MIHAI VINEREANU
CÂNDVA A EXISTAT O LIMBĂ MAMĂ A LIMBII LATINE, A LIMBILOR ITALICE, PRECUM ȘI A UNOR LIMBI ROMANICE ACTUALE
Genetica este o știință nouă care a făcut progrese uluitoare în ultimul timp. Anul acesta a apărut o lucrare despre genetica poporului român, semnată de Mihai G. Netea, cercetător român stabilit în Olanda, intitulată sugestiv O istorie genetică (incompletă) a poporului român. Această merituoasă lucrare deschide un nouă perspectivă de cercetare cu privire la istoria atât de zbuciumată, dar mai ales controversată a poporului român. Desigur că lucrarea respectivă prezintă și o sinteză despre genetica popoarelor europene în general și a poporului român în particular. Astfel de lucrări sânt menite să pună capăt multor mituri legate de originea și istoria românilor.
Așa cum este specificat în titlu, în acest domeniu fascinant mai sânt multe de făcut. Pe scurt autorul arată că românii ca și ceilalți europeni au practic aceleași origini genetice. M. Netea arată, de asemnenea, că structura genetică a poporului român începe să se contureze cu mult timp înainte de a se putea vorbi despre daci și despre romani. Genele popoarelor europene provin de la trei populații diferite care au ajuns în Europa în trei valuri distincte. Primul val este reprezentat de vânătorii-culegătorii care au migrat din Africa în Europa cu cca 50 000 de ani în urmă, în perioada paleoliticului târziu (sau superior). După ultima glaciațiune din Europa, cca 40 000 de ani mai târziu, mai exact cu aproape 9000 de ani în urmă, intră în Europa o populație neolitică din Asia Mică, prin Balcani. Aceasta se răspândește treptat în toată Europa asimilând pe cei deja existenți aici. În fine, începând de pe la 3500 î.H. au loc trei valuri de triburi migratoare venite din nordul Mării Negre, a proto-indo-europenilor sau a purtătorilor culturii kurganelor.
În ultimele decenii au apărut teorii noi care susțin că primii proto-indo-europeni care au intrat în Europa sânt acele triburi neolitice care au venit din Asia Mică și nu purtătorii culturii kurganelor, ceea ce pare să fie adevărat, după cum vom vedea mai jos.
Cercetările genetice arată că românii moștenesc cca 25% din genele lor de la populația de vânători-culegători, 45% – 50% de la populația neolitică, iar alte 25% -30% de la popoarele care au invadat Europa venind din nordul Mării Negre.
Menționăm că spre deosebire de Mihai Netea și establishmentul academic românesc, noi considerăm că limba pe care o vorbim o moștenim de la populația neolitică care s-a răspândit încet și sigur în toată Europa și pe largi arii din Asia, cu mai multe mii de ani în urmă. Noi considerăm că aceste triburi neolitice sânt primii indo-europeni care au ajuns în Europa. Adăugăm că românii cât și ceilalți europeni moștenesc cca 2,5% – 3% din genele lor de la neandertalieni și, respectiv, de la denisovani. Nu sânt urme vizibile în genetica poporului român de la popoarele migratoare care au invadat Dacia timp de aproape o mie de ani după retragerea aureliană din 271 d. H. Excepție fac doar vechii slavi de la care moștenim cca cinci la sută din genele noastre. Un fapt extrem de interesant este acela că făcând o statistică a lexicului limbii române am constatat că în lexicul românesc există un procent de cuvinte slave tot de 5%. Menționăm că Mihai Netea susține că limba română este rezultatul romanizării, iar elementele slave din limba română ar atinge 30 la sută din totalul lexicului limbii române, ceea ce nu corespunde adevărului. Nu este câtuși de puțin vina domniei sale, ci a establishmentului academic românesc care a rămas cu secole în urmă în ceea ce privește studiului originii limbii române. Autorul nu ne spune nimic despre moștenirea genetică italică sau de la coloniștii romani din Dacia, pentru că, de fapt, aceștia nu au lăsat urme vizibile așa cum nu au lăsat urme nici vechii germanici, nici avarii, nici pecenegii sau cumanii, știind că autoritățile romane au retras din Dacia doar cetățenii romani adusși aici, înainte de retragerea aureliană. Cred că la această lacună serioasă se referă autorul în formularea titlului cărții. Repetăm, autorul nu este lingvist, nici istoric să emită opinii avizate diferite de cele oficiale, cu privire la originea limbii române, ci cercetător în domeniul medicinii și al geneticii. Cu toate acestea, datele științifice din lucrarea sa subminează, în mod direct sau mai puțin direct, toate miturile legate de originea limbii și a poporului român. Așteptăm ca într-o lucrare viitoare să clarifice și acele aspecte rămase neclare legate de genetica poporului român.
