Marea Cacealma din Octombrie, cu cele mai tragice consecințe pentru întreaga omenire!

Lovitura de stat, puciul, s-a realizat în noaptea de 24-25 octombrie/6-7 noiembrie 1917 prin ocuparea Palatului de Iarnă din Petrograd, reședința țarilor Rusiei, oraș azi numit în rusă Sankt-Peterburg. Acțiunea militara a întâmpinat o rezistență minimă şi s-a facut fara varsare de sange. La 22 octombrie după calendarul iulian, „Comitetul Revoluționar Militar” condus de Troțki, pe numele adevarat Leiba Davidovici Bronstein, a preluat comanda garnizoanei din orașul Petrograd, care atunci era capitala Imperiului Rus.

Sankt-Peterburg este un oras unde raul Neva se varsa în Marea Baltica. în 1914 numele orasului a fost schimbat din Sankt-Peterburg în Petrograd, iar în 1924 în Leningrad, iar în 1991, inapoi la Sankt-Peterburg. A fost fondat în 1703 de țarul Petru cel Mare, ca o „fereastră către Europa”, fiind de la acea dată capitala Imperiului Rus până în 1918, după care Moscova a devenit capitala URSS-ului.

Instaurarea comunismului în Rusia la 7 noiembrie 1917 nu a fost un act spontan, ci rezultatul unui amplu proiect secret, (“Planul Marburg”), pregătit minuțios în afara Rusiei, finanţat generos de marii “bancheri internationali”. în primul rand de cei de pe Wall Street: Jacob Schiff, J.P. Morgan, Otto Kahn, Paul Warburg, John D. Rockefeller, Edward Henry Harriman, Frank Vanderlip.

Finanţarea bolşevicilor de Wall Street era intermediata de banca suedeza “NYA Banken”, condusa de bancherul promarxist Olof Aschberg.

Dolari pentru revoluţii

La inceputul secolului XX, Andrew Carnegie a finanţat un plan secret prin care guvernele statelor importante sa fie “comunizate”. Adica trecute, economic, la forma “monopolismului de stat”. Controlat de “bancherii internationali” de pe Wall Street, sistemul “monopolismului de stat” le-ar fi permis acestora sa trateze economic şi financiar direct cu guvernele impuse de ei prin “revoluţii”.

In 1905, acest sindicat al “bancherilor internationali” – sindicat numit, la vremea aceea, la New York, “Trust of money” (“Trustul  banilor”) – şi Iacob Schiff au finanţat “duminica sangeroasa” de la St. Petersburg. Revoluţie condusa de un agent al Ohranei (politia secreta rusa), Parintele Gapon, şi incheiata cu un esec.

“Trustul banilor” – mai ales “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan – a finanţat revoluţia lui Pancho Villa din Mexic, în urma careia SUA au luat de la Spania un vast teritoriu.

În 1917, acelasi Charles B. Hill a folosit filiala “Westinghouse” din Rusia pentru a-i finanţa generos pe bolşevici. în 1923 – cand URSS si-a creat prima banca internationala “Ruskombank” – asociatul lui J.P. Morgan, bancherul suedez Olof Aschberg, a devenit preşedintele bancii sovietice, iar Max May, vicepresedinte la “Guaranty Trust” (J.P. Morgan), a preluat functia de director al “Ruskombank”. Primul ambasador sovietic în SUA – Ludwig Martens – a fost sustinut financiar de “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan.

Prin aceste manevre, “bancherii internationali” de pe Wall Street urmareau sa instaureze în Rusia un guvern care sa practice “monopolismul de stat”. Astfel ca intelegerile directe cu guvernul sovietic sa le garanteze “bancherilor internationali” exploatarea pe termen cat mai lung, şi cu garantii guvernamentale, a fabuloaselor bogatii ale Rusiei.

“Bolsevismul” a fost prima forma de “globalizare” prin crearea unor structuri supranationale, “bunicul” Uniunii Europene.

Un cont pentru “tovarasul Trotki”

La 21 septembrie 1917, o telegrama de la Stockholm anunta oficial deschiderea unui cont curent la “NYA Banken” “pentru actiunile tovarasului Trotki”. Iata textul:

„Stockholm, 21 septembrie 1917

Domnului Rafael Scholan,

Stimate tovarase, Casa bancara Warburg, în urma unei telegrame trimise de preşedintele Sindicatului Renano-Westfalian a deschis un cont curent pentru actiunile tovarasului Trotki.

