Într-un interviu mai vechi, referindu-se la actul arestării mareșalului Ion Antonescu în ziua de 23 august 1944, fostul rege spunea cam așa: „Nu a fost o lovitură de stat. Eu, ca rege, eram șeful statului și aveam dreptul să nu fiu de acord si să destui pe oricine se abătea de la linia interesului național”.

Logic, nu?!

Citatul, destul de aproximativ, este exact însă ca semnificație. Deducem din această declarație că fostul rege avea dreptul să-i atragă atenția mareșalului sau chiar să-l demită, dacă considera necesar, ori de câte ori acesta s-ar fi abătut de la concepția regelui Mihai cu privire la linia interesului național. Și mai deducem că până în ziua de 23 august 1944 regele nu a avut nimic de obiectat față de politica dusă de mareșal! 

Așadar, regele a fost de acord cu (1) intrarea României în război și, deci, ar fi trebuit să răspundă pentru asta în solidar cu Ion Antonescu, dacă nu chiar înaintea mareșalului, fiind mai presus de acesta ca autoritate și prerogative.

La fel, regele Mihai a fost de acord cu (2) continuarea războiului dincolo de Nistru, devreme ce nu se cunoaște nici un gest de reținere sau opoziție a regelui Mihai la decizia lui Ion Antonescu. Legile Țării îi permiteau să intervină, să se opună și chiar să-l destituie pe mareșal pentru intenția de a continua războiul! De ce n-a făcut-o?

Mai mult, regele nu a avut niciun gest de opoziție față de (3) deportarea în Transnistria a sute de mii de evrei, a aprobat regimul „de exterminare”, cum zic unii, la care evreii au fost supuși! A fost în deplin acord cu mareșalul! A fost de acord deci cu deportarea și genocidul evreilor în Transnistria!

Regele Mihai nu e consemnat cu nicio declarație măcar de compasiune față de acești evrei în perioada respectivă. În schimb, ca fost rege, după 1990 imediat, la o conferință din Statele Unite a afirmat în fața studenților americani (martor dl V. G.) că în România nu a fost holocaust, nu a funcționat o politică de exterminare a evreilor. Această poziție, a adevărului, a părăsit-o după ceva vreme, iar în ultimele declarații pe acest subiect a afirmat că în Transnistria s-a produs un genocid, un holocaust! Întrebare: de ce ai permis, Majestate, ca în statul în care erai autoritate supremă să se petreacă un genocid, un holocaust?! Tăcerea pe acest subiect nu te face complice la crimă, la genocid?!

Ba mai mult, mama regelui, așa numita „regina mamă”, a fost declarată „drept între popoare” pentru intervenția făcută la mareșal ca să nu permită deportarea la Auschwitz a celor 20.000 de evrei după care nemții trimiseseră deja vagoanele în triajul Gării de Nord. Sunt vreo zece persoane, în frunte cu regina mamă și rabinul șef Alexandru Șafran, care susțin că au intervenit decisiv pe lângă mareșal și l-au convins să nu satisfacă cererea germanilor! Eu îi cred pe toți care se laudă cu rolul lor în salvarea celor 20.000 de evrei, dar mă întreb de ce nu și-au folosit trecerea sau autoritatea pe care o aveau la vremea aceea pentru a împiedica și deportarea evreilor în Transnistria, pentru a-i feri pe bieții evrei de regimul de exterminare din lagărele de peste Nistru?

Așa cum a intervenit pentru cei 20.000 de evrei ceruți de Germania, de ce nu a intervenit regina mamă și în cazul evreilor deportați în Transnistria? Ar fi fost mult mai ușor, fiind o chestiune strict internă, fără nicio implicație internațională! De ce de soarta evreilor din Transnistria nu a fost preocupată nici regina mamă, nici rabinul șef, nici regele Mihai?!

Întreb: cum ai permis rege Mihai să se producă genocidul celor nu mai știu câte sute de mii de evrei?! Nu este crimă împotriva umanității faptul că ai acceptat ca subordonatul, servitorul Majestății Tale să pună la cale acel carnagiu care acum și în vecie ne este imputat nouă, românilor?! Nu te privește și pe tine, rege Mihai, ce s-a întâmplat în Transnistria?! Doar erai primul om în stat, așa cum te-ai dovedit la 23 august 1944?!