În ultimele decenii, tot felul de autori și formatori de opinie, apăruți în spațiul cultural românesc, ca ciupercile după ploaie, s-au străduit din răsputeri să convingă românii că ei sânt un popor extrem de amestecat, ca și limba pe care o vorbesc. Unul dintre aceștia a scris mai multe lucrări în care a încercat să ne convingă că „moștenirea” cumană a lăsat urme serioase chiar la cele mai înalte straturi sociale. Mai precis acesta, fără să fie nici măcar original, preluând teorii din secolul al XIX-lea vehiculate de diverși autori srăini, preponderent din Austro-Ungaria acelor vremuri, afirmă că numele de familie Basarab ar fi de origine cumană, ca și cei care au purtat (sau poartă) acest nume. Mihai Netea arată în lucrarea sa că au fost făcute studii genetice de un grup de cercetărori spanioli și suedezi, pe 27 de bărbați din România actuală care poartă numele de familie de Basarab. Rezultatul acestor cercetări arată că niciunul dintre ei nu are vreo urmă vizibilă pe linie paternă de la popoarele asiatice, fapt care demolează miturile în cauză. Astfel ne așteptăm ca genetica să lămurească pe viitor mai multe din enigmele genetice și ipso facto istorice ale poporului român, rămase încă neelucidate.
Un alt aspect extrem de interesant prezentat de autor, este acela că genele populației din Sardinia provin aproape 100% de la populația neolitică ajunsă în Europa acum 9000 de ani. Studii de genetică arată că strămoșii sarzilor au ajuns în Sardinia pe Marea Mediterană pe la 4000 î.H, când au găsit insula pustie sau aproape pustie. De-a lungul timpului, lingviștii s-au străduit să găsească elemente de substrat în limba sardă, dar nu au venit cu nimic palpabil, cu excepția unor toponime care ar părea să provină din „substrat”. Este cunoscut însă faptul că toponimele și hidronimele nu evoluează din punct de vedere fonetic ca celelalte elemente lexicale și, ca atare, aceste denumiri nu par să fie elemente de substrat. Limba sardă are ceva cuvinte din limba feniciană vorbită de cartaginezii care au domninat insula de pe la 800 î.H până la anexarea romană, la 238 î.H. Nici mai târziu, romanii nu au intervenit în viața localnicilor, insula fiind o regiune fără o importanță deosebită, atât din punct de vedere strategic, cât economic. Mult mai târziu, între 41 d.H. – 49 d.H, Seneca a fost exilat în Corsica. Trecând prin Sardinia, acesta scrie într-o scrisoare către un prieten din Roma, că în Sardinia un roman nu se putea înțelege cu localinicii, întrucât nimeni nu vorbea latină. Prin urmare, după 280 de ani strămoșii sarzilor nu numai că nu se romanizarseră, dar nu știau deloc latină.
