MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI PARTEA a II-a , Nr 75

Domnul Doru-Ion Tărăcilă:

Inainte de a da cuvântul domnului senator Coja, vreau să vă spun că însuşi votul nostru de acum 5 minute a infirmat această ştire, întrucât erau prezenţi în sală un număr de 377 de parlamentari.

Dacă doriţi, vă pot prezenta toţi colegii care sunt absenţi şi motivele pentru care sunt absenţi.

Vă rog, dumnule senator Ion Coja!

Domnul Ion Coja:

Stimaţi colegi,

Ieri, Comisia Naţională pentru Privatizare a anunţat valoarea certificatelor de proprietate – 135.000 de lei

După cum se ştie, până deunăzi, o mulţime dintre deţinătorii acestor certificate le-au vâdut cu un preţ ce a oscilat în jurul sumei de 5.000 lei. Aşadar, cei ce au cumpărat asemenea certificate au făcut o investiţie cu un profit enorm, de 27 la 1. Un profit de 2700%. Acest profit fiind obţinut şi într-o perioadă de timp extrem de scurt, practic peste noapte.

Mi se pare evident că în spatele acestori întâmplări nu se află întâmplarea, ci se ascunde, fie o strategie greşită a privatizării, a reformei, fie dimpotrivă, o strategie bine gândită; gândită însă împotriva celor ce ne-au ales pe noi în Parlament.

Legea privatizării pare un lucru bine gândit. Toate bune şi frumoase în această lege, cu excepţia unui detaliu fatal: înmânarea certificatelor de proprietate s-a făcut cu mult înainte de a se stabili ce valoare au aceste certificate. Vă aduceţi aminte, când lumea a început să vândă aceste certificate pe 3-4.000 de lei, responsabilii cu aplicarea Legii privatizării s-au abţinut de la orice comentariu. Nu au fost în stare să spună dacă acel preţ de 3-4.000 de lei era sau nu apropiat de valoarea acestor certificate. Oare, pentru acei specialişti diferența de la 3-4.000 la 135.000 era atât de insensibilă? Escrocheria îmi pare evidentă! S-au distribuit certificate, nu s-a făcut nimic pentru ca deţinătorii acestor certificate să cunoască valoarea certificatelor de proprietate. Împinşi de nevoile vieţii, atât de mari, astăzi, sute de mii, dacă nu cumva milioane de concetăţeni de-ai nostrii şi-au vândut pe nimic certificatele. Se pune întrebarea: cine sunt cei ce le-au cumpărat? Cred că au fost unii care au cumpărat sute şi mii de certificate. Cine sunt aceşti induvizi care ştiau, ştiau sigur că nu vor pierde?

Să fim convinşi, stimaţi colegi, de istețimea celor ce au lucrat în aplicarea acestei privatizări. Nu le era prea greu sa-şi dea seama sau să afle, măcar cu o săptămână, dacă nu cumva cu o lună sau două mai înainte, dar nu văd de ce n-ar fi ştiut chiar de la bun început cam care va fi valoarea acestor certificate. În felul acesta, cei ce au cunoscut valoarea certificatelor au putut face o tezaurizare a acestora, adică au putut face una din cele mai grozave escrocherii din istoria noastră.

Evident, cu mintea cea de pe urmă a românului, scrisesem acum că lucrurile trebuiau să se desfăşoare exact invers. Mai întâi, să se stabilească valoarea acestor certificate, şi numai după aceea să se treacă la distribuirea certificatelor către populaţie, astfel ca tot omul să ştie cât valorează peticul de hârtie care i-a fost înmânat. În aceste condiţii, devine suspectă şi neglijența cu care au fost păzite şi gestionate aceste hârtii de mare valoare, lucru care a făcut cu putinţă sustragerea a numeroase certificate de proprietate.

În concluzie, consider că Parlamentul se impune să analizeze de urgenţă această situaţie, pentru a sista aplicarea legii sau pentru a modifica această Lege a privatizării, o lege atât de evident greşit gândită. Aplicarea ei până la capăt, în forma actuală, ar fi „pentru unii, mumă, pentru alţii, ciumă”. Adică, ar scinda definitiv societatea românească în două segmente: unul minoritar, al îmbogăţiţilor peste noapte, prin speculă, îndeosebi prin specula certificatelor de proprietate, iar alt segment ar fi cel al „fraierilor”, al celor „proşti şi mulţi”, care au acceptat sărăcia lor şi a urmaşilor lor, o data cu acceptarea Legii privatizării. (Aplauze).

*

NR – Au existat și texte în presă pe tema acestei furăciuni imense. Dar executivul FDSN-ist a închis ochii și urechile și a lăsat ca escrocheria să meargă până la capăt! Fusese planificată, sunt convins, dinainte de 1990…