CD
1.032 aprobate

denitsoc@gmail.com
75.57.36.95

 

 

RENASTEREA SI ASCENSIUNEA NAȚIONALISMULUI POPULAR
De CD

Lumea se confruntă în prezent cu o stare de realiniere geopolitică, naționalismul reafirmându-se ca o alternativă credibilă si solidă la ordinea globalistă liberal-capitalistă predominantă.
Această ascensiune a neo-naționalismului este un răspuns la multiculturalism și interdependența globală. Aprecierea reînnoită a statului național se datorează unei reconsiderări a ortodoxiei socio-politice actuale care percepe multiculturalismul și globalizarea ca pe o puternică formă de diversitate culturală forțată și integrare politică globală.

Renașterea naționalismelor de toate nuantele si parfumurile în întreaga lume este un răspuns la diluarea si dizolvarea identității naționale și la totalitarismul unei forme neoliberale de globalizare. Modul în care aceste idei influențează ordinea mondială este că, cu cât valul globalizării este mai puternic, cu atât este mai puternic răspunsul la fragmentare sau dizolvare, Legea a III-a a dinamicii: “Când un corp acționează asupra altui corp cu o forță (de acțiune), cel de-al doilea corp acționează și el asupra primului cu o forță (de reacțiune) de aceeași mărime și pe aceeași direcție, dar de sens contrar” ~ Isac Newton.

Pentru a explica reacția naționalismului, trebuiesc examinați stimulii multiculturalismului și a ordinii mondiale liberale. Trebuie totodata explorată complexitatea preocupărilor și, prin urmare, motivele pentru care renașterea naționalismului poate fi înțelesă. Naționaliștii populari radicali au reușit să câștige sprijin promovându-se ca campioni ai unor astfel de cadre ideologice, precum și existența unui substitut civic-național care a câștigat și el sprijin poate aduce o ordine mondială alternativă atât la globalism cât şi la realismul etno-naţionalist.
Potențialitatea ordinei geopolitice mondiale a naționalismului, născută din impactul criticii globalizării se poate dovedi a fi un principiu superior al ordinii globale.

Liberalismul a ajuns să domine globul în perioada de după Al Doilea Război. S-a ajuns la concluzia propagată de media sionistă că realist-naționalismul a fost cauza ostilităților dezastuoase internaționale și de aceea pentru a “preveni conflictele” ulterioare trebuie să se creeze un stat mondial transnațional.
Cel mai mare campion al acestei agende a fost președintele american Woodrow Wilson, care a declarat că toate popoarele sunt parteneri în pacea mondială la crearea unei asociații generale a națiunilor.

Istoria a căpătat apoi două escatologii în ceea ce privește viziunile sovietice și americane asupra ordinii mondiale. Odată cu căderea Uniunii Sovietice și declararea „Sfârșitului istoriei”, un liberalism globalizat a devenit starea supremă a existenței umane globale in conceptia lui Fukuyama.

În ciuda promisiunilor idealismului, adevărata sa natură a adus o realitate mult diferită, Globalismul cosmopolit regândit. Ceea ce a determinat aparitia si creșterea naționalismului în întreaga lume alaturi de faptul că statele națiuni se confruntă cu atacul multifațetat al integrării geopolitice, dictatul hegemonic asupra politicii interne și balcanizarea culturală internă.

Combinația dintre pierderea suveranității naționale împreună cu diluarea culturilor interne a dovedit că E.H. Carr este correct, liberalismul este utopic și, prin urmare, chijotic, deoarece nu reușește să înțeleagă funcționarea realității. Ca răspuns la aceste provocări, principiile suveranității sunt acum puse la locul cuvenit, iar reconsiderarea monoculturii omogenizate si purificate a statului național sunt acum în curs.

Rezultatele globalizării s-au dovedit a fi erodarea puterii și a independenței statului. Acest lucru a fost discutat de Susan Strange, care a afirmat că autoritatea politică s-a mutat de la state naționale la organizații atât interguvernamentale, cât și neguvernamentale. Ea a mers mai departe în “The Retreat of the State” – “Retrogradarea Statului”, spunand că șefii de guverne și-au pierdut puterea și astfel nu mai pot oferi cu adevărat soluții la problemele care îi interesează pe compatrioții lor.

Ea continuă spunând că, de pe vremea lui Tucidide, a existat presupunerea că suveranitatea internă va fi reglementată în funcție de fiecare stat de către semenii lor. Acum globalistii cred că suveranitatea nu este altceva decât o pretenție politicoasă.

