Buta Dumitru
313 aprobate
Dumitrubuta189@yahoo.com
79.115.35.68
Aceasta este tragedia rasei iudei: de a nu fi recunoscătoare Țării în care traiește și profită.
28 iunie 2020|Doctrină naţionalistă, Holocaust
Mareșalul Antonescu și
atrocitătile
comise dejidanii sangvinari
Dupa evenimentele din decembrie 1989, Poporul Român s-a trezit dintr-o dată acuzat de antisemitism și de omorîrea a 400.000 de evrei în timpul cât Țara a fost condusă de Mareșalul Ion Antonescu. Din salvatorul evreilor, Mareșalul (pentru Moses Rosen) a devenit, peste noapte, un antisemit feroce. Cât timp a guvemat, Mareșalul Antonescu a făcut totul ca să-i scape pe jidani din mâna nemților și a reușit să salveze zeci de mii de vieți. Dar așa e lumea: pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești – zice un vechi proverb, de care Mareșalul nu a ținut cont. În broșura “Regional Development of the Jewish population of Romania”, ediția 1957. Roma, autorul ei, doctorul Wilhelm Filderman, președintele Federației Uniunilor de Comunități evreiești din România. intre 1940 și 1944, arată că Mareșalul Antonescu a făcut totul ca să îi scape pe evrei. La pagina 15 a broșurii se arată că, pe teritoriul României, rămas după septembrie 1940, se găseau 312.972 de evrei, iar la sfârșitul războiului numărul evreilor a crescut cu 13,7%, adică 355.972. Această frază din lucrarea dr. Filderman ne prezintă adevăratul “holocaust” al evreilor din Romania. În loc să fi pierit, ei s-au înmulțit cu 13,7%.
Aceasta dovedește cât de neadevărate sunt acuzațiile fostului rabin Moses Rosen.
Mareșalul Antonescu nu a organizat nici un holocaust al jidanilorr. În timpul guvemării sale au avut loc două așa-zise pogromuri, unul la Iași și altul la Galați. Acestea au fost organizate de Gestapo, în colaborare cu elemente extremiste din România. Autoritățile au intervenit imediat și au pus capăt acțiunilor, iar Antonescu a condamnat cu vehemență și indignare asemenea acte criminale. În contextul invaziei sovietice în Basarabia și Bucovina de Nord, comportamenlul populatiei jidoveștii fost profund antiromânescă, lăsând mult de dorit. Jidanii aclamau intrarea sovieticilor în Țară, barau calea ostașilor români în retragere, îi scuipau, îi dezarmau și îi dezbrăcau , stropindu-i cu apă fiartă și murdării. Incidentul de la Dorohoi pare a se fi născut din starea de iritare a trupelor retrase din Bucovina, victime ale purtării neloiale a populației jidovești de acolo care a provocat și ucis soldați români, preoți, învățători, funcționari.
După instaurarea puterii sovietice în teritoriile răpite, jidanii au fost cei care au ajutat și contribuit masiv la declanțarea teroarei. După începerea luptelor cu Rusia sovietică, Antonescu a ordonat și organizat trecerea jidanilor din Basarabia și Bucovina de Nord în Transnistria, pentru a-i feri de răzbunările populației locale și ale Armatei. În scrisoarea adresată de Mareșalul Antonescu arhitectului H. Clejan, din 4 februarie 1944 (ASB, fond PCM, dosar 636/1944, f. 55) – candidat la conducerea comunității jidanesti din România – privitoare la situația jidanilor din Transnistria și a celor de pe Bug, se arată: „După cum v-am aratat și verbal, am fost nevoit să evacuez jidanii din Basarabia și Bucovina pentru că, din cauza oribilei lor purtări din timpul ocupației acestor pâmînturi românești de catre ruși, populația era așa de îndârjită împotriva lor, încât, fără această măsură de siguranță, ar fi dat naștere la cele mai odioase pogromuri. Deși hotărâsem să-i evacuez pe toți jidanii din Basarabia și Bucovina, prin diverse intervenți și demersuri, am fost împiedicat să o fac.
