dintăi şi a neamului moldovenescŭ”

“VECHIU NUME stă întemeiat şi înrădăcinat: RUMÂN.
Şi aşa ieste acestor ţări şi ţărâi noastre, Moldovei şi Ţărâi Munteneşti NUMELE CEL DIREPTU de moşie, IESTE RUMÂN,
cum să răspundŭ şi acum toţi acéia din Ţările Ungureşti lăcuitori şi munténii ţara lor şi scriu şi răspundŭ cu graiul:
Ţara ROMÂNEASCĂ”

• DOMNUL MOLDOVEI Dimitrie Cantemir:
“Hronicul vechimii a ROMÂNO-moldo-vlahilor” (scris între 1719-1722)
”Hronikon a toată ŢARA ROMÂNEASCĂ
(carea apoi s-au înpărțit în Moldova, Munteneasca și Ardealul) din descălecatul ei de la Traian, Împăratul Râmului. Așajderea pentru numerele, carele au avut odată și carele are acmu, și pentru ROMANII care de atuncea într-însa așăzându-să într-aceaș și până acmu necontenit lăcuesc.”
Oare tov. Toxin o fi citit ce scria în 1719 DOMNUL MOLDOVEI Dimitrie Cantemir?

• Domnul MOLDOVEI-Dimitrie CANTEMIR (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723):
«Înainte de toate, chiar dacă acest (neam) a fost împărţit în trei ţinuturi de căpetenie,
totuşi TOŢI SE CHEAMĂ CU ACELAŞI NUME DE ROMÂNI,
DISPREŢUIND adică dând de-o parte NUMELE DE VALAHI, care le-a fost dat de către popoarele barbare. ”

Dimitrie CANTEMIR:
«Hronicul vechimei a ROMÂNO-moldo-vlahilor»:
«neamul moldovenilor, muntenilor, ardelenilor…
TOŢI cu un nume de obste ROMÂNI SE CHEAMĂ».

*
Umanistul sas Iohannes Lebel (cca 1490-1566):
„valahii nu-şi zic decât „ROMUINI”,
iar limba lor nu este alta decât „limba ROMÂNĂ”.
Asocierea celor două nume etnice de ROMÂN şi valah se făcea şi în Cancelaria Polonă, prin noţiunile
„Romanorum” şi „Valachiae”. În anul 1595 cancelarul Poloniei îi îndemna pe boierii
moldoveni să evite instalarea unui domn din Ţara Românească în scaunul domnesc al Moldovei, (
„ … aliquem ROMANORUM SEU GENTIS VALACHIAE nobilem …”).

Râmunc ducele din ţara vlahilor
În alt caz numele etnic de „ROMÂN” apare alături de cel de „valah” (în forma „Vlâchen”),prin numele conducătorului, „ducelui” celor 700 de români, RAMUNC (RÂMUNC), care vizitează curtea regelui hunilor Attila. Numele RÂMUNC este eternizat în Cântecul Nibelungilor, o epopee germană din perioada medievală (sfârşitul sec. al XII-lea – începutul sec. al XIII-lea).

Cântecul Nibelungilor
Fraza cu pricina sună în germană astfel:
„Der herzoge RÂMUNC uzer
Vlachen land” („RAMUNC ducele din ţara vlahilor”).

“RÂMUNC, ducele din ţara vlahilor,
A venit în grabă cu şapte sute de oameni.
Ca păsările zburătoare se vedeau sosind;”

A. Armbruster :
»denumirea de „ROMÂN” este numele intern al românilor,
pe când cea de „valah (valachus)” este numele lor extern. »

Miron Costin:
„Aşa şi neamul acesta, de carele scriem, al ţărilor acestora, numele vechiu şi mai direptu,
IEASTE RUMÂN, ADICĂ RÂMLEAN, DE LA ROMA”.