Un avocat, probabil domnul Kestroff, a primit munitii, al caror transport, impreuna cu banii, l-a organizat şi caruia i se va da suma ceruta de tovarasul Trotki.”

“Tovarasul Trotki”, cel la care se refera telegrama, se numea în realitate Leiba Davidovici Bronstein şi era fiul unui negustor originar de langa Elisabetgrad (Krivoirog, Ucraina). Era insurat cu fiica bancherului Jivtovski, cel care il pusese în legatura şi cu cercurile bancare de pe Wall Street. în primul rand, cu Iacob Schiff, preşedintele bancii “Kuhn, Loeb & Co”. Iacob – Henry Schiff, nascut în 1847 la Frankfurt pe Main (Germania), emigrase în 1865 în America, unde va reusi, datorita talentului său financiar, sa ajunga în fruntea lui “Kuhn, Loeb & Co”, cea care va finanţa reconstructia cailor ferate din America (“Union Pacific”), folosind mana de lucru ieftina chineza.

În 1904-1905, firma “Kuhn, Loeb & Co” a finanţat Japonia în razboiul contra Rusiei, permitand astfel Japoniei sa obtina o victorie care a destabilizat serios Imperiul Rus. Prizonierii rusi au fost preluati apoi de la japonezi de Schiff, iar o parte dintre acestia, antrenati pe un teren apartinand lui Standard Oil (SUA), il vor insoti pe “tovarasul Trotki” atunci cand acesta va reveni de la New York în Rusia, în 1917, la bordul vasului “Cristianja”.

Din 1916, Iacob Schiff devine principalul conducator al operatiunii implantarea bolsevismului în Rusia. Nepotul sau, John Schiff, estima în “New York Journal American” (3 februarie 1949): “Batranul a cheltuit circa 20.000.000 de dolari pentru triumful final al bolsevismului în Rusia”. O suma imensa la acea vreme, 20 de miliarde azi.

Prima revoluţie din Rusia avusese loc în februarie 1917, sprijinita de G. Buchanan – ambasadorul Angliei la Petersburg – şi avusese un caracter pasnic. A urmarit instaurarea Republicii în Rusia.

Guvernul provizoriu constituit atunci ii cuprindea, intre altii, pe printul Lvov, pe istoricul Miliukov şi pe avocatul (social-democrat) A.F. Kerenski. Guvernul provizoriu, de comun acord cu Tarul Nicolae al II-lea, care abdicase, a propus fratelui acestuia, Marele Duce Mihail, sa-i urmeze la tron tarului.

Marele Duce se bucura, în februarie (martie) 1917, de sprijinul soldatilor, taranilor, muncitorilor, ca sa nu mai vorbim de clasa conducatoare a Rusiei. El a declinat însă propunerea. Trotki a recunoscut mai tarziu, în 1922, intr-o scrisoare catre S.R. Mstislaviski ca: “Revoluţia ne-a surprins în plin somn, ca pe fecioarele nebune din Evanghelie”.

Adevarul este ca la data veritabilei revoluţii – cea din februarie 1917 – corifeii “revoluţiei” bolşevice din octombrie erau aproape toti – bine mersi – în Occident: Trotki la New York, iar Lenin ori Zinoviev în Elvetia. Prin refuzul Marelui Duce Mihail de a prelua puterea în Rusia începe ceea ce istoricii numesc perioada de “dvoevlastie” (“dualitate a puterii”) dintre “Comitetul provizoriu al Dumei” (proaspat constituit) şi “Comitetul executiv provizoriu”. Ceea ce va afecta, treptat, deciziile şi autoritatea guvernului provizoriu.

Bolşevicii, aflati atunci aproape toti în Occident, au “mirosit” momentul favorabil. Dar nu numai ei, ci şi bancherii de pe Wall Street, interesati de bogatiile enorme ale Rusiei şi din motive strict militare Germania, sunt cele două forte care vor facilita bolşevicilor accesul la putere.

Edward Mandel House, consilierul preşedintelui american Woodrow Wilson

Eminenta cenusie care a facut posibila reintoarcerea lui Trotki în Rusia din SUA a fost unul dintre cei mai importanţi masoni de stânga ai secolului XX: colonelul Edward Mandel House (in realitate nu era colonel, aşa i se spunea).

Preşedintele american Woodrow Wilson, reales prin diverse manevre în 1916, a fost permanent vidat politic de House, un apropiat al comunitatii bancherilor de pe Wall Street, mai ales al bancii “Kuhn, Loeb & Co”. Preşedintele Wilson insusi recunostea: “Domnul House este a două mea personalitate. El este celalalt ego. Gandurile lui şi ale mele sunt aceleasi”.

