google.be caroline.gunderode@gmail.com 109.133.42.42 |
BANCILE LUCREAZA IN IMPUNITATE !!! DE LA „TOO BIG TO FAIL” (2008) LA „TOO BIG TO JAIL” ( 2012) .
20/09/22 RFK, Jr. + Expert în finanțe: Cum au trecut băncile mari de la „prea mari pentru a eșua la prea mari pentru a ajunge la închisoare” Într-un episod recent al „RFK Jr. The Defender Podcast”, expertul în finanțe și drept John Titus a discutat despre modul în care băncile mari au trecut de la salvarea în criza financiară globală din 2008 la imunitate penală în 2012. De 14 https://childrenshealthdefense.org/defender/rfk-jr-podcast-john-titus-finance-expert-global-banks/
Cum au trecut marile bănci de la „ prea mari pentru a eșua ” în timpul crizei financiare globale din 2008 la „ prea mari pentru a face închisoare ” în 2012? Potrivit expertului în finanțe și drept John Titus , totul a început atunci când guvernul SUA și un cartel de bănci străine în 2012 au oferit imunitate penală băncii britanice HSBC – chiar dacă HSBC „a recunoscut în mod deschis și a mărturisit în mod liber că a încălcat penal Legea privind secretul bancar și tranzacționarea”. cu Enemy Act pentru că facilitau spălarea banilor de către traficanții de droguri și teroriști.” Acum, a spus Titus, peste 25 dintre cele mai mari bănci globale pot cere imunitate penală, deoarece sunt „instituții financiare importante din punct de vedere sistemic” (SIFI). Într-un episod recent al „ RFK Jr. The Defender Podcast ”, Titus, care produce documentare financiare și juridice pe canalul său de YouTube, „ Best Evidence ”, a confirmat că băncile internaționale „care au cu adevărat puterea monetară internațională” sunt cele care au fost „salvați” în timpul crizei financiare globale din 2008 – „dar salvarea tocmai sa extins”, a spus el. Potrivit lui Titus, în vara anului 2012, numeroși oficiali ai Departamentului de Justiție al SUA (DOJ) făceau eforturi pentru a urmări penal HSBC. Dar până la sfârșitul anului 2012, atunci procurorul general Eric Holder a anunțat în mod surprinzător că HSBC nu va fi urmărit penal și că va trebui doar să plătească o amendă. „The New York Times a condus cu articolul care spunea „ Astăzi este o zi întunecată pentru statul de drept ” și nimeni nu știa cu adevărat ce s-a întâmplat”, a spus Titus pentru Kennedy. Așa că Comitetul pentru Servicii Financiare a Casei SUA a investigat și a găsit un document cheie care explica de ce DOJ nu a urmărit penal HSBC. Pe măsură ce acuzarea DOJ se pregătea în vara anului 2012, George Osburn, care atunci era ministrul financiar-șef al Marii Britanii – „în principiu secretarul trezoreriei” – a trimis o scrisoare secretarului de Trezorerie al SUA, Tim Geithner , și lui Ben Bernanke , președintele Rezervei Federale a SUA. . În scrisoare, Osburn a spus: „Hei, nu poți să judeci HSBC”, a spus Titus. „Și iată, din acel moment înainte, DOJ începe să-și retragă planurile de a acuza HSBC până în punctul în care până în decembrie 2012, practic, i-au dat permis HSBC”, a spus el. Titus a adăugat: „Nu numai atât, dar au implementat toate aceste modificări ale acordului de urmărire penală amânată cu HSBC, pe care HSBC le-a sugerat. Așa că era de genul „Ce? Cine este George Osborn? De ce îl ascultă autoritățile americane? Și de ce Departamentul de Justiție al SUA îi ascultă pe Ben Bernanke și Tim Geithner?” Kennedy a pus întrebarea cheie: Cum a intervenit un oficial britanic într-un caz penal din SUA? Titus și Kennedy au analizat modul în care Banca Reglementărilor Internaționale – asociația comercială umbrelă cu sediul în Elveția pentru toate băncile federale din lume – a creat un grup numit Financial Stability Board (FSB) după criza financiară globală din 2008 și i-a însărcinat cu monitorizarea stabilității financiare și a riscului sistemic. FBS „a creat o listă de 25 de instituții financiare importante din punct de vedere sistemic” sau SIFI , cu „reguli speciale” pentru acele instituții. „Dacă ai fi pe această listă, înseamnă că nu poți fi urmărit penal pentru nimic, oriunde în lume, în esență”, a spus Kennedy. Titus a explicat cum FSB a creat mai multe grupuri de lucru „cu nume care sună orwellian” și le-a trimis să monitorizeze diferite bănci centrale și jurisdicții din întreaga lume. Așa a aflat