Mama GEEA

2.
Precum fulgerul aduce lumina şi din lumină tunetul şi focul ce
se revarsă, aşa este şi gândul omului, el trece în vorba omului şi
apoi în fapta sa. Deci, ia aminte la asta, căci până la focul ce arde
trebuie să fie o lumină şi un tunet. Lumina omului este gândul
său şi aceasta este averea sa cea mai de preţ. Lumina prinde
putere prin cuvânt, iar voinţa omului aprinde focul prin care se
făptuiesc toate cele ce sunt în jurul său.
Remer Ra: Observ corespondenţa triadei: gând-cuvânt-faptă la
triada: lumină-tunet-foc. Din prima se poate deduce triada
primordială: Focul Viu-Lumina Focului Viu-Totul. Creştinismul a
introdus triada: Tatăl-Fiul-Duhul Sfânt.
Zamolxe: Aproape toate religiile din vechime cunoşteau triada.
Am readus toate triadele la gând-cuvânt-faptă pentru că aceasta este
cea mai importantă. De la această triadă au plecat celelalte. Dacă
Remer Ra LEGILE LUI ZAMOLXE
90
această triadă nu este bine înţeleasă, nici celelalte nu sunt. Nu ai
observat acest aspect? Gândurile omului sunt bune şi rele, la fel şi
zeităţile au „toane“ bune şi rele.
Remer Ra: Am observat şi eu acest lucru, dar şi mulţi alţii
înaintea mea. Într-adevăr, gândul este puterea cea mai de preţ a
omului. Ea ne diferenţiază de toate celelalte regnuri. Tot ceea ce este
în jurul nostru este gând materializat. Însă observ că apare un alt
element, şi anume, voinţa. Observ că şi aici voinţa omului a
„modelat“ voinţa zeilor. Cum de s-a ajuns aici?
Zamolxe: Cum de nu înţelegi? Unii au observat tendinţa omului
de a-şi exterioriza atât binele cât şi răul, şi au remarcat că pot
profita de acest lucru. Şi au făcut-o foarte bine. Pas cu pas, au reuşit
să implanteze în conştiinţa omului ideea că există o voinţă a zeilor şi
că omul trebuie să se conformeze acestei voinţe, pentru a-i merge
bine şi a fi ferit de probleme.
Remer Ra: Iar toate au ca substrat teama.
Zamolxe: Ai remarcat bine. Teama şi ego-ul au fost şi încă mai
sunt principalii factori dinamici al omului.
Remer Ra: Şi totuşi, câteodată apăreau probleme. Ori era secetă,
ori vreo molimă, ori vreo armată străină. Atunci au implantat,
presupun, în mintea lor ideea de sacrificiu. Au justificat în fel şi chip
acest sacrificiu. Marile imperii se pare că n-au ţinut cont de
„bunătatea“ zeilor şi astfel şi-au construit impresionante canale de
irigaţie, şi-au perfecţionat metodele curative şi şi-au creat armate
bine puse la punct. Totuşi, religiile au ajuns să prospere chiar şi mai
mult. Pare paradoxal la prima vedere.
Zamolxe: Pentru că cea mai mare putere este poporul, „gloata“
după cum era numită, şi erau necesare câteva metode de a controla
masele. Puterea militară a plasat cu bucurie o parte din
responsabilitate către clerici, preoţi. Aceştia trebuiau doar să ţină
cont de un anumit balans al „voii“ divine. Primii trebuiau să asigure
un oarecare mănunchi de vise şi taxe cât mai suportabile. Dacă nu
reuşeau, atunci apăreau revoltele. În funcţie de fiecare cultură în
parte, se poate deduce foarte uşor cât de mult se poate pune accentul
pe teamă şi cât pe speranţă. Şi una şi alta, dacă vin din exterior, duc
la înlănţuire.
Remer Ra: Deci primii îţi înlănţuie trupul, ceilalţi îţi înlănţuie
sufletul. Aşa-i rău, aşa nu-i bine! Ce e de făcut?
Remer Ra LEGILE LUI ZAMOLXE
91
Zamolxe: Lucrurile nu au fost chiar atât de „negre“ din acest
punct de vedere. Şi nici acum nu sunt. La fel ca şi atunci, cei mai
mulţi nu prea dădeau doi bani pe autorităţi sau pe clerici. Erau
atraşi mai mult de propriul interes. Cine putea să-şi pună ordine în
gânduri, să-şi traseze scopurile şi să muncească, acela reuşea. La fel
şi în ziua de azi stau lucrurile. Dar cei mai mulţi nici măcar nu ştiu
ce vor. Pentru asta mai trebuie să şi gândeşti. Asta e cam greu, iar
atunci privesc în afara lor. Şi astfel aleg ceea ce alţii oferă. Unii
oferă un loc de muncă, alţii oferă produse frumos ambalate, alţii îţi
oferă chiar şi un loc în rai. Şi unde mai pui că revoluţia
informaţională v-a luat aproape pe toţi pe nepregătite. Acum e şi mai
greu să ştii ce vrei, ce să cumperi şi mai ales în ce rai să mergi.
Remer Ra: Democraţia lasă loc de mişcare tuturor. Totuşi,
statisticile nu arată prea bine. Culmea e că în România, deşi
economia şi-a revenit din regresul anilor de comunism, a apărut o
stare extrem de ciudată de apatie; unii spun că este ca un fel de
cancer sufletesc.
Zamolxe: Pentru că omul este mai mult decât o rotiţă în sistemul
social, mai mult decât o funcţie, mai mult decât un cetăţean, mai
mult decât averea sa, mai mult decât un păcătos ce trebuie iertat.
Nimic din exterior nu-ţi poate aduce liniştea, armonia, fericirea.
Eventual mici bucurii trecătoare. Doar revenirea la cine eşti tu cu
adevărat, la sinele tău lăuntric, poate readuce omul pe calea cea
bună. Întâi în gând şi simţire, în cuvânt şi apoi desigur în faptă.

http://remerra.blogspot.com/p/pag1.html

Succes