G gert.frau@yahoo.com 89.136.113.152
Cuprinde acest Dicționar etimologic cuvinte vechi și rare, care au mai fost menționate foarte rar în alte dicționare și monografii? Academia ar trebui să scoată un ”vorbar” tezaur ”cumplit” (complet), cu toate cuvintele vechi care circulau atât la nordul Dunării, cât și la sud de acest fluviu. Astăzi nu se mai folosesc adoarea (adv. curând; lat. „ad hōra” sau „ad hāc hōrā”, cf. sp.ahora?), api (apoi), cotânge „copilandru, băiețandru”, bârdigaie „mațe intestine” (dac.*bre(n)digania, cf. alb.brëndës și/sau bârdigan „burtă, pântece”?), bere „petrecere sătească de Crăciun, de Vergel, de Armindeni”, cușman „bosorcău, vrăjitor” (să fie dacul pileat cu acea cușmă a sa?), tigoare „dihonie, ceartă, necaz”, ungheț „cuptor” (tipar dacic?), vântă (arh.vâltă), bugăt, etc. (https://www.memoria-ethnologica.ro/wp-content/uploads/me_vol_14_15/memoria_ethnologica_vol_14_15_glosar.pdf) Sunt multe cuvinte romanice și dacice nedescoperite încă, și cel mai important, fără etimologie. Bârdigaie (*bârdiganie), de exemplu, cred că trece printr-o limbă slavică cu h din g (var.bârdihan), la fel ca alte cuvinte. Etimonul său cred poate fi același cu al alb.brëndës (intestine), deși acesta din urmă este reconstruit *en + *per-+*h₁n̥dóm (gr.ἔνδον, éndon ”în, înlăuntru”) sau *én + *tód. Ar mai fi posibil un proto-dac. *vendr- + *ikā > *bre(n)dica, cu betacizare și metateza r-ului, cf. IE *we(n)d-er- (belly, intestines), ca și romanicul vintre (lat.ventrem, PIt. *wendtri-) sau lat.uterus. Nu exclud niciun dacic *per-endam, (*h₁n̥dóm), deși noi nu cred că avem *b din *mp/*np sau *(n)d din *nt, ca albaneza. În concluzie, nu-s foarte multe cuvinte dacice în română, iar acelea care sunt au fost adaptate tiparului romanic. Pot face spume la gură bahadârcele astea dacopate, dar limba română este și rămâne o limbă romanică. |
Deoarece lingvistica nu este o ştiinţă exactă (ca matematica ori fizica) este de la sine înţeles că e loc de interpretări şi subiectivismul colcăie în voie în textele prolatinilor.
Mai mult decât atât, cititul în foneme şi lexeme al latinopaţilor pare un pic mai laborios decât ghicitul în cafea.
Marea greşeală a istoriei oficiale este aceea că se crede în ipoteza darwinistă a evoluţiei omului din maimuţă şi concomitent a inventării limbajului articulat, care a evoluat şi el de la simplu la complex.
De aceea este nevoie de revizionism în istorie.
Pentru că există dovezi, care sunt ţinute la secret, că au existat civilizaţii dezvoltate în trecutul îndepărtat, ele succedându-se ciclic, datorită unor fenomene catastrofice cosmice, care la anumite răstipuri le readuc pe nivele rudimentare de existenţă, aşa cum scria Platon în „Timaios” că aflase de la preoţii egipteni (a se vedea aici https://biransblogblog.wordpress.com/cicluri-cosmice-catastrofice/ ).
În acest sens supravieţuitorii au posedat un limbaj pe care l-au dus mai departe, dar cu variaţii apărute la diversele grupuri ce au evoluat separat, date de anumite particularităţi de vorbire sau de dotarea lor intelectuală, căci, după cum observa Platon, de obicei „potopul ceresc îi cruţă pe cei inculţi şi lipsiţi de Harul Muzelor”. Totuşi, în mare, ar trebui să se poată identifica un numitor comun al tuturor limbilor, alcătuit din foneme arhetipale. Ori tocmai limba română poate reprezenta firul neîntrerupt ce leagă lumea de azi cu lumea dispărută acum 13 milenii, pe care istoricii antici o numeau Atlantida.
O dovadă că geto-dacii au fost linie genetică directă din atlanţi este aceea că ei au posedat toate etaloanele de măsură ale celor care au construit piramidele de pe Terra, dar şi modul lor de definire şi conservare în sanctuare, precum cele circulare de la Sarmisegetuza, ori în artefacte cum este Soarele de Andezit.
Regăsirea etaloanelor atlanţilor la dacii de acum 2 milenii arată că ei aveau cercuri de iniţiaţi care au păstrat toată ştiinţa atlanţilor şi nu prea aveau ce învăţa de la romani, care au staţionat vremelnic în Dacia. Şi e logic că dacă dacii aveau asemenea cunoştinţe inginereşti în construirea de sanctuare, ei au moştenit şi un limbaj pe măsură, adică o limbă bine fundamentată în raport cu limba vorbită de soldaţii romani, care foarte probabil era o limbă adiacentă, închegată tot din fondul protodacic, deoarece ei au apărut ulterior pe scena istoriei şi nu puteau apărea din neant.
Intrebare despre placutele de plumb: cum vedeti aspectele scoase in evidenta in filmul de mai jos?
Anume capul lui Burebista apare identic pe o moneda gasita prin anii 1960, iar zidul cetatii a fost descoperit dupa 1990?
Pt ca placutele sunt facute la sf sec al 19-lea.
min 25,30 – 27.15
Vedeti si alte argumente de la min 21, la min 24.
min 28,25 – 29.30
https://www.youtube.com/watch?v=cgbJ9cMTYGc
Intrebare despre placutele de plumb: cum vedeti aspectele scoase in evidenta in filmul de mai jos?
Anume capul lui Burebista apare identic pe o moneda gasita prin anii 1960, iar zidul cetatii a fost descoperit dupa 1990?
Pt ca placutele sunt facute la sf sec al 19-lea.
min 25,30 – 27.15
Vedeti si alte argumente de la min 21, la min 24.
min 28,25 – 29.30
https://www.youtube.com/watch?v=cgbJ9cMTYGc
văd că voi faceți spume, latinopaților.
Nerușinatule, iar mi-ai șters comentariul. M-ai pus la index pe Aximet și minți că tu nu ștergi nimic!
Latinomanilor! Urlați și jigniți că de altceva nu sînteți buni!
Cine este G? Scrie în stilul lui Sorin Olteanu.
„În concluzie, nu-s foarte multe cuvinte dacice în română, iar acelea care sunt au fost adaptate tiparului romanic”
Nu există nici un tipar romanic. Astea sînt fabulații.
„Pot face spume la gură bahadârcele astea dacopate, dar limba română este și rămâne o limbă romanică.”
Văd că latinomanii fac spume.
Lăsați-mi postarea că nu e spam!