Concluzia la care a ajuns Susan Strange este că acum relațiile internaționale au devenit acum un joc cu sumă zero, deoarece difuzarea autorității departe de guvernele naționale a lăsat o gaură de neautoritate și neguvernare – manipulare, deci nu vid de putere, ci o putere externa malignă.

Din punct de vedere cultural, se pare, de asemenea, că naționalismul a apărut dintr-o ciocnire a civilizațiilor, mai precis din două fronturi: globalism și multiculturalism. Cultura artificială a globalismului a fost studiată de George Ritzer, care a afirmat în “Globalization of Nothing” – “Globalizarea nimicului”, că unicitatea si identitatea umanității a fost îndepărtată și înlocuită cu „nimic”.

Acest lucru a văzut cinci aspecte pe care „neantul” afectează anumite culturi: lipsa substanței distinctive, unicitatea fiind înlocuită de generic, legăturile locale fiind tăiate, lucrurile dintr-o anumită perioadă de timp sunt înlocuite cu calitatea atemporală a nimicului și dezumanizarea relaţiilor umanității.

În “The Disuniting of America” –“ Dezunind America”: Schlesinger a prezentat pericolele modului în care multiculturalismul ar putea provoca dezintegrarea unei societăți. Iar Oshinsky arată că aceste pericole apar de la cei care denunță/neagă idealul melting-potului(Oala de topire) americană și, prin urmare, ideea unui singur popor.

Melting Pot-ul – Oala de Topire este miezul culturii unei natiuni, opus multiculturalismului, deci o pluritate sau un superficial amestec, ci o topirea culturilor care prin ardere se selectează si sudează ceea ce este mai bun din culturile in concurs si nu in conflict. Culturile conflictuale ard se topesc, dispar odată cu conflictul.

Pericolul lui Oshinsky există căci prin venerarea unui „cult al etnicității” de către cei care protejează, promovează și perpetuează comunități etnice și rasiale separate, care hrănesc prejudecățile, se mărește diferențele și se stârnește antagonismul. Acest lucru erodează ceea ce a făcut America unică, adică abilitatea de a forma o singură națiune din popoare cu origini rasiale, religioase și etice remarcabil de diverse intr-o Melting Pot – Oala de topire.

Cu toate acestea, odată cu creșterea Pluralismului Cultural, în ciuda intențiilor sale altruiste, acesta a atacat insă naționalismul până la refuz și și-a deformat sensul doar pentru a reprezenta imperialismul cu cruzimea și etno-superioritatea sa.
În mod ironic, a fost atacul duel al forțelor opuse ale globalismului generic, împotriva multiculturalismului, ceea ce a determinat ca națiunile să se revolte și să caute o restaurare a suveranității naționale și a moștenirii lor culturale.

Partidele și mișcările minore care au primit un sprijin fără precedent în diferite țări de pe tot globul au reflectat această revoltă non-violentă. Cu toate acestea, acest neo-naționalism nu este un crez monolitic, deoarece există cel putin două aripi ale acestei insurgențe realiste: civic-patriotismul și populismul naționalist.

Ascensiunea nationalistilor patrioti cat și alternativa falșilor profeți naționaliști, care sunt de diverse nuante si coloraturi are loc intr-un cadru pasnic si sustinut de cei ale caror interese au fost tradate si parasite de partidele modernizate.
Datorită naturii atotcuprinzătoare a globalismului, revolta împotriva liberalismului a avut loc simultan în diferite țări de pe planetă. A fost prezentă în special în națiunile anglo-saxone, reprezentate evident de votul Marii Britanii pentru retragerea din Uniunea Europeană și de campania prezidențială a lui Donald Trump.

Conform cercetării aprofundate realizate de Robert Ford în “Revolt of the Right” – “Revolta Dreptei”, baza de sprijin pentru această revoltă se datorează globalizării, creând o economie post-industrială care a prioritizat locurile de muncă corporative, deformarea și descalificările profesionale. Efectul rezidual a fost creșterea unei clase de mijloc mai sigure din punct de vedere financiar, mai educată, social liberală și adoptarea de noi valori precum ecologismul, drepturile omului și justiția socială și un alt effect a fost scăderea clasei muncitoare tradiționale.

Agenda liberală a ales abandonarea clasei muncitoare, în timp ce partidele politice istorice se confruntau cu dilema de a reprezenta clasa muncitoare în scădere și de a se confrunta cu uitarea politică sau de a se reinventa și de a reprezenta lumea metropolitană globalizată făcând pace cu neoliberalismul, deprioritizand drepturilor lucrătorilor in favoarea serviciile publice și să adoptand multiculturalismul în loc să susțină tradiționalismul.