Azi, regret că n-am făcut-o, pentru că am constatat că instrumentele cele mai numeroase ale dușmanilor Nu există vreo organizație teroristă sau comunistă descoperită de organele polițienești, din care să nu facă parte și evrei și, adesea, numai evrei. Aceasta este tragedia rasei evreiești: de a nu fi recunoscătoare Țării în care traiește și profită”. Azi atacatorii se recrutează dintre jidanii rămasi.
Ion Antonescu a dus în Transnistria o parte a populației jidovești pentru a o pune la adapost. A existat un singur lagăr în această zonă, dar acesta era unul de primire, și nu de exterminare. Acțiunea Mareșalului a fost salvatoare. De altfel, laVapniarka, unde s-a organizat acest lagăr, a funcționat, și un cinematograf. O mare parte dintre jidanii evacuați în Transnistria au fost cartiruiți în casele oamenilor din satele transnistrene. Nu s-a organizat nici un pogrom împotriva acestor jidani, iar cînd s-a apropiat frontul, la cererea liderilor jidani din România, Antonescu a dat ordin să fie aduși în Țară, pentru a nu cădea în mâinile nemților și ucrainienilor, inclusiv colonia de indivizi implicați în activități comuniste.
Din acest punct de vedere, sunt interesante amintirile publicate de Ștefan Voicu, fost redactor-șef al revistelor „Lupta de clasă“ și „Era Socialistă“. Dar Ștefan Voicu a uitat să precizeze că ordinul de a fi salvat și el și toți camarazii de lagăr a provenit de la Mareșalul Antonescu. Cartea publicistului Ștefan Voicu, intitulată„Vremuri și oameni“ a aparut la Editura Eminescu în 1980. Deosebit de interesant în această carte este capitolul „Sabin Motora, un om între oameni“, unde descrie viața detinutilor de la Vapniarka și repatrierea lor, colonelul Sabin Motora a fost comandantul lagălrelor de la Caracal,Vapniarka și Grosulovo. Cât privește pe cei 400.000 de jidanii rămași în teritoriul controlat de Guvernul Antonescu, ei s-au bucurat de liniște și siguranță, așa cum nu s-au bucurat în nici o altă Țară aflată în sfera de influență a Germaniei. Nici un jidan nu a fost predat naziștilor pentru a fi trimis în lagărele de concentrare din Germania sau Polonia.
De asemenea, în timpul guvernării Antonescu, nici un jidan nu a purtat steraua galbenă, ba mai mult, ei au avut posibilitatea să învețe în scoli în limba ebraică. În timpul războiului, s-a înființat un teatru jidănesc de stat, urmaș al primului teatru idiș din lume, de la a cărui înființare se vor împlini în curând 125 de ani. De asemenea a funcționat un liceu jidănesc în București înființat și condus de Alexandru Graur, alias Alter Brauer. Jidanii care au reușit să fugă din Țările Europei Centrale și-au găsit salvarea pe pământul României. Din România s-a creat posibilitatea emigrării jidanilor în Palestina și numai Mareșalul Antonescu a intervenit pe lângă guvernele Angliei și SUA să permită jidanilor să debarce în Palestina. Dacă Ion Antonescu nu ar fi luat puterea, Jidanii ar fi avut o soartă rea. Ordinele și dipozițiile Mareșalului Ion Antonescu au hotărât supraviețuirea ejidanilor din România și este regretabil că astăzi se găsesc unii jidani care dau dovadă de ingratitudine sau de rea-credință și îl acuză de fapte pe care nu le-a săvârșit.
