4 aprilie 1944, ziua în care americanii au OMORÂT 2942 de bucureşteni, iar românii le-au ridicat două monumente aviatorilor americani doborâţi!
4 aprilie 1944, ziua în care americanii au OMORÂT 2942 de bucureşteni, iar românii le-au ridicat două monumente aviatorilor americani doborâţi!
Astăzi se împlinesc 71 de ani de la marea tragedie din 4 aprilie 1944, când Bucureştiul a fost ţinta unui masiv bombardament al aviaţiei americane. Au fost vizate ţinte civile, cu deosebire zona Gării de Nord, dar şi partea centrală a oraşului, zone care nu aveau o justificare militară, deoarece frontul se afla departe, la peste 300 km, pe linia Iaşi-Chişinău, iar luptele încetaseră de la sfârşitul lunii martie.
Tragedia a avut loc într-o marţi, pe la ora prânzului. Atunci, un număr de 220 bombardiere B-17 (numite Fortăreţe zburătoare) şi 93 bombardiere B-24 (Libertador) au intrat în spaţiul aerian al României, venind din Italia. Şi au făcut prăpăd.
Iată o mărturie din acele vremuri făcută de Mihail Sebastian în jurnalul său a doua zi după masacru: “Ieri după-amiază am fost în cartierul Griviţa. De la Gară la bulevardul Basarab nicio casă – nici una – n-a scăpat neatinsă. Priveliştea e sfâşietoare. Se mai dezgroapă încă morţi, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colţ de stradă trei femei boceau cu ţipete ascuţite, rupându-şi părul, sfâşiindu-şi hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puţin dimineaţa şi peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de coşmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab – şi m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare şi neputinţă”.
Oficial, în bombardamentul din 4 aprilie 1944 au murit 2.942 de persoane şi au fost rănite alte 2.126. Morţii au fost îngropaţi într-o margine a Cimitirului Calvin, cu ceremonii amintind de funeralii naţionale. Cimitirul va purta numele “4 aprilie”, dar va fi desfiinţat în anii comunismului.
Conform datelor oficiale, americanii au pierdut 10 avioane. Dacă de morţii noştri nu îşi mai aminteşte nimeni, în Bucureşti există însă doua monumente ridicate în memoria aviatorilor americani ucişi în misiunile de bombardament asupra oraşului: unul a fost realizat în 2002 în Cişmigiu, iar celălalt se află în Parcul Kiseleff şi a fost inaugurat în 2007. “Vă închipuiţi, păstrând proporţiile, cum ar arăta la Londra un monument dedicat aviatorilor germani, la Hiroshima unul dedicat celor americani şi la Dresda britanicilor?”, se întreba în urmă cu 2 ani Manuel Stănescu, în articolul: Bombardamentul de la 4 aprilie 1944 sau cum au devenit selectivi „bocitorii de serviciu”.
Aproape 3000 de morţi într-o singură zi, toţi, civili nevinovaţi. Mă întreb, pentru cei care nu pierd ocazia să-şi smulgă hainele de pe ei, de ce nu vă amintiţi niciodată de această tragedie? Care sunt criteriile pentru care 3000 de civili morţi în căteva minute nu reprezintă decât o „pagubă colaterală”? De ce susţineţi că nu trebuie să uităm împrejurările acestor morţi tragice, dar pe aceştia nu-i amintim niciodată? Din păcate, lucrurile nu se opresc aici. Într-un gest care demonstrează că avem comportamentul de slugă în codul genetic, autorităţile au avut teribila inspiraţie să ridice un monument dedicat….aviatorilor americani, şi care tronează bine-mersi în Cişmigiu. Vă închipuiţi, păstrând proporţiile, cum ar arăta la Londra un monument dedicat aviatorilor germani, la Hiroshima unul dedicat celor americani şi la Dresda britanicilor? Cum e posibil aşa ceva? Dacă vrem să ne dovedim loialitatea faţă de un aliat, aşa cum sunt Statele Unite acum, nu de asemenea gesturi dezgustătoare avem nevoie! În bunul stil românesc, al formelor fără fond, putem crede că un gest slugarnic ţine loc de principii în care să credem cu adevărat? Acel monument trebuie să dispară. Nu ne putem bate joc de memoria a aproape 3000 de oameni. Şi pentru că „bocitorii de serviciu” cu siguranţă vor avea azi amnezie, cu puterile mele modeste mă înclin şi păstrez un moment de reculegere în amintirea lor – Istoricul militar Manuel Stănescu.
Concluziile contemporanilor sunt unanime: bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logică. A fost măcelărită populaţia civilă, lipsită de apărare, au fost distruse importante bunuri materiale.
https://vimeo.com/60264404#at=1
4 aprilie 1944 a fost doar începutul, capitala fiind bombardată masiv în zilele următoare. Un bilanţ statistic arată că de-a lungul celor 17 de bombardamente aeriene, începând cu cel din 4 aprilie 1944, executate de americani şi englezi cu aproximativ 3.640 de avioane de bombardament de diferite tipuri, însoţite de circa 1.830 de avioane de vânătoare pe timp de zi, au fost ucişi 5.524 de locuitori, răniţi 3.373, iar 47.974 au rămas fără adăpost devenind sinistraţi. Au fost distruse 3.456 de case de locuit, au fost distruse parţial 3.473, 401 au fost avariate şi au fost 2.305 de incendieri. Pentru apărarea Capitalei, s-au ridicat şi au angajat lupte antiaeriene, de multe ori în inferioritate numerică, 601 avioane de vânătoare româneşti şi 709 germane.
