Sunt câteva lucruri cu care nu sunt de acord cu autorul, deși nenumit îl recunosc de la o poștă. Să le luăm pe rând :
Comparația democrației românești cu o mămăligă este total neinspirată și dovedește o anumită ignoranță a autorului cu „pâinea” tradițională a majorității românilor din cele mai vechi timpuri până în vremea bunicilor și poate, la unii, a părinților. Mămăligă este detestata de străinii care nu au gustat-o, de străinii care ne urăsc și o asociază cu noi în sens peiorativ și de „fitosii” ca acest intelectual (antipatic) care nu știu că mămăligă se identifică cu țăranul român, adică cu Țara. Apoi preparatul mămăligii implică și o „știință”, o anumită artă de la cernuta mălaiul, la fierul apei, mestecat, întors și tăiat. Nu mai spun de celelalte merinde care pot fi asociate mămăligii tocmai pentru ai pune în evidență gustul. Apoi mămăligă, cel puțin pentru mine, o asociez cu tata mare, cu mama mare adică cu strămoșii, adică este un element care de fiecare dată când îl consum îmi amintește de ei. Ori, după spunea mama mare, atâta timp cât îmi aduc aminte de ei înseamnă că nu sunt morți, ci undeva, în mintea mea sufletul lor trăiește. Apoi cu mămăligă în traistă soldații noștri au luptat în toate războaiele.
În concluzie a duce mămăligă în derizoriu și a o compara cu o iluzorie democrație este o adevărată in pietate la adresa acestui aliment, banal pentru ignoranți, a cărei vechime este legată de vechimea noastră ca popor.
Al doilea lucru care nu-mi place este că suntem acuzați că „am dat destinul pe mâna unor infractori, impostori, bagabonti cu repetiție”. Deși, eram în primii ani de liceu îmi aduc bine aminte ce cereau oamenii în decembrie 1989, punctele de la Timișoara, jos comunismul și judecarea lui Nea Nicu, judecare în sens de proces corect, nu mascarada și executare. Cine sunt vinovați de deturnarea idealurilor populare? Securitatea cea veche și cea nouă ne spune autorul, dar omite și rolul celor ca ei care au susținut regimul și regimele, a fost din topor cu românii din exil, cu foștii deținuți politici. Adică presa într-un cuvânt. Cum a ajuns cu Ion Iliescu președinte? Vrea să-l credem pe cuvânt că nu l-a votat?
Nu sunt de acord nici cu dezinformarea vizavi de comuniștii noștri. Că azi autorul se dă naționalist, creștin, adept a lui Tuțea asta nu se întâmpla pe vremea comuniștilor unde a beneficiat de toate avantajele sistemului. Au fost destui poeți, scriitori neagreati de regim, în schimb el a fost lansat și sprijinit tocmai pentru că regimul a văzut „sănătate” în el. Alții aveau sute de manuscrise ori opere cenzurate. Nu asta e problema! Dezinformarea este când afirmă că tovarășii noștri, atei fiind, nu erau naționaliști. Eronat! Aveau multe și grele păcate, dar regimul ceaușist a fost, spre deosebire de linia Marx-Engels-Lenin, unul naționalist. Una din realizările regimului a fost că detestata mămăligă a autorului a fost înlocuită treptat de pâine datorită îmbunătățiri nivelului de trai, nivel de trai, deși scăzut, a fost comparativ cu cele care l-au precedat mai ridicat. Apoi faptul că regimul a fost demolat de eșalonul doi, de intelectualii ajutați, în cârdășie cu o clica din armată și securitate cu sprijinul unor state străine este o dovadă în sprijinul naționalismului lui. Este evident că nu putem compara naționalismul tovarășilor cu cel al lui Tuțea, cu cel al lui Maniu ori Brătianu, dar vorbim de o doctrină politică diferită care a văzut naționalismul din prisma percepțiilor lui Marx și Lenin adaptate la specificul nostru.
