Tudor Gheorghe sau repetarea istoriei
FacebookTwitterg+EmailDE MIHAI ȘOMĂNESCU / ȘTIRI, SOCIAL / Publicat: Marţi, 28 ianuarie 2020, 22:00 / Actualizat: Marţi, 28 ianuarie 2020, 22:22 / 4 comentarii
Tudor Gheorghe sau repetarea istoriei
ARTICOLE RELAȚIONATE
Patriarhia Română a răsunat de poeziile închisorilor comuniste. „Ridică-te Gheorghe, Ridică-te Ioane”, cântat cu lacrimi în ochi de către Tudor Gheorghe în fața Patriarhilor României și al Rusiei
Tudor Gheorghe : Respectul pentru limba, istoria şi credinţa acestui neam te fac un BUN ROMÂN
Tudor Gheorghe: Ce blestem pe noi, după un preşedinte care chinuie limba engleză, avem unul care CHINUIE limba română
Maestrul Tudor Gheorghe a fost atacat astăzi, 28 ianuarie, într-un mod oribil de patru personaje (au fost trei, ulterior s-a băgat și Mîndruță) triste ale României de azi.
Totul a pornit de la un articol al publicației din subordinea lui Dan Turturică, intitulat: TVR, organ de propagandă anti-UE. De ziua lui Ceaușescu, a difuzat spectacolul ”Degeaba 30”.
Articolul pornește de la două fapte: Concertul „Degeaba 30” al lui Tudor Gheorghe din 21 decembrie 2019 și difuzarea lui de către Televiziunea Română pe 26 ianuarie 2020 de ziua lui Nicolae Ceaușescu.
Zice Dan Ofrim (Dan Ofrim este unul dintre jurnaliștii care publică articole pe site-ul www.universul.net. Publicația noastră are o echipă extinsă de autori, care acoperă o varietate de domenii, de la politică și justiție, la actualitate, știri externe sau sport. Cel mai important deziderat al nostru este informarea corectă și echidistantă a cititorilor noștri. Tocmai de aceea, toți oamenii pe care îi cooptăm în echipa noastră sunt atent aleși și corespund celor mai înalte norme în materie de etică și deontologie profesională – așa scrie pe pagina Universul):
O „țară care plânge”, care „geme”, și așteaptă „un decret de la Bruxelles sau Strasbourg”, „Cui va mai rămâne această țară?” „Procurorii” sunt „niște veleitari, niște oameni mici ce nu gândesc”, „Lanțul de minciuni” cu care „ne-ați vândut”, dar „vine vremea să dați seamă pentru câte rele ne-ați adus”, „Protestăm pentru nimic” și „ne-adunăm să ne-alergăm”: „noi, cu mâna pe pietroi, strigăm Fără Violență!”, „Nu vedem și nu simțim că la poartă așteaptă dricul!” „Ia-ne, Doamne, orice perspectivă, ia-ne și bomboana din colivă!” – sunt doar câteva dintre „slovele” bardului Tudor Gheorghe din care se pot desprinde pe alocuri crâmpeie de sloganuri demne de un almanah PSD.
Să vedem care-i realitatea: în primul rând, Tudor Gheorghe nu avea cum să aleagă ziua în care va difuza TVR spectacolul, mai ales că domnia sa l-a postat pe youtube încă de a doua zi, pe 22 decembrie.
În al doilea rând, „slovele” de care zice mare deontolog de la Universul sunt aberante. Aberante în ce sens? Cine ascultă concertul ( și vă rog s-o faceți) va vedea că nu există niciun cântec dedicat procurorilor sau Uniunii Europene sau lui Ceaușescu.
Concertul începe cu un cântec dedicat celor căzuți în decembrie 89 la Timișoara și la București, iar apoi continuă cu mai multe melodii și poezii despre starea societății românești în general. „Procurorii” apar în același context cu „politicienii”, „guvernanții”, „Guvernul incompetent”, „Președintele” etc. Mai precis, cântecul se referă la toți.
