Calin Kasper
84 aprobate
calin.kasper@gmail.com
92.212.27.132

Din articol, mi-a dat de gândit următoarea frază: „Totul se întâmpla în cadrul aşa numitului Ajutor Legionar, o punere în practică a uneia din legile fundamentale ale cuibului, statuate de Corneliu Zelea Codreanu: “legea ajutorului reciproc”.
În mai multe documente legionare, Legea ajutorului primeşte şi adjectivul „reciproc”, ceea ce contrazice doctrina legionară şi nu rezultă nici din definiţia legii. Legionarul era un model de virtute şi onoarea era la el de nepreţuit. Legionarul nu cerea pentru el nimic, el avea doar datorii de împlinit. Iar legea ajutorului era definită aşa: „Ajută-l pe cel aflat în nevoie, nu-l lăsa.” Eu în definiţia legii nu văd că s-ar face vreo referire la reciprocitate. Corneliu Zelea Codreanu, când a definit această lege, a făcut-o în termeni absoluţi, fără nici o condiţionalitate. Dar, dacă legea ar fi numită „Legea ajutorului reciproc”, atunci asta ar însemna că legionarul, înainte de a-şi oferi ajutorul, ar putea să se întrebe în ce fel va fi el ajutat de cel pe care-l ajută, în aşa fel ca să existe reciprocitate. Asta nu este în spiritul doctrinei legionare şi nici nu putea fi gândită în acest fel de Codreanu. Mai ales că cel aflat în nevoie, are puţine posibilităţi de a oferi la rândul lui ajutor „reciproc”. Deci, după mine, Legea ar trebui să se numească doar „Legea ajutorului”. În toate cărţile şi articolele mele despre legile legionare, nu i-am spus niciodată altfel.