House, un marxist, scrisese, încă din 1912, un roman profetic, “Philip Dru, Administrator”, în care personajul principal, Philip Dru, incerca sa instaureze în lume “socialismul asa cum l-a visat Karl Marx”.

Ce-i drept, impozitul pe venit şi ideea de banca centrala fusesera propuse chiar de Karl Marx în “Manifestul Partidului Comunist”, manifest inspirat de programul “Lojei Iluminatilor” al lui Weishaupt. Din cele zece puncte ale “Manifestului Partidului Comunist”, punctul al doilea prevedea “un impozit gradual pe venit”, iar punctul al cincilea – “centralizarea creditului în mainile statului prin intermediul unei banci nationale cu capital de stat şi monopol exclusiv”.

Încă inainte de intrarea SUA în razboi, „provocată” prin incidentul cu vasul “Lusitania”, scufundat de un submarin german, cu 128 de americani morti, ancheta şi Preşedintele Wilson ascunseseră faptul că “Lusitania” transporta 6 milioane de cartuşe la bord pentru Anglia, în timp ce SUA se declaraseră oficial în neutralitate. Colonelul House negociase un acord secret cu Anglia, garantând participarea SUA la razboi.

În 1917, tot House a format la New York grupul “The Inquiry”, care a eleborat planurile acordului de pace din 1919. Douăzeci de membri ai grupului l-au insoţit apoi pe Preşedintele Wilson la Conferinta de Pace din 1919 de la Paris. Printre acestia, House, bancherii Paul Warburg şi Bernard Baruch. Celebrul punct al Conferintei – “Asociatia Generala a Natiunilor”, din care s-a nascut Liga Natiunilor şi apoi ONU, Organizatia Natiunilor Unite, viitorul Guvern Mondial – a fost tot ideea lui House. Ulterior, House va deveni consilierul lui F.D. Roosevelt.

În 1917, după evenimentele din februarie-martie, House, sustinut de bancherii Iacob Schiff şi Paul Warburg, il expediaza pe Trotki cu un grup de 276 de oameni instruiti, la bordul vasului „Cristianja” în Rusia, cu misiunea de a-i aduce la putere pe bolşevici.

Un incident este semnificativ: arestat în portul Halifax de catre autoritatile canadiene ca „anarhist” (3 aprilie 1917), Trotki va fi eliberat urgent la interventia personala a colonelului House.

Fratele bancherului american Paul Warburg, anume Max Warburg, care era seful serviciului secret militar german, il expedia pe Lenin în Rusia cu un grup de bolşevici, care parazitau de ani de zile în Elvetia, într-un tren special, „vagonul plumbuit”, în scopul de a organiza la Petersburg o lovitura de stat care sa scoata Rusia din razboi. Bolşevicii urmau apoi sa incheie rapid o pace separata cu Germania.Ceea ce au reusit pe deplin.

Pachetul Lenin pentru Rusia

Winston Churchill, în cartea “The World Crisis” (“Criza mondiala”), vol. IV, pag. 72-73 scrie urmatoarele: “Catre mijlocul lui aprilie, germanii au luat o decizie sinistra. Ludendorff îşi cobora vocea cand venea vorba despre ea. E adevarat, trebuie tinut cont şi de riscurile disperate pe care comandantii militari germani şi le asumasera. Ei se gaseau în aceeasi stare de spirit care ii condusese la declansarea unui razboi submarin, stiind prea bine ca acesta va provoca intrarea în razboi a Statelor Unite contra Germaniei. Au indreptat impotriva Rusiei arma cea mai distrugatoare dintre toate: Lenin, pe numele real Vladimir Ilici Ulianov, evreu prin bunicul matern (care s-a convertit la creștinism). L-au transportat pe Lenin ca pe un mort din Elvetia în Rusia, intr-un vagon plumbuit.

Decizia germana de a sprijini un puci bolşevic în Rusia era dictata în martie 1917 de iminenta intrare a SUA în razboi de partea Angliei. Germania avea tot interesul sa incheie urgent o pace separata în Est, cu Rusia.

După revoluţia din februarie 1917 şi instituirea guvernului provizoriu, Lenin, era stabilit de ani de zile intr-un exil comod în Elvetia, departe de Rusia, lecturand tihnit prin marile biblioteci. Lenin intrase în legatura cu Max Warburg şi serviciul secret german prin intermediul “polonezului” Ganeţki (adica al lui Furstenberg) şi al socialistului elvetian Karl Platten.