Cu alte cuvinte, rechizitoriul atent selecționatului deontolog Dan Ofrim se bazează pe cuvinte scoase din context și interpretări proprii ale unor versuri. Da, ați citit bine: versuri poetice sunt interpretate ca având mesaj politic ascuns. Unde am mai văzut asta? Ah, da: în anii 50, în anii stalinismului cel mai negru, în care oamenilor le erau căutate vorbe și cuvinte, care erau interpretate în cheie politică pentru a se arăta că respectivul are „atitudine dușmănoasă” și a se justifica condamnarea lui la temniță grea. Sau poate, cine știe, atentul selecționat deontolog Ofrim și șeful său ierarhic s-au simțit lezați de versurile „cumpărați ziariști de top, care spun că afară e senin, când afară e potop”, rostite de Tudor Gheorghe din concertul „Degeaba 30”.
Aici am ajuns după 30 de ani de la momentul 89: ne-am întors la listele negre, la „dușmanii poporului”, care subminează regimul de „democrație populară” și prietenia cu Uniunea Europeană.
Dintre cei care l-au atacat pe azi pe Tudor Gheorghe, cel mai urât s-a comportat Daniel P. Funeriu. De la exprimarea complet lipsită de respect – dacă nu pentru un artist respectat de milioane de români -, măcar pentru un om în vârstă, la aberațiile scrise în text, Daniel Funeriu a oferit azi o mostră din caracteru-i infect și din limitata-i inteligență. Dacă așa se exprimă un fost ministru al Educației, ce pretenții mai avem de la oamenii simpli?
Că n-avea un caracter luminos știam, dar să afirmi, de la înălțimea poziției de Doctor în Chimie al Universității Louis Pasteur din Strasbourg, să-l faci pe Tudor Gheorghe „mizerabile rapsod” și „canalie talentată” este prea mult.
Cine ascultă cele 92 de minute ale concertului „Degeaba 30” nu va găsi niciun indiciu că Ceaușescu ar fi idolul lui Tudor Gheorghe sau că ar regreta perioada de dinainte de 1989, ci doar tristețe pentru că reprezentanților unei generații „le este rușine să se mai numească români”.
Diferența fundamentală dintre Funeriu și Tudor Gheorghe este aceasta: în timp ce primul a urât și urăște acest popor încât a fost în stare de orice pentru a-l părăsi, cel de-al doilea a rămas și cu tenacitate, s-a dus prin toate orașele prăfuite ale acestei țări pentru a oferi cultură și spirit timp de zeci de ani.
„Degeaba nu e despre starea materială, ci despre cea spirituală”, dar incapabilii să priceapă i-au răspuns maestrului cu prețul la banane și excursii în străinătate. Atâta pot. Atât au reținut din viața aceasta, pe care se vede că au parcurs-o inutil. Degeaba.
În esență, problema pe care o are Funeriu, Tismăneanu sau Caramitru(ei sunt doar purtătorii de cuvânt ai unei cohorte întregi de lingăi și veleitari, populată inclusiv cu preoți și alți dreptaci) cu Tudor Gheorghe este una spirituală: ei nu suportă mesajul, duhul, pe care-l transmite Tudor Gheorghe. Nu suportă autenticul românesc. Nu suportă ce este autohton. Pentru ei, bolșevismul a fost modernizator, preferabil oricând „autohtonismului mizerabil”. De-aia zice Funeriu că fiul lui Ilie Tudor este „mizerabil rapsod”: nu pentru că ar fi ceva soios în spectacolele sale ci pentru că arta țărănească transmisă de rapsod i se pare mizerabilă, demnă de dispreț, inferioară.
Tudor Gheorghe este insuportabil pentru că a cântat în decembrie despre „Cătușa care a însoțit către Gherla sau Aiud, condamnații făr de vină”. Asta e problema lor, deoarece, conform dogmei oficiale și fanilor domnilor Funeriu, respectivii deținuți erau niște „lepădături” și „bandiți”, care s-au „bătut între ei”.
