De la: Todea Nicolae <n.todea@yahoo.com>
Subiect: holocaust in Romania

Textul mesajului:
Nefiind istoric si fara cercetari in domeniu, nu pot sa nu relatez povestirile unor fosti soldati din asa zisele „batalioane fixe” proveniti din Muntii Apuseni, acolo unde am crescut. Unii erau dislocati pe Feleac, partea dinspre Turda, pe granita vremelnica dupa raptul hortist. Ulterior, dupa 23 august 1944, ei vor da lupte aprige cu nemtii in retragere chiar pe Valea Ariesului. Povesteau oamenii astia cum fugeau evrei, si nu numai, din Clujul ocupat prin padurile de le Faget, sau pe la Pata, disperati sa nu ii gaseasca soldatii unguri. Care, spuneau ei, trageau fara somatie. Ajunsi in sate dincoace de granita nu mai aveau nici o ingrijorare. Soldatii romani ii primeau bine si ii lasau sa plece mai departe, evident spre Turda si mai incoace. Unul dintre fostii soldati chiar spunea ca, un fugar de prin zona Dejului, l-a cautat dupa razboi ca sa ii multumeasca pentru felul in care a tratat grupul lor atunci cand a ajuns la un post de control, fugarii fiind flamanzi si plini de zgaraieturi si noroi. I-a povestit ca a ajuns in Bucuresti unde a lucrat in Gara de Nord pana dupa razboi, iar altii din grupul sau au plecat spre Constanta cu speranta imbarcarii pe un vapor spre Palestina. In ultimii ani, vazand atacurile la romanii lui Antonescu ca criminali de razboi, nu pot sa nu ma intreb: ce ii faceau pe oamenii acestia, cei mai multi evrei, sa riste sa fie impuscati numai sa ajunga intr-o zona unde ai lor erau prigoniti? Si de ce naiba istoricii nostri nu vin, mai multi, cu documente pentru a demonstra cum au stat lucrurile cu adevarat? Invatatorul Taica din Brazesti povestea atat de multe lucruri despre activitatea acestor „batalioane fixe”!