Nu putem fi de acord nici impută rea vinei că a fost ales Băsescu și nu Năstase, ori Iohannis și nu Ponta, deși ne asigură de faptul că nici Ponta nu era grozav. Nu cumva presa și distinsul autor au contribuit la mitizarea acestor non valori?
Așa cum spuneam, sunt multe lucruri cu care nu avem cum să nu fim de acord.
În schimb mă miră că nu înțelege, așa cum nu înțeleg mulți ziariști și analiști, cauza care a generat „kaputul” românesc (exagerat după mine și dovada inculturii istorice a autorului privind ciclicitatea istoriei). Cauza pentru care eșalonul doi și intelectualii beneficiari ai regimului comunist s-au convertit la capitalism, consumerism și globalism este simplă. În ultimii ani ai regimului s-a format o adevărată crustă burghezo-comunista și o intelectualitate retrograda în raport cu regimul care a subminat nu numai regimul, dar și interesele naționale (când te alieze cu dușmanii tradiționali nu poți să invoci patriotismul). Acum, după cum vedem, când situația s-a împuțit și miroase acești intelectuali se dau loviți și patrioți. Al doilea aspect este faptul că însăși societatea noastră s-a transformat și schimbat radical. Zygmunt Brauman definea această societate ca fiind una lichidă care ia diferite forme care nu sunt modelate de societate în ansamblul ei, ci de indivizi care au aceleași idei sau aspirații. Un specialist în marketing, Seth Godin definea această asociere ca fiind un tribala. Ori dacă ne uitam la situația României de azi vedem că societatea lichidă ia forma vasului creat de PSD pe considerente tribale. Adoptă legi, program de guvernământ numai pentru tribul votanților PSD, ignorând că o parte din voturi nu are nicio legătură cu iubirea de PSD, ori că votul corespunde unei anumite perioade de timp, nefiind un cec în alb și perpetuu. Aceasta confuzie o face și autorul. Mai mult vedem că votanții sunt doar un pretext pentru a definii tribul ca fiind mare, majoritar, în realitate tribul reprezintă un număr mic de indivizi, majoritatea certați cu legea, care au scop de îmbogățire și o organizare de clan țigănesc. Nu pot să spun mafiot, mafioții au niște cutume, niște principii, o onoare toate acestea lipsind la acești indivizi. Dacă la americani tribalizarea este legată de consumerism iar în politică de o anumită supraviețuire a conservatorismul fie democrat, fie republican la noi e o manelizare și o tiganizare care au reușit să elimine și bruma de intelectuali care mai apăreau în urmașele PCR.
În concluzie, conform filosofului Bauman societatea este una lichidă care ia diverse forme dată de recipienti, adică de indivizi organizați în diverse triburi care corespund cu interesele lor individuale și accentul nu mai cade pe colectivitate, pe societate în ansamblu ei, ci pe individualitate.
România încă nu a căzut de pe hartă, este undeva jos (după „Epoca de Aur” la ce vă așteptați?), așa cum este de altfel și SUA și UE, ca o dovadă că istoria este ciclica. Dacă nu vom mai privi la modul „kaput” România ci vom accepta această decădere pe care o vom putea asocia cu o jumătate de secol pierdut (aproape 30 de ani au trecut) atunci vom găsi puterea nu numai să depășim situația, dar să redevenim ce am fost, va mai mult. În Japonia s-a tot încercat un deceniu, după deceniul pierdut al Japoniei (când SUA și lumea întreagă aștepta ca Japonia să devină prima putere economică a lumii), să se găsească cauza și răspunsuri la cum putea fi evitat acest recul. După un deceniu japonezii au găsit de cuviință să uite și să se axeze pe viitor. Același lucru ar trebui să-l facem și noi. Decât să ne lamentam, demoralizam, nu că n-am fi la pământ, să acceptam că acest recul este datorat „apei și formei ei”, să reintegram „triburile” nu după interesul individual, de grup, ci revenind la interesul colectiv, național și unitar și să realizăm, așa cum spunea și autorul, ce au realizat înaintașii noștri. Adică un mod simplu de a vedea lucrurile și puternic tocmai datorită simplității, după cum spunea Jack Trout.