Cu siguranță se vede că romanii nu au reușit realmente să controleze populația locală, pentru că strămoșii sarzilor, munteni aprigi, țineau la suveranitatea lor pe care nu o pierduseră nici pe vremea cartaginezilor. După alipirea Sardiniei la Imperiul Roman, în primele două secole au avut loc numeroase revolte împotriva romanilor. După această perioadă revoltele au încetat în regiunile de coastă, dar nu și în interiorul insulei care a rămas practic în afara controlului Romei. Romanii nu îndrăzneau să se aventureze în zonele din interiorul insulei care erau acoperite de păduri dese. În felul acesta evitau populația „sălbatică” din acele locuri pe care le-au numit „ Barbaria” cum erau numite și regiunile din Europa, situate la nordul și estul Imperiului Roman. În consecință, nici nu poate fi vorba de o romanizare, mai ales în aceste regiuni ale insulei unde nu s-au stabilit niciodată coloniști romani.
Atunci când și cum s-au romanizat strămoșii sarzilor de astazi? Pe de altă parte, se știe că pierderea unei limbi și însușirea uneia noi are loc doar după perioadă lungă de conviețuire a două grupuri etnice vorbind două limbi diferite, timp în care cele două grupuri lingvistice se amestecă încetul cu încetul, iar, după o perioadă de bilingvism care se întinde pe mai multe generații, una din limbi dispare lăsând anumite urme în limba care supraviețuiește, limba dispărută fiind denumită de lingviști limbă de substrat. Ori am văzut că sarzii sânt o populație care moștenește aproape 100% genele strămoșilor lor neolitici și prin urmare nu a avut loc niciun amestec etnic, să nu mai vorbim de unul lingvistic chiar dacă sarda are ceva împrumuturi din feniciană, din latină sau din italiana Evului Mediu încoace. Cu alte cuvinte, datele genetice arată că în Sardinia nu a avut loc niciun amestec etnic, și ipso facto nicio schimbare de limbă, nici după sosirea populației neolitice indo-europene acum cca 6000 de ani, dar nici după cucerirea romană. Solul Sardiniei nu este nici astăzi propice agriculturii întrucât solul este sărac, nepotrivit pentru cultivarea cerealelor, a pomilor fructiferi sau a altor plante. De aceea, sarzii din zilele noastre, ca și atunci, cresc oi și capre. Cultivă, de asemenea, vița-de-vie.
Prin urmare, din datele prezentate aici despre genetica și istoria sarzilor aceștia nu au fost romanizați, chiar dacă limba sardă poate fi numită o limbă romanică cum este și limba română, înțelegând prin termenul romanic ceva mult mai cupinzător și mai vechi, dincolo de Imperiul Roman și de limba latină. În acest sens, sânt necesare studii noi din perspectivă indo-europeană, întrucât și acest caz, ca și în cazul limbii române, pare să se verifice ipoteza că latina nu a fost decât o limbă ca multe alte limbi din lumea antică care se înrudeau între ele. Cu alte cuvinte, din cele prezentate aici este evident că limba sardă nu provine din latină, fiind doar o limbă înrudită cu latina, ca și limba română, precum și multe dintre limbile italice, așa ca osca, umbrica, falisca și alte limbi italice care sânt doar înrudite cu latina, fără ca vreuna dintre ele să provină din latină.
Atunci care este limba mamă a limbii sarde? Este ea proto-indo-europeana adusă pe insulă de către strămoșii sarzilor, cu cca 6000 de ani în urmă? Pentru a avea un răspuns la această întrebare, cercetări viitoare vor trebui să lămureacă acest subiect extrem de important scos la iveală de către cercetările de genetică și încă neexplorat din punct de vedere lingvistic și arheologic. Asta ar adeveri ipoteza enunțată mai sus că latina este doar o limbă soră între alte limbii surori, toate provenind dintr-o proto-limbă mamă pe care o putem numi cu un nume generic, acela de (proto-)pelasgă. În consecință, se pare că așa stau lucrurile.
Atunci în mare parte, teoria romanizării, nu numai în Dacia, ci și în alte regiuni ale imperiului roman, rămâne doar un mit, o falsă ipoteză care a ținut locul unei teorii valide, într-o vreme când datele istorice și lingvistice nu puteau oferi mai mult. Prin urmare, sânt sarzii acei arieni puri despre care s-a făcut atâta vorbire de mai bine de două secole încoace?