Dimitrie Cantemir :
„Limba nebiruit martor iaste”.
“Iar dacă aceste neamuri n-ar fi obârşia lor ROMANI, cum, mă rog, ar fi putut să-şi ia, prin minciună, şi numele, şi limba ROMANILOR?…”

Aşa zice Cantemir la 1717.Tăcere asurzitoare la TOXIN-KGB .

“Strategikon, tratat militar bizantin din secolul al VII-lea, denumește populația de la nord de Dunăre cu termenul de “ROMANI”.

• “Scrisoarea lui Neacşu” cel mai vechi document descoperit până acum scris în LIMBA ROMÂNĂ pe la 1521:
“spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sunt megiiaş(i) şi de generemiiu Negre, cum i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren ŢEARA RUMÂNEASCĂ, iară el să treacă.”

• În Atlasul german din 1826, pe o hartă care ilustrează popoarele Europei din răsărit ÎN ANUL 900, se specifică „Wahalen oder RUMUMY”
(tradus din germană “Walahia sau RUMUNIA”), pe teritoriul ce se întindea din Panonia până la Nipru.
Totodată se menţionează şi existenţa a cinci voievodate ROMÂNEŞTI, adică a unor ţărişoare locale.

Gheorghe Ghimpu:
“La pătrunderea numelui etnic de „ROMÂN” în Europa a contribuit atât legenda ROMANUS şi Olaha, cât şi cea cu numele Roman şi Vlahata.
E evident că autorii legendelor în cauză au folosit cele două nume etnice ale românilor -„ROMÂN” (prin Romanus şi Roman) şi „valah” (prin Olaha şi Vlahata) -, spre a demonstra identitatea lor.”
Napolitanul Ferrance Capeci. rectorul Colegiului iezuit din Cluj, într-o scrisoare a sa din 24 februarie 1584, menţionând numele limbii românilor prin termenul „ROMANESCHI”,confirmă şi unitatea etnică a purtătorilor acestei limbi din Moldova, Transilvania şi Muntenia.
*
Iezuiţii Cancelariei Papale :
Antonio Possevino (1533-1611) (a vizitat Ţările Române în 1582-1585), Giulio Mancinelli (1537-1618) (a vizitat Moldova şi Ţara Românească în 1586)se conving de „caracterul autohton al conştiinţei romanităţii la români”, precum şi de „unitatea etnică a moldovenilor şi muntenilor”.
*
Alt iezuit anonim – însoţitor al lui Antonio Possevino –
redactând în 1583 pentru Analele Societăţii Iezuite o descriere a misiunilor lui Possevino în Transilvania, menţionează un stat populat de „ROMANI” :
„…Vechiul neam al ROMANILOR, care-şi zic până astăzi
ROMÂNI şi care coboară fie din COLONIILE ROMANILOR, fie din cei care erau osândiţi la muncă în minele de metal.
Limba lor dovedeşte, de altfel, această DESCENDENŢĂ ROMANĂ.
Ei locuiesc şi Ţara Românească, şi Moldova”.
*
Un misionar italian, Niccolo Barsi, care a călătorit în Orient (1632-1639) şi a trecut de două ori prin Ţările Române, menţionează în descrierea călătoriei sale (1640) că oraşul moldovenesc Roman îi aminteşte de Roma antică. Cităm :
„Si vede anco la citta di ROMANĂ, cosi detta da ROMA, essendo i primi fondatori di quella STATI ROMANI…”.
*
De la un călugăr moldovean Barsi a mai aflat că :
„ROMANII au întemeiat această ţară, de aceea ROMÂNII SE BUCURĂ SĂ FIE NUMIŢI ROMANI” .
