NOUL RADAR DE VÂNĂTOARE PE SATELIȚI AL CHINEI ȚINTEȘTE SĂ LIMITEZE CAPACITATEA STRATEGICA A SATELITILOR Noul radar cu matrice scanat electronic al Chinei urmărește să estompeze avantajele militare oferite de mult timp de informațiile prin satelit, ridicând preocupări de proliferare în Washington și în alte capitale occidentale. Radarul SLC-1 de 10 metri înălțime, dezvăluit la Zhuhai Airshow din acest an, poate detecta și urmări sateliții cu orbită joasă și poate prezice traseele acestora, a susținut producătorul său China Electronics Technology Group Corporation (CETC) la spectacol, a raportat South China Morning Post. săptămâna trecută. Cu o poziționare geografică adecvată, o rețea radar SLC-18 poate monitoriza toți sateliții care călătoresc într-o anumită zonă și poate prezice sosirea altora, permițând comandanților de la sol să răspundă, a spus compania. Sun a remarcat că SUA desfășoară în prezent constelații de sateliți de supraveghere pe orbită joasă, ceea ce înseamnă că un sistem de detectare trebuie să fie capabil să detecteze, să identifice și să reacționeze rapid. El a spus că utilizarea supravegherii prin satelit în războiul modern face imperativ ca armatele să aibă capabilități de urmărire prin satelit într-o anumită zonă pentru a evita detectarea, a se angaja în manevre de înșelăciune sau a bloca sateliții inamici. Din perspectiva proliferării, SLC-18 poate fi disponibil pentru export, Pakistanul, Iranul și Coreea de Nord ca posibili clienți aliați. Recunoașterea spațială oferă avantaje extraordinare în operațiunile militare, inclusiv la nivel strategic și tactic. Exemple clare ale acestor avantaje au fost văzute în războiul Iran-Irak din 1980-1989 și în războiul din Ucraina. Un satelit SpaceX. Credit: SpaceX Utilizarea sateliților comerciali în scopuri militare poate fi văzută ca o mișcare de „zonă gri” a SUA de a complica eforturile de a contracara folosirea de mult timp a spațiului ca sanctuar pentru sateliții săi, care sunt noduri de informare critice în conceptele de luptă din SUA și subliniază nevoia Chinei și a altor adversari americani de a avea capabilități antisateliți. Deși Rusia a amenințat că va ataca sateliții comerciali privați care furnizează informații Ucrainei, implicațiile unei astfel de mișcări sunt neclare și ar marca probabil o escaladare semnificativă a războiului din Ucraina. O reacție alternativă la distrugerea unor astfel de sateliți ar fi să-i sustrageți, eliminând orice avantaj al informațiilor pe care îl oferă, eliminând în același timp riscul de escaladare a conflictelor terestre în spațiul cosmic. SatelliteObservation.net notează că sateliții au orbite previzibile, deoarece gravitația este singura forță care acționează asupra lor. Senzorii de la sol pot vedea sateliții doar o dată sau de două ori pe zi timp de câteva minute, bazându-se pe legile mecanicii orbitale pentru a le cunoaște poziția la un moment dat. În timp ce sateliții pot manevra pentru a-și schimba orbitele, de obicei se face cu un combustibil chimic pe care sateliții transportă doar provizii limitate, ceea ce înseamnă că nu pot manevra tot timpul. Deși unii sateliți sunt alimentați mai degrabă de motoare electrice decât de motoare care consumă combustibil, ei au mult mai puțină putere și necesită mult mai mult timp pentru a schimba direcția orbitală. Aceste limitări fac ca detectarea satelitului prin urmărirea la sol să fie o capacitate viabilă de contra-satelit. „Spațiul este acum recunoscut ca un domeniu aglomerat și contestat… iar Space Fence este următoarea evoluție a eforturilor noastre de a menține superioritatea spațială”, a declarat locotenent-colonelul David Tipton, comandantul Escadronului 20 de control spațial, într-un articol din martie 2020 în C4ISRNET. “Breaking Defense” notează că Space Fence are nevoie de o centrală electrică de 10 megawați pentru a funcționa, amână emisiile care pot fi vizate de un adversar și are un preț ridicat de 914 milioane de dolari. Aceeași sursă notează că aceste provocări provin din necesitatea percepută de a căuta în tot spațiul, cu senzori mari precum Space Fence care oferă o sensibilitate sporită, dar având un câmp vizual îngust și lărgind zona necesară pentru a fi căutată. Securitatea globală sugerează nevoia alternativă de sisteme de urmărire la sol care sunt simple, precise și limitate la o anumită zonă a spațiului care poate cataloga rapid obiectele care orbitează pământul. Tehnologia de urmărire a solului prin satelit poate evolua astfel către sisteme proliferate, mici și mobile care pot fi desfășurate la nivel tactic în loc de sisteme mari, la nivel strategic, cum ar fi Space Fence. China nu este singura țară care a făcut progrese recente în tehnologia de urmărire prin satelit la nivel tactic la sol. Breaking Defense a raportat în octombrie că Silentium Defense, cu sediul în Australia, a construit un „observator spațial într-o cutie”, un radar pasiv de urmărire prin satelit care ar putea încadra într-un container de transport împreună cu toate componentele necesare, cum ar fi sursele de alimentare și computerele. Raportul spune că utilizatorii ar putea implementa sistemul pentru a umple golurile de acoperire lăsate de sistemele de urmărire spațială existente, iar Australia ar putea opta pentru a exporta sistemul în țări care acum nu au capabilități de urmărire a spațiului. Sistemul Silentium Defense a fost dezvoltat în întregime în Australia, ceea ce înseamnă că Canberra îl poate exporta în orice țară pe care o alege fără permisiunea SUA. În același timp, “Breaking Defense” observă că sistemul Silentium este limitat de dependența sa de sursele externe de unde radio FM pentru a respinge sateliții LEO, ceea ce înseamnă că utilitatea sa poate fi limitată în zonele în care acele semnale sunt puține și slabe. Apariția unor stații de urmărire terestre prin satelit mici, mobili și accesibili, cum ar fi SLC-18 din China și radarul pasiv al Silentium Defense, poate duce la proliferarea unor astfel de capacități, eliminând avantajul viitor al colectării de informații prin satelit din spațiu. |
CD3 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Actualizare:
” 🇺🇦 Ukraine Weapons Tracker
„@UAWeapons
·
10m
So what crashed in a village of Przewodów, Poland today?