Pe de altă parte, menționăm că o caracteristică aparte a limbii sarde este aceea că a labializat labio-velarele proto-indo-europene. Cu alte cuvinte, sunetele proto-indo-europene *kw, *gw, g’w gwh au devenit p și b, așa cum s-a întâmplat și în celticele continentale, precum limba galică, vorbită în Galia antică, iar dintre cele contemporane, limbile bretonă, din nordul Franței, precum și limba Welsh (cimrică) vorbită în Țara Galilor din Regatul Unit. Aceeași transfomare fonetică a avut loc în dialectele grecești de pe continent, în osco-umbrică, precum și în iliro-traco-dacă. În limba strămoșilor noștri acest fenomen a avut loc doar când aceste sunete proto-indo-europene au fost urmate de o vocală posterioară (a, o). Dacă strămoșii sarzilor s-ar fi romanizat, atunci aceste transfomări, apărute, ca și în celelalte limbi enumerate mai sus, cu mult timp înainte de cucerirea romană, ar fi trebuit să fi fost șterse sau inversate după limba latină, pentru că aceste transfomări nu mai puteau să apară după așa-zisa romanizare.. Precizăm că latina nu a cunoscut aceste inovații fonetice, așa cum s-a întâmplat în limbile menționate mai sus. De aceea, acolo unde a avut loc romanizarea, aceste particularități fonetice au dispărut. Aici avem în vedere galica veche (vorbită în Galia) și limbile oscă și umbrică din Peninsula Italică. Astfel că limba vorbită în Sardinia dacă ar fi provenit din latină nu putea să facă excepție. Același lucru este valabil și pentru limba traco-dacă, resptectiv română.
În plus, este uimitor faptul că deși limba latină și ulterior italiana literară au adus multe modificări limbilor italice, respectiv actualelor dialecte italiene, cu toate acestea, vechile limbi italice nu au dispărut cu totul nici după aproape 3000 de ani de romanizare, având în vedere că în Italia de azi se vorbesc 18 dialecte diferite, multe dintre ele nefiind reciproc inteligibile și, de aceea mai nou, cercetătorii pe acestea din urmă le numesc limbi și nu dialecte. Astfel, rămâne de neînțeles în fața acestor argumente care parcurg trei milenii, cum de în Dacia „romanizarea” s-a produs în doar 165 de ani, și doar într-o parte din Dacia, (cca 20% din teritoriul regatului dacic, urmând ca mai apoi acești daci „romanizați” să romanizeze toată Dacia și chiar mult dincolo de fruntariile regatului lui Decebal.
A putut avea loc așa ceva? Nu!
Este, iată, mai mult decât evident, că atât în Dacia, cât și la sud de Dunăre, precum și în Sardinia, romanizarea nu a avut loc. De aceea, teoria romanizării dacilor este falsă și, ca atare nu poate fi luată în serios, oricâtă bunăvoință am avea.
VAIDEENI, August, 2022
*
Nota redacției – Sunt nevoit să repet un argument la care de ani de zile nu primesc niciun răspuns: nu contează prea mult durata administrației romane, a „ocupației”, ci contează intensitatea, numărul latinofonilor veniți în Dacia. Sunt argumente, inclusiv arheologice, care dovedesc că în Dacia au venit foarte mulți latinofoni: magnas copias! Insist: în Dacia sunt inscripții mortuare în limba latină, așa cum există în întreg imperiul roman. Lăsând deoparte Italia, numărul inscripțiilor funerare din Dacia este mai mare decât numărul inscripțiilor funerare din tot restul imperiului! Au trăit și murit în Dacia mai mulți latinofoni decât în tot imperiul, putem spune! Iar limba română, prin elementele de limbă latină conservate dovedește că majoritatea acelor latinofoni erau latinofoni nativi! Iar faptul că după retragerea aureliană romanii mai construiesc un pod peste Dunăre după un secol și ceva dovedește că în Dacia viața romană continua să fie vie, să palpite. Continuau să trăiască în Dacia „magnas copias” de latinofoni.
iar mi-a disparut postarea! iar spune Iobn Coja că el nu a șters nimic? O pun înapoi.