George Osburn despre intenția DOJ de a urmări penal HSBC. Folosind „limbaj codificat” în scrisoarea sa, a spus Titus, Osburn a transmis oficialilor americani mesajul că nu ar trebui să pună în judecată HSBC pentru că este un SIFI. Titus i-a spus lui Kennedy modul în care analiza sa a scrisorii lui Osburn a dezvăluit acest mandat global de acordare a imunității penale HSBC. „Marele spun pentru mine [a fost] că era ceva departe în câteva dintre acele paragrafe”, a spus Titus. „El [Osburn] spune: „Este datoria mea să aplic regulile și standardele globale”. Titus a adăugat: „Este ca și cum, așteaptă un minut. Scrii pe antet britanic. Scrii pe antet pe care scrie HMS — Serviciul Majestății Sale — scrii pe hârtie cu antet. Asta e plătit de contribuabilii britanici. Treaba ta nu este să aplici regulile globale. Treaba ta este să aplici regulile britanice. Despre ce vorbesti? Reguli globale? Ce vrei să spui? „Și acel steag roșu este un fel de oboseală pentru care el le spune ceva foarte important pentru a pune în aplicare regulile globale.” Și dacă țările nu respectă regulile cartelului bancar global, a subliniat Kennedy, cartelul ar putea impune națiunilor pedepse economice sau financiare. Urmărește podcastul aici: Părerile și opiniile exprimate în acest articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctele de vedere ale Children’s Health Defense. sursa: The Defender – publicatia lui JF Kennedy Jr. By |
Proces penal:
– Inculpat, spune-ne de ce ai jefuit banca?
– Onorata Instanta, ea a inceput prima !
Buna rău, poanta!
Cum funcţionează revoluţia colorată?
02/10/2022 INCORECT POLITIC, NOUTATI
Facebook
Ne vom opri azi asupra tehnicii „revoluţiei colorate” deoarece e o modalitate extrem de simplă, aproape banală, de distrugere a unei ţări. Culmea, se dezvoltă ca efect al neatenţiei autorităţilor care, de cele mai multe ori, tratează ceea ce se întâmplă cu zâmbete. Asta deoarece tacticile iniţiale sunt atât de prosteşti încât ai impresia că duşmanul este extrem de slab şi-ţi vezi de treburile tale. Aşa devii superficial, nu te mai uiţi unde trebuie, iar când te trezeşti e prea târziu. La fel s-a întâmpat peste tot!
The Gorgeous Praha
01:04
00:39 / 02:22
Copy video url
Play / Pause
Mute / Unmute
Report a problem
Language
Share
Vidverto Player
Iniţial se înfiinţează un număr imens de ONG-uri cu scopuri extrem de diverse: de la protecţia copilului la digitalizarea societăţii. Aşa te trezeşti cu organizaţii pentru drepturile minorităţilor sexuale, pentru drepturile animalelor, anticorupţie, ecologie, monitorizarea justiţiei s.a.m.d. Ele, de cele mai multe ori, au 1-2 membri care, culmea, mai şi activează în mai multe ONG-uri în acelaşi timp. Este deci, o mică mână de oameni care îşi croiesc nişte instrumente pentru agitaţie. Sunt însă nişte instrumente atât de ineficiente încât eşti tentat să le treci cu vederea. Doar că acestea se constituie în fundaţia revoluţiei colorate.
Treptat, încep să apară o mulţime de ziare şi reviste „sensibile” la doleanţele acestor ONG-uri. Nu ONG-urile sunt acţionarii instituţiilor respective. Noua media e „independentă”, dar e sensibilă la „problemele” acestor ONG-uri, cărora le oferă o platformă prin care se produce conţinut, iar personalul ONG-istic devine astfel „baza de expertiză” a „noii prese”. Iată cum, de la o mână de smintiţi, ONG-iştii devin experţii noilor instituţii media.
Exploziv, „noua presă” creşte în complexitate datorită surselor de finanţare: începe să deţină posturi de radio şi TV „independente”, se dezvoltă la nivel naţional. De unde au bani? Aici e şmecheria: ele nu sunt finanţate direct de la „sursa de lumină”, ci primesc tot felul de contracte „de pe piaţa liberă”. Toate firmele multinaţionale care vând în ţara ţintă încep să facă tot soiul de campanii publicitare la instituţiile respecive de presă, chiar dacă acele campanii nu sunt justificate din punct de vedere al eficienţei economice. Astfel se pompează continuu şi insistent publicitate pe canalele nou create, ajungându-se la o prosperitate a acestor instituţii, diametral opusă atmosferei cenuşii a presei tradiţionale. Iată cum, brusc, apar „farurile succesului” care nu ţine de vreo performanţă deosebită ci strict de finanţarea generoasă.