With the cooperation of
@blueboy1969
we analyzed the available photos of fragments and came a clear conclusion that they belong to the 48D6 motor of the 5V55-series rocket of the S-300 system- a Ukrainian one.”
Deci e posibil sa fi fost racheta S-300 (a ucrainenilor) care sa fi incercat o interceptie si a aterizat (dupa interceptarea nereusita) cativa km dupa granita Poloniei. Doua explozii au fost semnalate langa Liov, pe la Vinnyky, posibil de acolo sa fi plecat povestea.
https://pbs.twimg.com/media/FhomzKDXkAE2dnd?format=jpg&name=medium
„For comparison – the end seal of the 48N6DM SAM’s rocket motor. As you can see, it is nearly identical to the fragment found in Poland.
Of course, the whole incident appears to be a tragic accident.”
https://pbs.twimg.com/media/Fhom8EEXoAAowbR?format=png&name=small
Pare o ipoteza plauzibila.
In alta ordine de idei, 2 rachete rusesti au „ciupit” dincolo de granita Poloniei, cazand un pic dincolo de ea. Una din ele a cazut pe un tractor cu remorca, omorand doi oameni. Nu cred ca a fost o intentie ci precizie precara. Probabil erau destinate zonei Liovului sau dincolo.
Polonia a convocat consiliul de securitate. E si o conferinta de presa la Pentagon (live), in legatura cu lovirea unor puncte de infrastructura energetica civila din Ucraina. Probabil se va atinge si subiectul incidentului din Polonia.
https://www.youtube-nocookie.com/embed/hXJKDNCeTfs?feature=oembed
E rutina deja, a devenit un tipar previzibil, ucrainenii le bubuie podul, rusii dau in zone rezidentiale cu rachete, ucrainenii le prajesc flota in Sevastopol, rusii dau iar cu rachete in orase (si asta nu e terorism, ci avarierea grava a unei fregate de pe care se lansau rachete Kalibr in Odessa si Mikolaiev….ucrainenii iau Hersonul si debarca pe malul stang la Niprului, rusii dau cu rachete in centrale electrice.
Versiunea ucrainenilor e ca 73 din 90 de rachete ar fi fost interceptate (atacurile au fost asupra Kiev, Harkov, Krivoi Rog, Kremenchuk, Vinnitsya, Poltava etc).
Ar fi interesant de aflat, au fost numai rachete rusesti (de productie ruseasca), or fi aparut si fateh-uri iraniene?….
„Deși Rusia a amenințat că va ataca sateliții comerciali privați care furnizează informații Ucrainei, implicațiile unei astfel de mișcări sunt neclare și ar marca probabil o escaladare semnificativă a războiului din Ucraina. ”
In prezent sunt cca. 3200 de sateliti Starlink pe orbita, mobili (fara traiectorie-itinerar fix). Un Falcon lanseaza 50 de astfel de sateliti deodata. Sunt diverse variante in ceea ce priveste numarul planificat de astfel de sateliti pentru a fi lansati, care variaza de la 12500 pina la peste 20 de mii. Satelitii, desfasurati in „postura de lucru” ar incapea intr-o lada de 2-2,5 metri cubi si costa 250 de mii de dolari bucata. In contrast, o racheta anti-satelit costa intre 5 si 10 milioane, plus se ia in calcul ca de regula ar putea fi necesare cateva bucati pentru a asigura reusita distrugerii unui satelit (mai ales unul de marimea respectiva. Grosier, ca sa dobori 100 din ei (cu o valoare totala de 25 de milioane de dolari), ar trebui sa iei in calcul folosirea a 3-4 sute de rachete, adica intre 2 si 4 miliarde de dolari. Daca macar exista atatea rachete anti-satelit pe mapamond. Si ar fi un numar practic nesemnifictiv din totalul doritelor tinte…si relativ usor de inlocuit. Musk a ironizat de asemenea, foarte amuzat, respectiva ipoteza.
Ar fi o metoda foarte neproductiva, de fapt total paguboasa, fie si daca nu s-ar mai lua in calcul nici un fel de escaladare. Razboiul electronic e viitorul in domeniul asta.