„Mă dau morții cu scopul de a trezi conștiințele latente. ”

By |2019-04-24T21:07:37+03:0024 aprilie 2019|Doctrină naţionalistă|

Franțujii nu sunt în stare de mai mult?

Publicat de |6 iunie 2013|Doctrină naţionalistă

Omagiu adus de Noua Dreapta

scriitorului francez care s-a SINUCIS

in catedrala Notre Dame


Omagiu adus de Noua Dreapta scriitorului francez care s-a SINUCIS in catedrala Notre Dame

Un grup de militanţi ai Noii Drepte Bucureşti au omagiat jertfa scriitorului naţionalist care s-a sinucis luna trecută în catedrala Notre Dame din Paris, în semn de protest faţă de situaţia în care au ajuns Franţa în particular şi popoarele europene în general. Aceştia au afişat miercuri în faţa Ambasadei Franţei un banner cu mesajul “Honneur a Dominique Venner!” (Onoare lui Dominique Venner), însoţit de o cruce celtică.

“Gestul lui Venner constituie un prilej de meditaţie pentru toţi europenii, în contextul în care valorile fundamentale ale Europei tradiţionale sunt atacate mai violent ca niciodată. Totodată, spiritul de sacrificiu al lui Venner, într-o epocă a individualismului exacerbat, îl aşează pe acesta între eroii contemporani ai cauzei naţionaliste”, susţin iniţiatorii acestei acţiuni inedite.

Manifestări similare au avut loc în mai multe ţări de pe continent, Dominique Venner fiind privit ca un “samurai european”. Moartea simbolică a francezului a fost astfel comparată cu sinuciderea scriitorului naţionalist japonez Yukio Mishima, în 1970.

“Sunt sănătos la minte și la trup și îndrăgostit până peste cap de soția și copiii mei. Iubesc viața și nu aștept de la ea nimic altceva decât perpetuarea rasei și spiritului meu. Cu toate acestea, în amurgul vieții, în fața pericolelor imense pentru patria mea franceză și europeană, simt că trebuie să acționez atâta timp cât am încă forța de a o face. Cred că este necesar să mă sacrific pentru a rupe letargia care ne copleșește. Ofer ceea ce îmi rămâne din viață în intenția de a protesta și de a întemeia ceva. Am ales un loc de un înalt simbolism, catedrala Notre Dame din Parisul pe care îl respect și admir, cea care a fost edificată de geniul strămoșilor mei pe locurile lor de cult cele mai vechi, aducând aminte de originile noastre imemoriale.

Acum că atâția oameni se fac sclavii propriei vieți, gestul meu încarnează o etică a voinței. Mă dau morții cu scopul de a trezi conștiințele latente. Mă răzvrătesc împotriva fatalității.

Mă revolt împotriva otrăvurilor sufletului și împotriva dorințelor individuale omniprezente, care distrug temeliile noastre identitare și mai ales familia, soclu esențial al civilizației noastre multimilenare. În timp ce apăr identitatea tuturor popoarelor la ele acasă, mă răscol de asemenea împotriva crimei care vizează înlocuirea populațiilor noastre…”

Citeste mai mult pe: Front Press