Sursa: poatenustiai.ro
Nota redacției: strict militar vorbind, atacul aviatic anglo-american a fost catalogat ca un eșec rușinos al super-grozavilor piloți americani. Noroc cu civilii, atacați în mod laș, cu care au putut să-și completeze …palmaresul. Altminteri, la nivelul combatanților propriu ziși, au cam luat-o pe coajă amorocanii!
jupan voda 27 martie 2018 la 12:45 pm
Poate ne explica cineva, de ce , criminalilor care au bombardat Bucurestiul civil , li s-au ridicat monumente in numele celor bombardati , ca cel din Cismigiu si cel din Herastrau .Numai fiindca din’ 89 am devenit colonbie , datorita parlamentarilor anticomunisti, tradatori de tara ?
Domnilor cine a ridicat monumente aviatorilor trimisi sa ucida romani?Cei avizati nu reprezenta o forta militara,ci erau oameni pasnici,civili,fapt ce imediat te trimete cu gandul la ce s-a intamplat in Basarabia anilor ’40 cu popolatia civila nevinovata lovita,prin orice mijloace,de bestiile criminale jidanesti.Cei ce conduc Romania astazi au fost autorii crimelor savarsite in randurile poporului roman,crime pe care,in mod caracteristic si traditional jidanii fac totul pentru a le acoperii dand vina tot pe victime.Cine a aranjat actul atroce dela Pearl Harbor,cine a umplut Rusia si Germania cu lagare de concentrare si apoi pe timp de pace cine a transformat Romania cominternista intr-un Gulac infricosetor,cand romanii erau arestati si condamnati la chinuri inimaginabile si moarte doar pe baza de minciuni.Daca aviatorii americani trimisi de jidanii din america au ucis la intamplare cca. 3000 de romani nevinovati,in inchisorile din Romania anilor ’45-’64(lagare ce concentrare pe timp de pace)injghebate la ordinul comunistilor comiternisti toti evrei,au fost decimati cam tot atatea fiinte nevinovate,care-si iubeau Tara si nemul,absolut fara nici o vina,in majoritate intelectuali de geniu ai poporului roman,care au suportat in mod nefiresc supliciul credintei lor in neam si Dumnezeu,incheiat cu morti,boli,imbatraniri far nici un ajutor si mangaiere.Asa ceva au facut cei ce au ordonat acum,dupa lovitura de stat(ma cuprind fiorii cand aud ca i se zice Revolutia romanilor) aceste monumente care devin acte de acuzare ale bestiilor criminale.Cei ce au facut asta ai considera pe romani legume vestejite bune ce calcat in picioare de ei inamicii vesnici ai poporului roman.
ba e foarte trist ca niste invadatori au monumente, pentru ca e pe nedrept, ceea ce duce la cauza pentru care românii morti pe drept, pentru apararea tarii, nu au monumente…
Trist nu este faptul că americanii, germanii sau sovieticii au monumente pentru soldații lor căzuți, trist este că românilor morți în bombardamentele anglo-americane, apoi germane precum și celor uciși de armata sovietică nu li s-a ridicat monumente comemorative. Este nevoie de reconciliere cu inamicii deveniți aliați și cu aliații deveniți inamici din Al Doilea Război Mondial și aceste monumente sunt o dovadă de reconciliere. Înainte însă, ar trebui să cinstim memoria românilor, civili și nevinovați, victime ale unor decizii politice care au încălcat legile războiului. România a încercat și a reușit ca în două războaie mondiale și unul împotriva bolșevicilor să respecte legile războiului iar tratamentul aplicat civililor și prizonierilor a fost unul ireproșabil. Nu știu dacă se știe dar în prizonieratul românilor, în afară de boli, boli care nu au ocolit nici pe români, și răni grave, nu au murit prizonieri, s-a înregistrat o singură sinucidere iar împotriva soldaților femei din armata sovietică nu a fost înregistrată nicio agresiune. Nu știu dacă armata germană, americană, engleză, franceză, sovietică, maghiară și mai ales japoneză se poate laudă cu asemenea tratamente.
Cei care sunt sceptici privind oportunitatea existentei unor monumente pentru soldații inamici aș vrea să le reamintesc cazul Coreei de Nord. Aici atât japonezii cât și americanii au monumente pentru soldații căzuți în ciuda atrocităților comise împotriva civililor nord coreeni și a imenselor distrugeri materiale de japonezi și americani. Aceste monumente sunt bine întreținute (o spun japonezii și americanii) și dovedesc că poporul nord coreean are respect pentru viețile căzute chiar dacă îi detestă pe agresori. Până la urmă, soldații execută ordinele unor politicieni și sunt primele victime ale eșecului acestora.
De puțin timp românii au putut să vadă comparativ modul în care polonezii și românii și -au înhumat victimele din URSS.
În cazul nostru am văzut o totală lipsă de interes și respect din partea autorităților.
Spre norocul nostru avem o asociație care se ocupă cu cinstirea memoriei și cultul eroilor și care, în ciuda dificultăților financiare, au reușit multe lucruri frumoase. Cred că asociația va reuși să dea o palmă politicienilor și să ridice o troița în amintirea victimelor bombardamentelor anglo-americane asupra orașelor Ploiești și București, precum și a victimilelor bombardamentelor germane asupra Bucureștiului.