Tudor Voicu
***
Scrisoaraa adresată de Mareșalul Ion Antonescu arhitectului H. Clejan
Conducătorul Statului Român
București, 4 februarie 1944
Domnule Clejan,
Scrisoarea dvs. privitoare la situația evreilor din Transnistria, a celor de pe Bug și a taxelor de scutire de muncă obligatorie, îmi dă ocazia să pun din nou o seamă de aspecte ale problemei evreilor din Romania, în cadrul realității înfățișate de starea de război și de evenimentele care au precedat-o. După cum v-am aratat și verbal, am fost nevoit să evacuez evreii din Basarabia și Bucovina pentru că, din cauza oribilei lor purtări din timpul ocupației acestor pâmînturi românești de catre ruși, populația era așa de îndârjită împotriva lor, încât, fără această măsură de siguranță, ar fi dat naștere la cele mai odioase pogromuri. Deși hotărâsem să-i evacuez pe toți evreii din Basarabia și Bucovina, prin diverse intervenți și demersuri, am fost împiedicat să o fac. Azi, regret că n-am făcut-o, pentru că am constatat că instrumentele cele mai numeroase ale dușmanilor Țării se recrutează dintre evreii rămasi.
Nu există vreo organizație teroristă sau comunistă descoperită de organele polițienești, din care să nu facă parte și evrei și, adesca, numai evrei. Aceasta este tragedia rasei evreiești: de a nu fi recunoscatoare Țării în care traiește și profită. De aceea, atrag și de data aceasta atenția că dacă evreii vor continua să submineze acest stat tolerant,vor suferi consecințe și mai grave decât acelea pe care le-au suferit până acum, pentru că statul nu-i poate lăsa nepedepsiți pe aceia care, abuzând de această toleranță, lucrează cu criminală înverșunare la dărâmarea propriei lor ființe.
Să nu se uite apoi, ca noi avem în Transnistria peste 200.000 de români, iar dincolo de Bug cam tot atâția, care ar voi să vină în Țara Românească liberă și sunt adânc îndurerat de soarta acestor sute de mii de români, pe care nu pot să-i primesc înlauntrul Țării. Se înțelege de la sine că în aceste condiții este o imposibilitate morală și politică să consimt la aducerea evreilor din Transnistria. Să nu se conteze, deci, pe aceasta.Voi da însă dispoziție sä fie scoși toți din imediata apropiere a frontului și așezați în sudul Transnistriei, de unde comunitatea evreiască, prin relațiile pe care le are în străinătate, îi va putea scoate din Țară.
Dintre evreii din Transnistria au fost recuperați numai aceia care, din eroare, au fost deportați acolo, adică cei vreo 7000 de dorohoieni și 4500 de copii orfani. În războiul acesta întins pe toată suprafața pamîntului,evreii nu pot fi scutiți de suferințe, de asprime și de mizeriile la care e supuă aproape întreaga omenire. Dacă, din lipsa de hrană și din cauza traiului în condiții sanitare insuficiente, cad și vieți evreiești, aceasta înseamnă că legile de neînfrânt ale razboiului – pe care nu noi l-am provocat- îi supun și pe evrei la plata tributului lor de sânge. Românii care luptă în linia întâi mor cu miile în fiecare zi. Dar, ca om de concepție europeană, nu am tolerat niciodată și nu pot să tolerez crime împotriva nimănui. Am luat și voi lua măsuri ca acestea să nu se producă nici contra evreilor, oriunde s-ar afla ei.
În ceea ce privește taxele suportate pentru carnetele de scutire de muncă obligatorie și exercitarea profesiei, e o chestiune în care nu mă amestec și care nu mă privește. Socot totuși că nu se poate face nici o comparație între contribuția materială dată de unii evrei pentru a fi scutiți de muncă și jertfa de viață și de sânge a celora care, cu fața la inamic și cu arma în mâini, își apără și asigură viața și munca tuturor celor din lăuntrul Tării, deci și a evreilor. Aceste taxe sunt puse în acord cu Centrala Evreilor și o mare parte din ele folosesc nevoilor Centralei și ajutorării familiilor evreiești lipsite de mijloace.
ION ANTONESCU,
Mareșal al României și Conducătorul Statului
ASB, fond PCM, dosar 636/1944, f. 55.
„România Mare“ pag a 7-a, -18 august 2000