Rugăciune

Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi ado­rată
Asupră-ne coboară,
O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!
Noi, ce din mila sfântu­lui
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noas­tre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

*
*

Răsai asupra mea

Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
în noaptea gândurilor mele vină!
Speranţa mea tu n-o lăsa să moară,
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă caldă, plină,
îndurătoare-asupra mea coboară.
Străin de toţi, pierdut în suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie,
Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Si reapari din cerul tău de stele
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

Mihai Eminescu

Nota redacției – În poezia universală există un capitol aparte: poeziile dedicate Sfintei Fecioare Maria. Poezia marianică! Cei care cunosc subiectul afirmă că poezia marianică scrisă de Eminescu ar fi un moment de excelență neegalat. Motiv în plus ca pe Eminescu să nu-l iubească o anumită categorie frustrați și handicapați întru Domnul…

O ÎNTREBARE LĂMURITOARE: În ce zi s-a întâmplat „lanțul uman” de la Eforie? Nu cumva pe 15 August?