Susan Strange are dreptate în declarația ei că nu mai există o opoziție filozofică adevărată disponibilă pentru ca cetățenii să o contemple si eventual sa o aleagă. Acest lucru a determinat clasa muncitoare să-și schimbe sprijinul către partidele naționaliste noi apărute care le reprezentau interesele și preocupările, cum ar fi identitatea națională și castigarea suveranității.

Acest lucru este mult mai nuanțat decât pare, deoarece cetățenii sunt dispuși să „țină pasul” și chiar să voteze si pentru partidele extreme dacă nu există altă alternativă moderată disponibilă.
Un exemplu în acest sens a fost creșterea sprijinului pentru BNP – Partidul Național Britanic și UKIP. BNP fiind succesorul Frontului Național neo-nazist și s-a întemeiat pe tradiția sa de naționalism etic. Ei au susținut că naționalismul britanic consta din rasă și ascendență și, prin urmare, oamenii de alte origini nu ar putea fi niciodată cu adevărat britanici.

Mai mult, ei au susținut că non-albii și imigrația reprezintă amenințări la adresa existenței rasei britanice și că multiculturalismul ar atenua puritatea rasei anglo-saxone în sine. În ceea ce privește politica externă, aceștia au susținut Euroscepticismul dur și au dorit să se retragă din Uniunea Europeană, deoarece le-a încălcat autonomia si suveranitatea.

Această marcă de naționalism suveranist a început să câștige popularitate în rândul publicului cu BNP și a atins apogeul la alegerile europene din 2009, cu câștigarea a aproape un milion de voturi și a ales doi membri în Parlamentul European. Cu toate acestea, sprijinul BNP a fost absorbit rapid de UKIP, deoarece au început să obțină sprijin și expunere generală, oferind o formă non-rasistă, non-sectară de civic-naționalism și libertarianism și doreau să protejeze publicul de marile guvernări, să susțină capitalismul de piață liberă și a dorit să elibereze Regatul Unit de Uniunea Europeană și să restabilească suveranitatea națională și moștenirea lor culturală.

Acest lucru a făcut ca BNP să scadă rapid și să implode ca forță în politica britanică și, în cele din urmă, să fie înapoiat la marginile îndepărtate ale dezbaterii publice. Atât de impactant a fost brandul/marca de naționalism al UKIP, care a câștigat alegerile europene din 2014, devenind a treia parte a politicii britanice prin câștigarea a 12,9% din voturile interne, căci a forțat organizarea Referendumului Brexit și, în cele din urmă, ca să-și justifice existența, convingând poporul britanic să părăsească UE – Brexitul.

Acest lucru reflectă nuanța naționalismului patriotic în creștere, deoarece mulți susținători se pot afilia ideilor de suveranitate și cultură, căci există o repulsie sufficient de puternică pentru rasism și extremism, ce le permite să nu mai susțină partidele care susțin aceste concepte, dacă există o altă alternativă disponibilă ce va prezenta o opțiune moderată.

Caracterul neo-naționalismului american a urmat o cale similară a UKIP. La fel ca omologii lor britanici, poporul american este dispus să susțină fenomenul Trump, deoarece reprezintă și o revoltă populară, deși mai mult împotriva globalismului decât a multiculturalismului. Cu toate acestea, această bătălie ideologică nu a venit dintr-un terță parte, ci prin dinamica puterii din cadrul Partidului Republican.
Deși Trump este profund defectuos, sprijinul important pe care l-a adunat depășește candidatura lui și l-a redus la o figură de profil a sprijinului popular, a unui popor care susține idealismul american.

Odată ce a consolidat controlul asupra GOP, Trump a declarat credo-ul „americanismului, nu globalismului”, indicând astfel sprijinul său pentru naționalism. Într-un discurs recent, el a făcut ecou preocupărilor lui Susan Strange declarând: „Mișcarea noastră se referă la înlocuirea unei instituții politice eșuate și corupte cu un guvern controlat de poporul american… ne aflăm la o răscruce pentru civilizația noastră care va determina dacă ne recâștigăm controlul. asupra guvernului nostru… instituția este responsabilă pentru acordurile noastre comerciale dezastruoase, imigrația ilegală masivă și o politică economică de forjare care ne-a sangerat țara… structura de putere globală ne-a jefuit clasa muncitoare, ne-a dezbrăcat bogăția și a dat-o intereselor speciale globale… aceste alegeri vor determina dacă suntem o națiune liberă sau avem doar iluzia democrației și suntem controlați de o mână de interese speciale globale”

După cum este analizat de “The Power of Speech” – “Puterea Discursului” a lui James Curran, Australia a menținut întotdeauna o relație de ambivalență cu rolul său pe scena mondială și cu multiculturalismul. Etapele inițiale ale experienței australiene s-au bazat pe naționalismul etnic, deoarece le-a alimentat identitatea și le-a insuflat un sentiment de apartenență la o comunitate anglo-saxonă mai largă, care le-a permis să se autoidentifice cu Marea Britanie și cu Imperiul Britanic.