„Nota redacției – Sunt nevoit să repet un argument la care de ani de zile nu primesc niciun răspuns: nu contează prea mult durata administrației romane, a „ocupației”, ci contează intensitatea, numărul latinofonilor veniți în Dacia.” (Ion Coja)
Și cîți latinofoni au fost și de unde știți că au fost latinofoni? Presupuneți că au fost latinofoni. Nu aveți nici o dovadă. Limba română nu este o dovadă pt asta. Ea poate fi un indiciu, dar de la indiciu la dovadă e o distanță. Și un detectiv știe asta.
Sînt dovezi că în Germania au fost orașe mai mari decît în Dacia , mai multe legiuni romane și mai mulți coloniști. Romanizare zero.
Poftim; ați primit răspuns pertinent.
Vedeți pe saitul meu dovezi contrare romanizării. Acelea sînt dovezi, nu sint teorii.
„Nota redacției – Sunt nevoit să repet un argument la care de ani de zile nu primesc niciun răspuns: nu contează prea mult durata administrației romane, a „ocupației”, ci contează intensitatea, numărul latinofonilor veniți în Dacia.” (Ion Coja)
Și cîți latinofoni au fost și de unde știți că au fost latinofoni? Presupuneți că au fost latinofoni. Nu aveți nici o dovadă. Limba română nu este o dovadă pt asta. Ea poate fi un indiciu, dar de la indiciu la dovadă e o distanță. Și un detectiv știe asta.
Sînt dovezi că în Germania au fost orașe mai mari decît în Dacia , mai multe legiuni romane și mai mulți coloniști. Romanizare zero.
Poftim; ați primit răspuns pertinent.
Vedeți pe saitul meu dovezi contrare romanizării. Acelea sînt dovezi, nu sint teorii.
Muzeul Național de Istorie a României
oeprstSndolu
e
5
i
g
2
5mmh8ghufa111l99t
I
f
a
h
l
9u6cag3mt
:
r
0
l
0
m
1
1g0
·
Cu mare bucurie anunțăm că dosarul Limes Dacicus, rezultat al activității desfășurate în cadrul Programului Național LIMES, finanțat de Ministerul Culturii, a fost înaintat la UNESCO pe 31 ianuarie 2023.
Momentul este unul foarte important pentru cercetarea arheologică din România, de aceea trebuie subliniat ca atare!
Limesul Dacic, cel mai lung sector de frontieră terestră romană din Europa, a devenit de-a lungul existenței provinciei un sistem defensiv foarte complex, cu caracter de unicat. În pofida complexității sale aparte și a volumului foarte mare de muncă, consorțiul format în cadrul programului național LIMES a dus la bun sfârșit o misiune pe care mulți o considerau imposibilă.
Echipa coordonată de Muzeul Național de Istorie a României, formată din specialiști ai instituției noastre, alături de specialiști de la Facultatea de Istorie a Universității din București și de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, București, a pregătit documentația necesară pentru 27 dintre cele 80 castre incluse în dosar, reprezentând un traseu de aproximativ 900 km, începând de la Drobeta până la Sucidava, apoi de-a lungul râului Oltului, de la vărsarea acestuia în Dunăre și până la Hoghiz, incluzând și așa-numita linie transalutană, de la Râșnov până la Dunăre .
O parte dintre siturile documentate nu au fost incluse în dosarul de nominalizare întrucât nu îndeplineau condițiile UNESCO, dar au fost prezentate și publicate în rapoarte extinse fundamentate pe cercetarea desfășurată în cadrul programului. Realizarea acestei documentații a fost o excelentă oportunitate de a acumula informații noi despre frontierele romane și despre civilizația romană în general, publicate în special în revista instituției noastre, Cercetări Arheologice, fapt care a dus la un salt spectaculos al cunoștințelor noastre în acest domeniu. Aceste date se regăsesc, de asemenea, în multe alte studii și comunicări realizate de membrii echipei coordonate de MNIR.