El este insuportabil pentru că este incorect politic, autohton și impecabil de coerent. Dacă în cazul lui Mihai Șora și al Emag am avut parte de o răsturnare a istoriei, în care torționarul a devenit victimă, în cazul lui Tudor Gheorghe avem parte de o repetare a istoriei: urmașii torționarilor tatălui său îl terorizează acum pe el.
Nu-mi rămâne să închei decât cu niște versuri din concertul „Degeaba 30”, pe care le dedic domnilor Funeriu, Mîndruță, Caramitru, Tismăneanu și celor ca ei:
Geme țara și se zbate
Prinsă în lațul vostru de minciuni
Ne-ați vândut ieftin și în rate
Blestemați să fiți, și-n rugăciuni!
Domnul Viorel Gligor, pe VOCEA ROMÂNILOR PATRIOȚI ne îndeamnă: „Eu zic să îl lăsăm pe Tudor Gheorghe în pace. El cu arta, noi cu certa…” Nimic mai elocvent, în recomandarea domnului Gligor, de parcă cei care cei care au adus asemenea ofense unui român adevărat, cum este Tudor Gheorghe, și celor cce-l acopmaniau și-l aplaudau, toți într-o adevărată rapsodie și armonie, s-au trezit vorbind, iar Tudor Gheorge săa trezit cântând. Asta arată că chia și cei ca domnul Gligor, hibernează pur și simplu, și nu i-au auzit pe johannis, sică mandolină cu întreg pnl-ul, cu întreg #rezistul, cocoțați azi la putere, declarând război României și românilor, și că din 2014 tot ne atacă, având drept scop declarat:„vom lua tot!”Asemenea stare declarată și pusă pe rol de aceștia, vrând-nevrând, trebuie să ne scoată pe fiecare dintre noi românii adevărați, în față, în fruntea luptei pentru salvarea neamului, României și a românismului, ca Țară a Românilor de la asediul pe care-l fac toți aceștia, ca „buruienii politice„, cu toți adepții și zănaticii lor. Domnul Grigor, ne etichetează pe toți ceilalți ca „certățreți”: „…El cu arta, noi cu cearta…”, situație și un afront față de toți acea care simt și trăiesc românește, și față de care reacționez, mai jos, și îi recomand ca atunci când mai vrea să iasă din „scorbură„, „să sune un prieten!”, că poate așa, va avea șansa unui îndemn pe care suntem noi românii adevărați. Asta dacă nu cumva a îndemnul a fost numai între ei „urșii„, și noi cum suntem vigilenți, la-am reperat…
Înainte de a urma îndemnul, trebuie lămurit următoarea problemă, că de rezolvat este cale lungă, și numai dacă ne asumăm rezolvarea ei, NOI, ADEVĂRAȚII ROMÂNI. EI, au împărțit pe români în două, ba chiar și țara, și au reușit să pună și peste noi un Președinte te ti #rezist, progresist și adept și „soldat al globalismului și europenismului deraiat„, după cu sunt toți, fără excepție, ajunși la stadiul de fanatism, declarând război, tuturor acelora care au altă părere decât ei, și mai ales oricăror adversari politici, chia și României Profunde. Asta într-un delir, ca un fenomen, la nivel național, și asta este nimic, stați să vedeți când „vor lua tot”, așa după cum o tot spune pe față și public, de la Johannis la dide și ceaușescu…Îndemnați, zicând și scriind: „…să îl lăsăm pe Tudor Gheorghe în pace.” OK! Dar trebuie să lămurim un lucru! În acest moment, avem certitudinea că există câțiva inși dintre noi, care îl hulesc și batjocoresc, prin vorbe și scrisuri pe Tudor Gheorghe, și mai mult ca sigur sunt adevărate găști de „mercenari politici„, de tip „#rezist”, ce stau în spatele cozilor de topor din rândul politicienilor, ce la rândul lor, ca niște butoane, sunt la dispoziția păpușarilor de aiurea, având ca scop antiromânismul…Ca atare, toți aceștia, într-un cor, acționează destul de coordonat, zburlinduse și scuturându-se de