Acest lucru a văzut ambele părți ale politicii susținând noțiunile Politicii White Australia care a căutat să mențină protecția și păstrarea omogenității rasiale pe întreg continent. Aceasta a devenit ortodoxia socio-politică până în zorii anilor 1970, când Gough Whitlam a introdus multiculturalismul, care a fost continuat de Malcolm Fraser, sub lozinca „Noului Naționalism”.

Acest lucru a respins anglo-conformismul și a cerut un nou simț al identității, unul care să combine politicul și culturalul. După cum s-a exprimat în “March of Patriots”, acest lucru a dus în cele din urmă la ascensiunea Paulinei Hanson și partidului “One Nation”. Ea a reprezentat un sector de australieni, care s-au simțit abandonați atât de laburisti, cât și de coaliție.

În încercarea de a aduce ordine într-o lume anarhică, liberalismul a generat consecința intenționată a totalitarismului. Acest lucru a creat insă efectele erozive ale globalizării prin standardizarea politicii și distrugerea moștenirilor culturale. Reacția care s-a produs este respingerea, prin naționalism, de către cei care urmăresc o întoarcere a suveranității și restaurarea politicii și tradițiilor culturale representative traditionale.

Cu toate acestea, indiferent de tipul de neo-naționalism care ar putea ajunge la proeminență, impactul său nu va dispărea. De fapt lumea se află într-o stare de contrarevoluție, în care ordinea mondială liberală este înlocuită cu cadrul geopolitic al “Școlii Engleze” de relații internaționale. În plus, norma societală a multiculturalismului este înlăturată, nu pentru naționalismul rasial, ci pentru omogena admitere culturală – Meltig Pot – Oala Topirii.

În ciuda naturii anarhice a politicii mondiale, națiunile nu sunt în mod inerent războinice și, prin urmare, nu ar necesita natura înăbușitoare a interdependenței globale. Mediul splendid poate fi realizat cu usurintă, astfel în cat noțiunile realiste de menținere a suveranității diferitelor culturi, guvernare și moduri de viață sunt susținute, evitând în același timp tentația de a se întoarce spre egocentrism liberal și a se lăsa sedus de noțiunile de superioritate.

Potrivit co-fondatorului “Școlii Engleze”, Hedley Bull, o coexistență pașnică între națiuni și civilizații poate fi obținută si fără a fi nevoie să se asimileze culturi într-un stat mondial sau să permită o ciocnire a civilizațiilor. Scoala Engleză are experienta seculară imperială care acum o ajută să redirijeze tendintele politice si conflictele de interese intr-un mod pasnic si eventual fericit.
Bull prevede o societate internațională care ar auto-reglementa o ordine geopolitică a statelor naționale, deoarece există interese comune între națiuni, reguli care dictează anumite modele de comportament și instituții care ajută la aplicarea regulilor.

El sugerează că acest lucru este realizabil prin utilizarea neomedievalismului. Prin crearea unei ordini geopolitice stratificate a instituțiilor internaționale, naționale și subnaționale, alianțe suprapuse ar trage națiunile la răspundere fără a fi nevoie de un guvern mondial sau un stat hegemon..

În ceea ce privește cultura, cadrul filozofic al admiterii culturale oferă o oportunitate mai mare de manifestare pentru o societate diversă pașnică. Caci multiculturalismul se poate bucura și aprecia in diferite culturi, in diverse natiuni, așa cum a indicat anterior Schlesinger, cadrul filozofic poate evolua în politicile identitare și în auto-ura națională cum remarcă Caravantes. Acest lucru poate fi evitat prin îmbrățișarea noțiunilor de admitere culturală Meltig Pot.

Principala diferență dintre cele două teorii ale diversității culturale este că prima afirmă că o societate ar trebui să fie formată din multe stiluri de viață sociale și culturale diverse și orice aplicare a normelor tradiționale este privită ca xenofobie, după cum arată Orosco. În schimb, mentalitatea Admisiunii Culturale Meltig Pot aderă la o normă bazată pe cultura părinte. În esență, toți oamenii se vor combina pentru a forma o singură cultură de bază.