În vederea pregătirii dosarului dunărean, demers realizat în paralel în cadrul programului, a fost documentate tronsonul dobrogean 400 Km, cuprins între Durostorum și Dunavățu de Sus, incluzând până acum 25 castre și alte instalații conexe. Pe teritoriul Munteniei au fost documentate 12 avanposturi (castre și fortificații temporare), care vor face parte din dosarul dunărean.
Urmează o perioadă de evaluare de către specialiștii UNESCO, punerea în deplin acord dintre autoritățile centrale cu cele locale și finalizarea cercetării unor situri, mai puțin investigate în trecut.
În paralel, potrivit reglementărilor Programului Național Limes, echipa coordonată MNIR va finaliza documentarea cercetării întregului sector dunărean, care va constitui obiectul altul dosar pe care România și-a propus să-l depună la UNESCO.
Felicitări tuturor celor care au contribuit la realizarea dosarului și mult succes în continuare pentru finalizarea procesului de înscrierea în UNESCO a Limes Dacicus și în finalizarea dosarului Limesului dunărean.
#limesromania
https://www.facebook.com/photo?fbid=560639039434153&set=pcb.560640492767341
D-le Coja, ați afirmat că Dv faceți dezbatere. Vă rog să fiți mai serios și să nu mai dați răspunsuri cu afirmații goale într-un limbaj de lemn, cum i-ați dat lui M Vinereanu. Eu pot să duc o discuție pe această temă cu oricene inclusiv cu academicienii, numai cinstiți să fie. Vă spun asta ca de la bătrîn la bătrîn, că sînt născut la 15 feb 1949.
D-le Vinereanu, Dv ați scris lucrări, ați publicat cărți, articole pline de argumente pertinente. Acestea nu au avut nici un efect în fața susținătorilor teoriei romanizării mai mari (lingviști, istorici) sau mai mici (simpli cetățeni). Argumentele Dv se lovesc de ei precum nucile de perete, apoi cad și ei le uită în minutele următoare. E ca și cum ai explica unui credincios că dumnezeu nu există. Indiferent că e un țăran sau e Papa de la Roma nu vei avea nici un succes.
Pt dl Coja un răspuns: aduceți dova dă în Dacia au venit latinofoni vorbitori de latină vulgară. Textele de pe pietre sînt în latina cultă, dar Dv trageți concluzia greșită că ei vorbeau latina vulgară . Coloniștii cei mai mulți au venit din apropiere, din Pen Balcanică, unde nu se vorbea latina vulgară cu toate că Dv susțineți asta, dar nu aveți nici o bază.
Nu aveți nici o bază să suțineți că în Dacia au fost mai multe inscripții latine decît în coloniile romane foarte mari din Germania. Asta e o simplă afirmație.Dacă Germania nu s-a romanizat avînd municipii romane mai multe și mai mari decît au fost în Dacia și mai muilt de 12 legiuni romane, e clar că nu s-a romanizat nici Dacia. Nu se poate afirma că intensitatea romanizării a fost mai mare in Dacia decît în Germania. Din faptul că a fost construit un pod Dv trageți concluzia că palpita romanizarea. pe unde, prin pădurile enorme ale Daciei?
Poftim, ați primit un răspuns pertinent. Nu vă faceți că nu îl vedeți.
Florin Croitoru
Domnule Sindbad, esti energic si foarte hotarart dar astea nu’s suficente atribute sa ne si convingi.
Daca poti citi si intelege o pagina din manuscrisul lui Miron Costin inseamna ca ai dreptate.