Una din două: (1) ori ești cel puțin la fel de vinovat ca și Ion Antonescu de crimele împotriva umanității imputate mareșalului, inclusiv Holocaustul din Transnistria ori (2) crimele puse în sarcina marșalului și mai ales holocaustul din Transnistria, sunt minciuni, sunt invenții ale unui aparat de propagandă care te menajează de răspundere ca nu cumva să mai spui o dată că în România nu a fost genocid, holocaust și alte „gogorițe”!

Majestate, de ce nu spui adevărul? De ce ai înghițit nemernicia acelui jidan degenerat care a acuzat neamul românesc că a ucis, a ucis, a ucis?! De ce ai tăcut ca mortul în păpușoi când erai cel mai îndreptățit și mai obligat să pui la punct secătura?! Cum de nu ți-a crăpat obrazul, majestate?!…

Subsemnatul, am făcut greșeala să susțin adevărul cu privire la Transnistria. Și asta m-a costat mult, inclusiv pe plan material. Nu cumva marile beneficii materiale cu care majestatea ta s-a ales după 1990 au fost condiționate și de acceptul, mai mult sau mai puțin tacit, al minciunii cu privire la genocidul evreilor din România?! Emit această ipoteză deoarece chiar și unui pârlit ca mine, care nu sunt un martor atât de important, mi s-au făcut oferte generoase pentru a abandona acest subiect, pentru a tăcea! Mi-nchipui ce oferte ți s-au făcut dumitale, care puteai cu o singură vorbă să salvezi neamul românesc de rușinea unor acuzații atât de grave și să-i faci definitiv de rușine pe nerușinații care, iată-i, nu te întreabă niciunul de sănătate! Nu-i așa că niciunul dintre derbedeii de la Institutul Holocaustului nu te-a deranjat cu întrebarea capitală: Majestate, dar de ce nu l-ai oprit pe mareșal să ucidă sute de mii de evrei?! Că doar puteai s-o faci, după cum singur declari, după cum singur ai dovedit la 23 august 1944?!

O precizare: adevărul despre Transnistria eu îl știu (și) de la dl Șerban Alexianu, fiul guvernatorului Transnistriei, cu care ați copilărit împreună, ați fost tovarăși de joacă… Nu te-ai învrednicit, majestate, după ce ai revenit în Țară, nici măcar un telefon să-i dai, nu neapărat ca să-ți ceri iertare pentru cât ai fost de laș atunci când ai acceptat să fie condamnat la moarte George Alexianu pentru crime pe care știai bine că nu le-a făptuit!… Ți-a fost rușine de cei cu care ai colaborat fără nicio greață după 1990?!

Sper, majestate, să-ți vii în fire din starea în care nu mă bucur că te afli, și să afli că ne rămâi dator cu un răspuns și la această întrebare: Dacă în Transnistria a fost genocid, dumneata, cetățene rege, de ce n-ai mișcat un deget, de ce n-ai rostit cel mai mic cuvînt în apărarea acelor nefericiți?!

Nefericiți despre care știai prea bine cât o duc de bine!… Nu era nevoie să intervii în favoarea evreilor din Transnistria! Nimeni nu le vroia capul! Ca și mareșalul Ion Antonescu sau profesorul George Alexianu, nu ai niciun evreu pe conștiință! Ci ai pe conștiință numai români, sute de mii, milioane! Acesta este răspunsul pe care nu-l mai așteptăm. Îl cunoaștem cu toții!

Adio, majestate!

 

Ion Coja,

sublocotenent în Armata pe care, la ceas de cumpănă și de restriște, a trădat-o regele Mihai

Buriaș, 28 august 2016

Post scriptum: Cu ani în urmă, colonelul Ștefan Cucu, președintele veteranilor de război neafiliați la FSN, regaliști cu toții, a cerut audiență la regele Mihai. Înainte de a intra la majestatea sa, a fost avertizat de secretară: dacă aduceți în discuție holocaustul, majestatea sa se va ridica în picioare și audiența va lua sfârșit!… Am mai povestit „faza” aceasta pe vremea când destoinicul colonel Ștefan Cucu mai era printre noi…