Cel mai bun exemplu al acestei teorii este modelul de americanizare, care afirmă că identitatea americană a SUA nu este determinată de etnie sau origini, ci de adoptarea crezului conform căruia toți oamenii, indiferent de rasă, merită libertate, egalitate, dreptate și tratament corect. Acesta trebuia să fie ceea ce leagă un popor divers, în ciuda diferențelor rasiale, etnice sau culturale. Imigranții nu trebuie să renunțe la identitățile lor interacționând cu ceilalti imigranți și cetățenii nativi, ei isi pot pastra cultura lor chiar daca nu a fost admisă in miezul culturii nationale si in plus trebuie sa se adapteze culturii nationale “miez”-core.

În concluzie, ascensiunea naționalismului poate fi atribuită orgoliului exagerat al Ordinii Mondiale liberale actuale. Crezându-se a fi Creatoarea Istoriei și condamnând vechiul regim al statelor naționale și al monoculturii, liberalismul a fermentat resentimente. Prin demonizarea preocupărilor legitime, a început în cele din urmă o contrarevoluție a populației lumii.

Acesta este motivul pentru care ideile susținute de oameni precum Trump sau Hanson nu ar trebui respinse, deoarece marca lor de naționalism poate câștiga putere dacă nu este disponibilă o alternativă moderată si ar putea sa se auto perfectioneze calitativ.
În plus, consecințele renașterii naționalismului se dovediesc a fi benefice pentru pacea mondială, deoarece permit culturilor naționale să se exprime fără a fi încălcate de forțele externe.

Bibliografie:
-Bull, H (1977) “The Anarchical Society”, Macmillan Education Ltd, Regatul Unit.
-Butler, Josh. „O națiune primește patru senatori, după ce au fost publicate în sfârșit rezultatele complete ale Senatului”, The Huffington Post. Ultima modificare 04 august 2016. https://www.huffingtonpost.com.au/2016/08/03/one-nation-get-four-senators-as-full-senate-results-finally-rel/
– Brexit: “David Cameron va renunța după voturile din Regatul Unit pentru părăsirea UE”, BBC (Online), Ultima modificare 2016. https://www.bbc.com/news/uk-politics-36615028
– Caravantes, E (1992) “From Melting Pot to Witch’s Cauldron”, Hamilton Books, Regatul Unit.
– Carr, E, H (1941) Twenty Years’ Crisis 1919-1939, Macmillan Education Ltd, Regatul Unit.
– Curran, J (2004) “Power of Speech”, Melbourne Press University Press, Australia
– Rezultatele alegerilor 2015, BBC (Online), 7 mai 2015. https://www.bbc.com/news/election/2015/results
– Ford, R (2014) “Revolt on the Right”, Routledge, Statele Unite.
– Fukuyama, F (1992) “End of History”, Free Press, Statele Unite ale Americii.
– Huntingron, P, Samuel. “The Clash of Civilizations, Foreign Affairs” (1993): 22-49.
– Ikenberry, J 2009, „Liberalism in a Realist World: International Relations as an American Scholarly Tradition”, Studii internaționale, Vol. 46, nr. 1&2, 203–219.
– Kelly, P (2011) March of Patriots, Melbourne University Publishing Ltd.
– Osborn, Andrew. „Partidul eurosceptic UKIP din Marea Britanie ajunge la victoria în votul Europei.” Reuters. Ultima modificare 26 mai 2014. https://www.reuters.com/article/us-eu-elections-britain-idUSBREA4O0EM20140526
– Oshinsky, D 1992, „The Cost of Ethnicity”, recenzie a “The Disuniting of America: Reflections on a Multicultural Society”, de Arthur Schlesinger Jr, The New Leader, Vol. 75, nr. 3 p. 9-20, vizualizat 30 octombrie 2016.
– “Sprijinul post-electoral pentru One Nation crește în cele mai recente rezultate Newspoll”, Știri (Online), Ultima modificare 17 octombrie 2016. https://www.news.com.au/national/politics/postelection-support-for-one- nation-soars-in-the-lastest-newspoll-results/news-story/38ab8d493b78614712ecf9a3d287d607
– Ritzer, G (2003) Globalization of Nothingness, Universitatea din Maryland MD
– Strange, S. (1996) The Retreat of the State: The Diffusion of Power in the World State, Cambridge University Press, Statele Unite ale Americii.

Atlanta 1decebrie 2022
La multi ani Romanie de ziua ta Natională!