Domnule profesor Ion Coja, cum apreciați cele 10 zile de preparative care se fac pentru înmormîntarea regelui Mihai?

E bine că-s atâtea! S-au mai potolit nebunii din „stradă”. Se pare că-s monarhiști! Păcat că nu ține mai mult doliul național, avem nevoie de liniște, de consens național! De muzică bună la posturile de radio și televiziune! Nu știu dacă se va face și pomana, cu fasole și cârnați! Deși suntem în postul Crăciunului, dacă va fi fără cârnați, poporul va fi nemulțumit, oricât l-a iubit pe rege.

L-a iubit poporul român pe rege?

Problema este dacă poporul român l-a cunoscut pe rege! Dacă a fost corect informat despre persoana regelui!… Și n-a fost! Știu că mulți vor sări la mine să-mi ceară socoteală pentru asemenea vorbe! Din fericire pentru mine, eu pot să pun pe masă dovada: am scris despre regii României de bine în vremea când acest subiect era ocolit sau denigrat stereotip, prostește! Deh! O făceau istorii profesioniști! Înainte de 1990 numai eu și Paul Anghel am scris despre regele Carol în termenii impuși de respectul pentru adevăr! Paul Anghel în romanul său despre generația de la 1880, iar eu în piesa „Credința”, text care s-a jucat la Constanța și a primit și premiul Academiei. Am scris de bine despre regele Carol, dar mai ales depre dinastia Brătienilor! Fără Brătieni nu se alegea mare lucru de regele Carol sau Ferdinand!
Mă opresc o clipă ca să remarc prestația dumnealor Mihai Șora și Nicolae Noica, la o emisiune TV, în care au vorbit cum se cuvenea despre rolul Brătienilor în istoria României. Țuțea considera că Brătienii au fost adevărata dinastie care a făurit România modernă! Fără niciun rabat de la comportamentul politic patriotic, naționalist. În timp ce Carol al II-lea a fost un dezastru, iar Mihai a suscitat dezbateri și dispute pro și contra care nu se vor încheia curând!

Ce ar trebui să se întâmple ca să se pună capăt acestor dispute?

Să înceteze minciunile sistematic prezentate ca adevăruri, atât de-o parte, cât și de alta a disputei.

Puteți da câteva exemple?

Păi cea mai gogonată este minciuna cu regele Mihai care ar fi avut o activitate politică în exil, anti-comunistă! Ca vârf al emigrației!… Nici Carol, nici Mihai nu i-au deranjat cu nimic pe comuniștii de la București sau din URSS. Dacă a fost cineva în familia regală care a luptat în exil pentru interesele României acela a fost prințul Nicolae, despre care toată lumea nu mai scoate o vorbă! A fost un mare patriot! Este vina cea mai mare a lui Maniu care a intrigat pentru revenira lui Carol în Țară. Dacă râmânea România să fie condusă de regența din care făcea parte și prințul Nicolae am fi avut altă soartă!… Repet: ni se ascunde activitatea de după 1944 a prințului Nicolae în cadrul exilului românesc! Este pagina cea mai onorabilă din istoria monarhiei după moartea lui Ferdinand.

V-ați declarat de mai multe ori monarhist! S-a mirat multă lume!

În teorie sunt monarhist, sunt pentru dinastie, care este mai naturală, mai „fiziologică”, după cum s-a exprimat Dan Puric, nu prea inspirat, dar corect. Democrația, cu neîncetatele lupte deșănțate între partide, este păguboasă pentru orice țară. Dar consider că s-a încheiat de mult capitolul Hohenzollern. Vorba unui domn care apare destul de des să deplângă moartea regelui, vorbă cu care l-am auzit pe la începutul anilor 90: Dacă Dumnezeu ar mai fi avut un plan cu Mihai, îi dădea un băiat. S-a străduit bietul rege, a înțeles probabil semnul care i s-a făcut din cer și a renunțat la orice veleitate politică. A trăit prea mult și s-au folosit alții de el readucându-l în viața publică după căderea comunismului. Retrocedarea marilor averi l-a activat într-un mod penibil, împingându-l la gesturi de coabitare rușinoasă cu niște guvernanți mafioți! Și-au făcut servicii reciproce jenante, vecină cu constituirea în grup infracțional!

Iată însă că după moartea unui fost rege ne pomenim că avem o regină!

Ca la noi la nimenea! O țigănie! Mai rău chiar! O nerușinare fără margini! Faptul că se găsesc oficiali care s-o ia în serios pe „fata popii, Margareta”, mă face să cred că în spatele acestei reveniri a regelui Mihai în viața noastră politică se află o structură mafiotă, ocultă, de indivizi cu ceva umor, care își bat joc și de noi, și de „casa regală”! Dar care au de tras niște poturi grase din acest poker măsluit și nerușinat.

Bine, dar așa este prevăzut în statutul casei regale!

Acel statut, lipsit de valoare juridică sau morală, putea să prevadă pentru această Margareta și rangul de împărăteasă sau de țarină ori crăiasă! Sau zână din povești! Nimeni nu-i împiedică! Sper ca sancțiunea opiniei publice să corecteze oportunismul autorităților și lipsa de măsură a „casei regale”! O invenție post decembristă, perfect înserată în aberațiile tranzițiției. Vorba nu știu cui: în România mereu se întâmplă ceva interesant! Ceva să te tot crucești ce le trece prin minte infractorilor de toate rangurile! Inclusiv celor din „casa regală”!

*

A consemnat Petre Burlacu

Nota redacției. Cu ani în urmă, în 1980, la centenarul nașterii lui Tudor Arghezi, răposatul George Ivașcu mi-a zis, comentând textul meu împotriva lui Geo Bogza, detractor nerușinat al poetului omagiat de toată lumea: Dumneata, domnule Coja, ești un „trouble fete”. ( cu accent circumflex!)