„… E cossi vedete che hanno alcune parole turche, altre armene, altre greche, et altre italiane, e da qui nasce che la prima che poi essi cominciorno unitamente ad habitare vi posero NOME ROMANO, perche ROMANI FURONO QUELLI CHE PRINCIPIO A QUEASTA TERRA DIERONO, auzi che loro istessi godono d’esser CHIAAMATI ROMANI”).
Avem, deci, încă o dovadă a CONŞTIINŢA ORIGINII ROMANICE la
ROMÂNII moldoveni.
*
Misionarul bosniac Marco Bandini (Bandulovici), mort în 1650 în Moldova,consemnează şi el o legătură a urbelor din partea locului cu Roma.
Oraşul ROMAN îi pare „QUASI NOVA ROMA”.
*
În 1641 misionarul catolic bulgar Petru Bogdan Baksic (Baksev) (1601-1674), care vizitase Moldova, scria în Vizitarea apostolică a Moldovei că „moldovenii vorbesc ROMÂNEŞTE” („il Valaccho”).
*
24 aprilie 1630.
Paolo Bonncini(Malta) :
„În aceste Ţări preoţii […], dacă nu cunosc limba valahă, adică moldovenească, sau ungara sau tedesca, nu vor putea să facă nimic”
(„… la lingua vallaca sive moldava overo ungara overo tedesca…”).
*
• Un oarecare „Elia Bilnerio della diocesi di Vratislavia,1650. sacerdote germano”,cerând Propagandei Fide să fie trimis ca misionar în Moldova, afirmă că, ştiind latina şi italiana, el va învăţa uşor limba VALAHĂ („la lingua vallacha”).
*
•1671. Misionarul poliglot Giovanni Battista del Monte scrie în mărturiile sale despre Moldova :
„Provincia Moldova este supusă stăpânirii unui domnitor DELLA NATIONE VALLACHA”.
*
1671. Arhiepiscopul de Marcianopoli Vito Piluzio, care a activat mulţi ani în
Moldova, într-o relatare către Propaganda Fide, scrie că în Moldova e necesar să cunoşti „LA LINGUA VALACHA ”.
Mai menţionăm că în urma activităţii sale îndelungate în Moldova
Piluzio a scris şi a publicat în 1677 la Roma un Catehism pe care 1-a intitulat Dottrina christiana TRADOTTA IN LINGUA VALACHA.
*
1722. Superiorul iezuiţilor din Iaşi, polonezul Martinus Maximilanus
Kiernozyscki, străduindu-se să publice Catehismul catolic al lui Silvestro Amelio din 1719, menţionează că acesta a tradus lucrarea sa din latină
„în LIMBA COMUNĂ a moldovenilor şi valahilor”
(„IN LINGUAM moldavis et valachis COMMUNEM”).
*
Polonezul Jan Dlugosz (1415-1480), diplomat şi istoric, despre care D. Cantemir scria că este „cinstea istoricilor poloni”, acel care a scris despre Ştefan cel Mare că este „cel dintâi dintre principii lumii care a repurtat […] o victorie atât de strălucită împotriva turcilor”, s-a ocupat de originea numelui Vallachus, punând la începutul acestui etnicon numele unuia dintre cele mai vechi neamuri din Italia: „genus et natio VOLOSCORUM”.
Jan Dlugosz arată că în anul 1070 Valahia, şi mai cu seamă Moldova, a fost locuită de aceiaşi ROMANI….
Vorbind despre anul 1433, istoricul polonez afirmă că „NEAMUL VALAHILOR A COBORÂT DIN STIRPEA ITALIENILOR”, iar în alt loc declară că „MOLDOVENII SUNT VALAHI”, adică ROMÂNI.
*
Istoricul umanist polon Stanislav Orzechowski (1513-1566) în Analele sale despre regele polon Sigismund, scrise în 1554:
« moldovenii „se cheamă pe limba lor ROMÂNI”.