mizeria de pe ei, ce s-a așternut pe ei de când tot încurgitează și se vopsesc cu ouă stricate, și au drept ținte pe orișicare dintre noi ce ne manifestăm și acționăm românește. Pentru ei, Tudor Gheorghe, manifestându-se românește, și ei de abia acum auzindu-l, având „goniometrele”, la comanda expresă de la Bruxelles, în căutarea tuturor acestora ce emit semnale pe astfel de frecvențe, depășind „linia roșie„, din punctul lor de vedere, au acționat, deocamdată destul de clasic, dar după manual, fără nici o reținere, mai ales de când au reușit să aducă la guvernare „guvernul meu”, cu un premiier precum zurbagiul de sică mandolină. Cei care s-au manifestat, dintre ei, și sunt „deconspirați public: funeriu, caramitru, baconski, ceaușescu, dide și alții asemenea, arată din plin ce faună mișună printre progesiști, și cât de foame le poate fi acestora de când nu mai sunt miniștri, de latră a turbare, în timp ce lațul legat de gât, pe veșnicie, nu-i lasă să meargă mai departe, așa cum o pot face oamenii cu adevărat liberi, așa cum sunt aceia dedicați servirii Domnului și românismului. Lucrurile stând așa, Tudor Gheorghe, a înțeles că românismului i s-a declarat război, și vrând-nevrând, a trebuit să intre hotârât în luptă, având drept arme: poezia, cântecul, sunetul, rapsodia și câte și mai câte minunății ce le poate scoate din el, un rapsod, un actor și un adevărat patriot și naționalist, înconjurat și concertând împreună, de oameni minunați ce mânuiesc măiestros, într-o armonie grandioasă o pădure de instrumente muzicale, care la rândul lor, mânuite de așa maiștri, au prins viață, și ele la rândul lor rezonând și „vorbind„ românește. Acestea sunt cele două fronturi, ca forțe beligerante. De partea cealaltă, la vedere sunt spectatorii, care la rândul duc lupta pentru a creea valoare lucrurilor, ca asfel să aibă resurse pentru ca pe lângă celelalte nevoi, să poată să-și permită și prețul participării la manifestarea artistică, pregătită cu grijă, dedicație, și mult angajament pentru a duce împreună cu poporul român, lupta, dând tonul la cântec, și în frunte cu toți cei ce simt și se manifestă asemenea, apărând, cântând și făcând patria măreață, merg semeți, demni și mândri înainte pentru ca noi românii, prin noi înșine, și pentru noi înșine, să fim din nou ce am fost și mai mult de atât! Așa că noi aceștia, asemenea, nefiind deloc atiromâni, și câtuși de puțin gândind și acționând antiromânește, ba din contră, suntem români adevărați, nu-l vom lăsa pe Tudor Gheorghe, ba din contră: îl aplaudăm, îl adulăm și-l bisăm, și ca și domnia sa, nu suntem singuri, suntem cu Bunul Dumnezeu, Creatorul, Îndrumătorul și Pavăza noastră, pe care îl avem drept steag, iar pe steag avem drept stemă, pe Domnul ce face un Cerc în jurul României și a tot ce este românesc, unde nu au acces dușmanii românismului și unde adevărații români crează, așa cum o face Tudor Gheorghe și toți asemenea lui, știind bine că tot ce face omul, în respect față de ordinea divină și legile divine, este mereu învingător și dăinuitor, ca și cele făcute de el, pe ce fac cei ce le încalcă, ca și ce fac ei, sunt niște buruienii, și noi oamenii întregi, tot de la Bunul Dumnezeu, avem mână liberă să le smulgem din rădăcini, chiar odată cu venirea Primăverii, odată cu alegerile locale, iar la toamnă când ne vom culege roadele, odată cu alegerile parlamentare, să avem grijă să nu punem în hambare neghina, ci numai boabele de grâu, ca astfel să avem pâinea bună, și noi asemenea!