Pasul doi al revoluţiei colorate constă în acapararea pieţei. Cu o asemenea finanţare, noua presă începe să cumpere organe de informare în masă pe care le „modernizează”. De fapt modernizarea constă în conectarea la „sursa unică de ştiri” – de cele mai multe ori o agenţie de presă controlată de „noua media” – şi în eliminarea „incomozilor”. Astfel, organul de presă acaparat arată „mai lucios”, dar cu o relevanţă a informaţiilor din ce în ce mai mică. Se merge pe instinctualizarea cititorilor, ascultătorilor, telespectatorilor etc., pe o pondere mai mare a divertismentului vulgar, pe frivolitate şi superficialitate. Asta în timp ce, pe la tot felul de emisiuni sunt strecurate „remarci nevinovate” care mai scapă câte unui invitat. Vreţi un exemplu? Să presupunem că într-un show de divertisment, o divă promovată promite să-şi arate sânii la ora de maximă audienţă. Publicul e incitat cu titluri stroboscopice: „mai sunt trei minute până când diva ne arată tot!” s.a.m.d. La momentul ales, diva se răzgândeşte într-un picaj emoţional în care-şi aminteşte că are un soţ sau un iubit căruia „nu-i poate face aşa ceva”. Ei bine, în acel moment, apare în prim plan cineva care, cu năduf, îi spune divei cava de genul: „Te-ai sucit ca nea X”, unde X e vreun factor de putere local, de tipul preşedintelui sau premierului. Respectiva remarcă e viralizată prin reţea şi ajunge ştire esenţială, iar „te-ai răzgândit ca nea X” devine şablon popular. Iată momentul în care deja dinozaurul a crescut şi e gata să muşte.
De-aici se merge direct la incitare. Orice mizerie e transformată de noua media în păcat capital al regimului. A căzut o cărămidă de la un bloc în construcţie rănind un trecător? Clar guvernul e de vină pentru „haosul din construcţii”! S-a dărâmat un pod? E jihadul: „corupţia generalizată e de vină”. Şi uite-aşa, pe modelul descris, prostimea e incitată continuu. De altfel e şi simplu de făcut asta în condiţiile în care schema, cu toate că e pentru proşti, prinde de minune: „tot ceea ce ţi se întâmplă rău nu e din cauza ta, ci din cauza conducerii corupte a ţării”. Iată cum, din acel moment nu mai eşti sărac pentru că eşti leneş, ci din cauză de Iliescu, Năstase sau mai ştiu eu a cui. N-ai niciun ban în buzunar nu pentru că i-ai jucat a păcănele, ci pentru că „statul te fură”. Aşa se întreţine şi se creşte nervozitatea publică. Apar nemulţumiri la toate eşaloanele, oamenii sunt revoltaţi de „ceea ce fac autorităţile”. Peste toate acestea vin „rapoartele internaţionale” care, de fapt, sunt editate prin sediile ONG-urilor din reţea. Iar nemulţumirea populară creşte. Mai ţineţi minte cum în Interbelic ieşea un spion englez din politica noastră cu sintagma „Vuieşte Occidentul!”? Ei bine, cam la fel se petrece treaba cu schema de fraudare colorată.
Din momentul acaparării discursului public lupta e pierdută pentru factorii de putere. Aceştia se simt prizonieri ai propriului aparat care e influenţat de „mass media” şi de nemulţumirile populare tot mai mari. În mentalul colectiv e indus „viermele” conform căruia tot ce e rău vine de la actuala conducere. Şi asfel, într-o tensiune din ce în ce mai mare, nu mai e nevoie decât de un element declanşator pentru generarea revoltei generalizate şi a dezastrului politic pentru ţara victimă. Dacă se vor trezi, oamenii se vor trezi mai târziu într-un setup atât de radical încât vor refuza să-şi asume responsabilitatea.
Dacă vreţi exemple, uitaţi-vă către Ucraina, Libia, Liban, Siria, Egipt s.a.m.d. Toate sunt „reuşite” ale revoluţiilor colorate. În Ucraina mafia americană extrage şi spală bani într-un mod de-a dreptul porcesc, în Libia au reuşit să pape averea strânsă de Gaddafi pentru ţară, au împărţit-o în două, iar acum prăduiesc petrolul mai ceva decât nişte bandiţi însetaţi de jaf. În Siria ţara e distrusă, în Liban, de asemenea. Peste tot numai haos, dezordine şi scandal. Colac peste pupăză, viermele cu „altcineva e de vină pentru nefericirea mea” rămâne întipărit în capul prostimii care astfel devine o masă imatură de manevră. Uitaţi-vă la noi!
Dan Diaconu
Cum funcţionează revoluţia colorată?
Ne vom opri azi asupra tehnicii „revoluţiei colorate” deoarece e o modalitate extrem de simplă, aproape banală, …
https://www.nationalisti.ro/cum-functioneaza-revolutia-colorata/?utm_source=webpushr&utm_medium=push&utm_campaign=135370