“Trocul” propus de Lenin lui Max Warburg era simplu: Germania sa-l ajute sa preia puterea la Petersburg, în schimbul promisiunii lui Lenin de a incheia imediat o pace separată, în condiţiile dictate de germani. Ceea ce s-a şi intamplat ulterior, la Brest – Litovsk, în 1918.

Hotărârea de a-l expedia pe Lenin cu bolşevicii săi în Rusia a fost supusa de Max Warburg examinarii Statului Major German. La intrunire au participat, intre altii, generalul Erich Ludendorff (seful de Stat Major), ministrul de Interne Diego von Bergen şi secretarul de stat din Ministerul de Externe Arthur Zimmermann. S-au discutat rezultatele operatiunilor de destabilizare a Rusiei, organizate de Von Bergen cu ajutorul cercurilor socialiste ruse. Sume intre 40 şi 80 de milioane de marci fusesera folosite de Von Bergen pentru finanţarea unor miscari subversive produse de anarhisti, nationalisti şi grupari antitariste, dar fara succes.

La mijlocul discutiilor, Diego von Bergen a Roştit o fraza care a hotarat soarta secolului XX: “Cred ca cel mai bine ar fi sa auziti parerea dr. Helphand despre intreaga problema”. Dr. Helphand, alias Parvus, s-a recomandat participantilor drept “purtatorul de cuvant al unor cercuri financiare bine plasate”. În realitate, Parvus era spionul lui Max Warburg în Rusia, de mult timp. El conducea o intreaga retea, infiltrata mai ales în anturajul ţarinei (din care facuse parte şi celebrul Rasputin). Dar, în aceeasi masura, Parvus era la fel de bine infiltrat şi în cercurile bolşevice. Preocupat de ocultism şi fenomene parapsihologice, dr. Helphand mai era şi membru important al Lojei Marelui Orient. Imediat ce a inceput discutia, Parvus a expus planul expedierii lui Lenin şi a bolşevicilor din Elvetia în Rusia, cu un tren special. Parvus a solicitat pentru toata afacerea 5.000.000 de marci. Cu un an inainte, Parvus primise de la Max Warburg şi serviciul secret german 1.000.000 de marci pentru organizarea unei greve generale la Petersburg, care a adunat în ianuarie 1916, vreo 55.000 de participanti. Suma solicitata acum de Parvus urma sa fie procurata de Max Warburg de la diversi bancheri europeni, legati de magnatul Rotschild, ca Olaf Aschburg, Alfred Milner etc.

Bani pentru bolşevici

Până în 1918 Max Warburg le-a asigurat bolşevicilor lui Lenin o finanţare „europeana de zeci de milioane de marci”, diferita de ceea ce primea Trotki de la Wall Street, sume considerabile la acea vreme.

În plus, Max Warburg şi colonelul Nicolai din serviciul secret german au “legendat” cateva zeci de ofiteri ai acestui serviciu cu nume rusesti şi i-au expediat la Petersburg, ca principali experti în organizarea puciului.

Acesti ofiteri germani, “legendati” ca rusi de Max Warburg şi colonelul Nicolai, au ocupat, ulterior, pozitii de conducere în Armata Roşie, în tot cursul Razboiului Civil. Ei au alcatuit pana în 1921 corpul de garda al conducerii bolşevice, asigurandu-i securitatea, fapt trecut sistematic sub tacere de istorici.

Din cauza acestor legaturi cu bolşevicii, colonelul Nicolai a fost mai tarziu respins de Hitler şi după al Doilea Razboi Mondial s-a refugiat în URSS, al carei spion devenise.

Lenin şi grupul său de bolşevici au parasit Zürich-ul cu un tren special, pe 9 aprilie 1917 orele 15.10, data fixata de serviciul secret german.

Despartirea bolşevicilor de ceilalti socialisti rusi aflati în exilul elvetian a fost violenta, bolşevicii fiind catalogati drept “canalii”, “tradatori” şi “porci”.

Voiajul de reintoarcere la Petersburg s-a facut pe linia ferata Singen, Offenburg, Mannheim, Frankfurt, Berlin, Bergen, Sassnitz, Telleborg, Malmo, Stockholm, Bielo-Ostrov. Lenin şi grupul său au sosit la Petersburg pe 16 aprilie 1917, seara.