Dar citind pagina de manuscris, asa cum a scris-o si gandit-o Miron Costin, ai sa vezi ca lasand la o parte multimea slavonismelor, caci slavona a fost limba de cancelarie domneasca cat si limba bisericeasca in care se tinea slujba, deci trecand peste slavonisme ai sa dai de o multime de cuvinte pentru care nu ai sa gasesti usor un echivalent contemporan.
Asa ai sa poti constata cu stupoare ca „romanizarea” si „latinizarea” limbii romane s-a facut mai mult de la Miron Costin incoace. iar ceea ce ne-au lasat romanii nu se prea gaseste prin manuscrisul lui Miron Costin sau al vre-un altui cronicar.
Limba cronicarilor nu este avuta in vedere de Latinisti, ei fac paralele intre limba contemporana si latina si aia de obicei cea moderna, medievala.
Daca ai probleme si nedumeriri cere ceva ajutor si de la domnul profesor Ion Coja si poate el va avea amabilitatea sa te si sa ne ajute.
Mult succes.
Cred că ai dreptate. latiniștii compară româna din sec 20 cu latina cultă, cu latina medievală, pt că tex în limba latină vulgară ei nu au. De cele mai multe ori ei compară doar cuvintele. metoda lor este urm: se ia un cuvînt românesc de ex cap, picior și se compară cu CAPUT și PEDUM, după care ei trag concluzia că de acolo vin pt că seamănă. Se ia altul, de ex cerdac și se compară cu turcescul cerdac, apoi afirmă că de acolo vine. Degeaba spun eu sau Vinereanu că turcii nu au radicalul CER cu care sînt formate zeci de cuvinte în romînește, dar în turceste acest radical nu există, deci turcii nu puteau forma acest cuvint. Pot să dau 100 de exemple. Ei tot așa o vor ține. Asta e metoda lor; una total neștiințifică. Romîna are peste 400 de radicali cu care a format cuvinte. Dacă romîna ar fi venit din latină sau dintr-o altă limbă italică de ce există așa de mulți radicali în romînă? Ei nu se întrabă asta, iar dacă le pui această problemă extrem de importantă ei răspund cu fantezii și în orele urm uită, adică nu se gîndesc la această problemă.
1) Mihai G. Netea, afirma in O istorie genetică (incompletă) a poporului român „De exemplu, față de maghiari diferențele sunt minime din punct de vedere genetic. Practic, diferențele sunt culturale, lingvistice, dar genetic nu suntem diferiți. Inclusiv de olandezi ne deosebim puțin.”
Pai si atunci cum poate cineva sa calculeze ca avem 5% contributie slava? din moment ce oricum ne deosebim extrem de putin fata de ei?
2) „Cercetările genetice arată că românii moștenesc cca 25% din genele lor de la populația de vânători-culegători, 45% – 50% de la populația neolitică, iar alte 25% -30% de la popoarele care au invadat Europa venind din nordul Mării Negre.” Nu am vazut aceste cercetari. Este o ipoteza. Nimeni nu explica cine erau si de unde au venit acei vanatori culegatori/ neolitici si invadatori din nordul Marii Negre. Nimeni nu prezinta un studiu clar pe linie patriliniala cati avem y-cromosm I, cati R1A, cati R1b, cati J sau E samd. Traim in lumea presupusului.
Oricum, mie ideile astea imi suna fantezist, n-am vazut nicaieri un raspuns clar ( nu zic sigur, ca asa ceva nu exista) la cine este cine de mai sus.
Singurul lucru prezentat explicit (chiar daca foarte lacunar) este ce se scrie in Geneza cu Sem, Iafet si Ham, fiecare cu copiii si nepotii sai, si de acolo trebuie inceput.