Stanislav Orzechowski (1513-1566):
„EI ERAU NĂSCUŢI din italieni şi ROMANI
şi SE CHEAMĂ PE LIMBA LOR ROMÂNI DE LA ROMANI,
iar pe a noastră – VALAHI DE LA ITALIENI.
Căci pentru poloni Wloszi este acelaşi lucru ca pentru latini Itali.
*
În tratatul de pace dintre Sigismund şi domnitorul Moldovei Bogdan al-II-lea,FIUL LUI Ştefan cel Mare şi SFÂNT
din 20 martie 1509,Bogdan este intitulat „VOIEVOD VALAH”.
*
Secretarul polonez al reginei Isabella, Petru Porembsky, recunoştea la începutul anului 1524 că ROMÂNII din Transilvania „AU ACEEAŞI LIMBĂ” CU PETRU RAREŞ, domnitorul Moldovei, adică cu moldovenii.
*
Moldovenii erau numiţi de către slavi la fel ca şi cealaltă parte a poporului român, şi anume cu numele etnic extern de „VALAHI (VOLOHI)”.
Cronica moldopolonă, scrisă în limba polonă în anul 1566 şi care cuprinde cronica Moldovei şi a domnitorilor ei între anii 1359 şi 1552.
Deşi e vorba de Moldova şi domnitorii ei, inclusiv Bogdan, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu etc.
Autorul Cronicii îi zice Moldovei „PĂMÂNT VOLOH” („ziemi Woloskiey”) sau Valahia („Woloch”).
Moldovenilor li se spune VOLOHI („Wolochowie”), cetăţii moldoveneşti – CETATE VOLOHĂ („zamek Woloski”), iar lui Alexandru Lăpuşneanu – VOIEVOD VOLOH („Woiewode Woloskiego”), DE NEAM VOLOH („tez narodu Woloskiego”).
*
Umanistul sas Georg Reicherstorffer (sec. XV-XVI, născut în Sibiu), notar al oraşului Sibiu, secretar regal şi consilier (din 1526) al lui Ferdinand I de Habsburg şi emisar al acestuia în Moldova (în 1527 şi 1535) la curtea lui Petru Rareş, în scrisorile sale Chorographia Moldovei (1541) şi Chorographia Transilvaniei (1550) ne dă informaţii
privind Ţările Române în sec. al XVI-lea.
Reicheratorffer -Chorographia Moldovei (1541) :
„… Şi domnul Moldovei a fost odinioară legat prin jurământ de regii Ungariei. Iar ţara lui, care era ca şi dependentă de Regatul Ungariei,
capătă de la regii Ungariei ajutorul trebuitor în desele sale războaie cu duşmanul obştesc,pentru paza şi apărarea sa.
Şi această ŢARĂ ROMÂNEASCĂ şi-a tras numele de Transalpina
din aceea că este despărţită şi mărginită de Ungaria şi de Transilvania …”.
*
Italianul Alecsandro Guagnini, după ce a vizitat de două ori Moldova, susţine că valahii sunt de NAŢIUNE ROMANĂ.
În una din cele două biografii ale lui Despot-Vodă, domnitorul Moldovei (1561-1563), scrise între anii 1564 şi 1568, găsim viziunea lui privind naţiunea valahilor, inclusiv a celor moldoveni. Anonimul descoperă pentru Moldova că naţiunea valahilor este, de fapt, o naţiune romană.
Acesta a înţeles că ROMÂNII, numiţi de el valahi, SUNT DE ORIGINE ROMANĂ:

„Haec NACIO VALACORUM APPELATUR ROMANA, et aiunt originem traxisse ab extoribus adactis in exilium a ROMANIS EX ITALIA.
Lingua eorum est adulterina latinae et italicae linguae, ita quod facili negocio Italus intelligit Valachum…”.
“ORIGINEA ROMANĂ A NAŢIUNII VALAHILOR (ROMÂNILOR)
« este explicată atât prin LIMBA ROMÂNILOR, cât şi prin DESCENDENŢA LOR DIN ROMANI ».
*
Călătorul francez Pierre Lescalopier vizitează Transilvania în 1574 :

„ROMÂNII SE CONSIDERĂ ADEVĂRAŢI URMAŞI AI ROMANILOR,
iar limba lor o numesc „ROMÂNEASCĂ” („ROMANECHTE”).”