Prepararea tehnica de catre germani a expedierii lui Lenin în Rusia n-a durat decat vreo trei saptamani. în timpul calatoriei, Lenin şi grupul său de bolşevici n-au avut voie sa se angajeze în discutii cu alte persoane. Li s-a asigurat hrana suficienta inclusiv laptele necesar copiilor mici.

Serviciul secret german a suportat pe tot cursul anului 1917 toate cheltuielile de propaganda ale bolşevicilor. Max Warburg a finanţat şi “Pravda”.

7 august 1917: “Crucea Roşie” americana la Petersburg

În august 1917, cu două luni inainte de “revoluţie”, la Petersburg îşi face aparitia “misiunea Crucii Roşii” americane, 36 de persoane îmbrăcate în halate albe, cu însemnele şi simbolurile Crucii Roşii. Misiunea afisa scopuri strict umanitare.

“Misiunea Crucii Roşii” americane descinsese la Petersburg direct de pe Wall Street: printre cei 26 dintre “misionari” se numărau cei mai mari bancheri, oameni de afaceri şi industriaşi americani, deghizaţi în „medici”, incadrati fantezist în serviciul sanitar al Crucii Roşii. „Misiunea” fusese expediata în Rusia chiar de colonelul Edward Mandell House, consilierul preşedintelui Wilson, acelasi care il expediase de la New York la Petersburg şi pe Trotki, cu grupul său de mercenari, la bordul vasului “Cristianja”, ca sa organizeze puciul bolşevic.

În fruntea misiunii Crucii Roşii americane, „medicul” William Boyce Thompson, directorul lui “Federal Reserve” a SUA. Alţi „medici” şi „infirmieri” vestiţi pe Wall Street: Robert Barr (preşedintele lui “Chase National Bank”), Corse („National City Bank”), Averell Harriman (firma „Harriman” cu mari investiţii în mine şi petrol), etc…., amestecaţi printre ei 10 medici şi cateva infirmiere autentice, care vor pleca o luna mai tarziu.

„Medicii” de pe Wall Street vor ramane însă la Petersburg pana în noiembrie 1917. Adică se mai aflau acolo în timpul puciului bolşevic.

Cine erau “translatorii rusi” ai grupului de “medici” de pe Wall Street? Primul, “capitanul Ilovaiski”, se numea Boris Reinstein, viitorul secretar al lui Lenin. Alt “translator”: Alexandr Grunberg (nume real Mihail Gruzenberg, al carui frate, Zorin, va deveni ministrul-comisar al lui Lenin şi va face apoi o lunga cariera în diplomatia sovietica).

Cei 26 de “medici” de pe Wall Street şi “translatorii rusi”, condusi de Ilovaiski, sunt primiti, în august 1917, în audienta de Lenin, la insistenţele lui Trotki.

Se pun la cale fabuloase afaceri postrevoluţionare, ca şi sprijinul secret pe care Wall Street-ul urma sa-l acorde bolşevicilor, după preluarea puterii de acestia, prin puciul planificat.

Colaborarea secretă a Wall Street-ului cu bolşevicii se va concretiza după puci, printr-o serie de mari contracte: „General Electrics” va obtine un contract fabulos pentru electrificarea Rusiei, „Standard Oil Company”, imperiul lui Rockefeller, va cumpara 50% din campurile de petrol de la rusi, cu toate ca oficial au fost nationalizate. în 1927, Standard Oil, prin partenerul său „Vacuum Oil Company” obține şi dreptul exclusiv de vânzare a petrolului rusesc în țările europene şi construieste prima rafinarie din Rusia. Alte firme americane profitoare ale puciului bolşevic: Gillette, Du Pont, Harriman, Hammer, Singer, Harvester, Westing House, Ford, Caterpillar, General Electrics, firmele englezesti Royal Dutch, Shell, Metro-Vickers, Birmingham Arms, Stery, Ferguson, firmele franceze Duverger, Schlumberger, Duralumin, firmele italiene Fiat, Nobile, Montefiore, firme germane etc.

Multi dintre „medicii” de pe Wall Street vor face decenii la rand, colosale afaceri cu URSS: Armand Hammer (“miliardarul Roşu”), Averell Harriman.

Harriman a format cu statul bolşevic o firma maritima care opera în regim de monopol. A capatat concesii pentru exploatarea imenselor zacaminte de mangan din muntii Caucaz, cu mana de lucru ruseasca foarte ieftina, impulsionata de activistii comunisti şi ofiterii CEKA. Harriman va deveni trimis al SUA la Moscova şi confidentul lui Stalin pe relatia SUA.