3) „In Dacia „romanizarea” s-a produs în doar 165 de ani, și doar într-o parte din Dacia, (cca 20% din teritoriul regatului dacic. ” Asta este o gaselnita: in cinci generatii te romanizezi de minune, mai ales daca vointa de a fi altceva a fost strivita. Reamintesc tuturor ca din teritoriul Romaniei Mari (care corespunde in mara masura Daciei decebalice) 200.000 km2 au facut parte din Imperiul Roman, respectiv 67% si nu 20% complet fantezisti. Iar ca populatie ponderea a fost mult mai mare.
ca un exemplu, Raducioiu s-a italienizat pe drumul din masina la aeroport, pentru cine mai tine minte cum deja vorbea semitaliana dupa ce a semnat cu Brescia :)
4) exemplu cu Sardinia nu demonstreaza nimic. In realitate sarzii lui Seneca vorbeau un dialect latin si din acest motiv nu a priceput Seneca ce vorbeau, exagerand bineinteles. Imaginati-va un profesor din Bucuresti in trecere la Orhei sau si mai bine la Bitola, Va intelege el ceva din dialectul aroman sau subdialectul modlovenesc? Va zice n-am inteles, fara sa-si bata capul . Cat despre pronuntie, sarzii si-au pastrat invatand latina modul originar de a vorbi, iar limba lor a fost o latina „stricata” (vulgara) ca si latina noastra de altfel.
5) Intr-adevar faptul ca familia Basarab ar fi fost de origine cumana este o ineptie, nedemonstrata prin nimic si aruncata de Djuvara, fara niciun sens
6) Sardinia nu a avut loc niciun amestec etnic, și ipso facto nicio schimbare de limbă – In toata Africa nu a avut loc vreun amestec etnic consistent cu francezii sau englezii, dara asta nu-i impiedica pe bastinasi dupa nici 100 de ani de ocupatie si inca 60 de ani de independenta! sa vorbeasca engleza si franceza. Asta cum se mai explica??
Sinbad, faci simple afirmații. De unde știi tu că sarzii vorbeau în antichitate un dialect latin?
faci comparații greșite. Nu se compară situația din Africa în sec 19 și 20 cu antichitatea.
Sîntem ca între surzi. Voi respingeți toate argumentele pertinente, de ex acelea aduse de Vinereanu și veniți cu explicații fanteziste pe care le credeți logice. „ca un exemplu, Raducioiu s-a italienizat pe drumul din masina la aeroport, pentru cine mai tine minte cum deja vorbea semitaliana dupa ce a semnat cu Brescia :)”
vezi domnule de treabă. Cu prostioare din astea vrei să demonstrezi romanizarea Daciei?
Domnule, abuzezi! Ai fost prost crescut de atâtea ori și până la urmă te-am iertat, dar insiști mereu cu aceleași aberații! Nu mai suport! Uită că există acest site! Nu-mi face plăcere să-ți șterg mesajele! Scutește-mă de ele! Umblă sănătos, dar pe alte adrese.
Și unde mai e dezbaterea, ticălos bătrîn? Ai zis că faci dezbatere. Păi, dacă e dezbatere cum să fie pe aceeași idee, a romanizării?
Nu imi spune tu mie că sînt prost crescut că mai neam-prost ca tine nu există alt lingvist!
Tu nu ai fost în stare să mă combați cu ceva și de aceea mă alungi de pe tarlaua ta de prostie. Atîta poți!
pentru o Românie normală – umor negru
https://www.activenews.ro/opinii/Iulian-Capsali-E-LINISTE.-MORMANTALA-175816
după ce am fost invitați să trăim „bine”, președintele succesor ne dorește … normalitate. Intrebarea firească: ce va urma ? imaginea oricum dacă nu este vizionară , reflectă totuși sinceritatea aparatului de propagandă. Se știe bunăoară că normele se schimbă periodic. Înconjurați de atăta grijă ar trebui să fim în al 9 lea cer, sau doi metri ceva mai jos.
De Kelner rad pana si mustele……
Are 2 domenii de manifestare: politica externa si pararea!
Poate numi cineva un singur plus adus de el (de el nu impus de altii) si ekipa lui in toti acesti ani? Poate va fuge gandul la akizitii de tehnica militara? Usor cu pianul ca niciunul din apropiati nu se pricepe, iar pe fond *ni s-a cumparat oaresce tehnica!