 Victor Grigor298 aprobate grigor.victor@yahoo.com 188.27.147.153
În răspuns la Cristescu P. Radu. Exista vreo doua texte de tip continuu, adica fara separarea cuvintelor, insa exista, din fericire, peste doua mii de cuvinte ajunse pana la noi, marea lor majoritate fiind antroponime si toponime . Un sfert dintre ele sunt nume compuse. Acest material lingvistic este arhisuficient pentru incadrarea limbii traco-dacice in grupa limbilor indo-europene de tip „satem”, alaturi de limbile baltice, slave si de cele indo-ariene . Limba latina, alaturi de limbile celtice , germanice , hitita si tochariana face parte din grupa numita „centum” sau „kentum”. Ceea ce deosebeste cele doua grupe este tratamentul sunetelor G’ si K’. In limbile de tip „satem”, se constata o transformare a acestor consonante, astfel ca G’ se pronunta Z , iar K’ se pronunta S. Fenomenul nu afecteaza, in limbile „satem,” totalitatea cuvintelor in care apar aceste sunete, existand si unele exceptii. Spre deosebire de aceste limbi, in limbile din grupa numita „kentum” nu se constata exceptii de la regula. Explicatia ar fi ca mutatia fonetica s-a produs , in patria originara a popoarelor indo-europena, dupa migrarea populatiilor vorbitoare de limbi „kentum” din zona Nord-Pontica spre Occident. Limba dacilor, prin materialul lexical care ne-a parvenit, este un exemplu foarte clar de limba in care G’>Z si K’>S. Deci, limba dacica n-avea cum sa fie mama limbii latine, asa cu marele lingvist Vinereanu isi doreste (din tot sufletul lui de patriot) sa fie, pentru ca latina nu face parte din aceeasi grupa lingvistica in care se situeaza traco-daca , ele nefiind nici macar limbi surori, ci doar limbi” verisoare”, mamicile lor fiind surori. Limba romaneasca , prin cuvintele pe care le-a mostenit din latina, si care constituie fondul lexical principal al ei, este azi o limba de tip „kentum”, desi cuvintele de origine slava, cu care s-a pricopsit pe parcurs, prezinta un fonetism de tip „satem”. Cuvintele din substratul dacic al limbii noastre, exact ca si in cazul cuvintelor slave , prezinta tot un fonetism „satem”, fiindca atat proto-slava cat si traco-daca faceau parte din aceeasi ramura a limbilor indo-europene. Exista un singur cuvant, din categoria cuvintelor atribuite substratului, ce face exceptie_”gard”, care prezinta un fonetism kentum (I.e.*g’her- „a impleti”). Acest lucru nu constituie un motiv de a pune la indoiala caracterul „satem” al limbii traco-dacicee, pentru ca tratamente de tip „kentum” se intalnesc, ca exceptii, si in cazul altor limbi „satem”: lituaniana, frigiana,rusa. Sunt atestate , dupa cum era si de asteptat, si variante „satem”pentru acelasi termen , chiar pe teritoriul tracic (Zerde, localitate antica langa actuala Stara Zagora) la fel ca si in lituaniana. Deci, parerea ca nu vom cunoaste niciodata adevarul cu privirea la raportul existent intre latina si traco-daca se dovedeste a fi neintemeiata. De fapt, este de competenta bunului simt sa constate ca, intre fonetismul „kentum” al latinei si cel strident „satem”al cuvintelor dacice si tracice ce ne-au parvenit, exista o diferenta orbitoare. Trebuie sa-ti pui ochelari cu lentile total opace, si pamatufuri masve de calti in urechi , pentru a nu vedea sau a nu auzi diferenta evidenta( de grafica si de sonoritate) care exista intre expresia scrisa sau sonora a celor doua limbi! Comparati numai frecventa sunetului Z in cele doua limbi: in cea dacica Z abunda; in cea latina , lipseste total…pentru ca in latina G’ a ramas G’ iar in traco-dacica s-a transformat in Z. Un alt aspect fonetic socant ,care le mai deosebeste, este si absenta sunetului F din limba dacilor si traco-frigienilor, in contrast total cu abundenta de F-uri , mai ales in pozitie initiala, din cuvintele latinei. Toate formele cu F din antroponimele sau toponimele traco-dace nu sunt decat forme grecizate foarte vechi sau foarte tarzii( grecizate, de asemenea): Orpheos, Phryges sau Ephtaporis( in loc de Orbeos, Bryges, Eptaporis). O alta dovada clara a faptului ca limba tracilor si dacilor nu utiliza sunetul F este si toponimul tracic pentru Philippopolis: Pulpu-deva, in care Pulpu este Philippos, iar -deva este -dava dacica in varianta traca. Toate teoriile care neaga latinitatea limbii noastre nu sunt decat ori constructii naive, teribiliste si diletante, ori actiuni diversioniste bine coordonate, insa cu o putere de convingere egala cu ZERO in randul lingvistilor cu pregatire. Succes au doar la cei cu o cultura lingvistica insuficienta. In fond, aceasta este categoria vizata in principal de catre cei care le intreprind. Motiv pentru care nu ma pot abtine sa nu depun eforturi continue si neremunerate pentru a avertiza populatia vulnerabila asupra caracterului toxic al ciorbei( pe care dansii o tot reincalzesc ca s-o ofere romanilor, drept nectar si ambrozie hiperboreana, de atata timp) doar-doar s-or scarbi oamenii onesti ca s-o mai guste! |
14 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
„ Limba rom^na este dovada cea mai clara a importantei factorului militar in procesul de romanizare de la noi, multe cuvinte cheie ale limbii noastre provin din zona miltara: mire( de la MILES); batran( de la VETERANUS); turma( in latina_ „unitate de cavalerie”); a umbla( AMBULARE_ ” a marsalui”) ; pedestru( cu sensul in rom^na, de „sarman”); sat ( de la FOSSATUM). Acesti termeni nu se intalnesc in celelalte limbi romanice,” (din postarea lui Victor Gligor)
Sînteți în eroare mare. Etimologia aceasta nu e decît una fantezistă bazată pe asemănare de cuvinte. Este o metodă rudimentară și eronată.
MIRE provine din slavonă, nu din latină. Mirii sînt cei care au primit MIRUL în frunte de la preot!!
BĂTRÎN provine din BÎTU (bunic) nu dintr-un fantezist veteranus.
SAT din FOSSATUM e altă închipuire. De ce nu se spune sat și in Italiană, franceză, spaniolă?
PEDESTRU este un neologism, deci nu e rămas la noi de la romani.
A UMBLA…AMBULARE. Da, seamănă, dar putem fi siguri? A MERGE e doar în românește, deci sigur nu e din latină.
Etimologiile din Dex sînt fanteziste pt că metoda este greșită. E o metodă simplă bazată pe asemănări fonetice de cuvinte. Cu această metodă poate fi convinsă cea mai mare parte a populației, dar se vede că ea este eronată. Metoda corectă este să fie analizate cuvintele în grupuri pe baza formării lor din aceeași rădăcină. Atunci s-ar vedea clar că cioară, ciortan, cearșaf, cerdac, ceară, ciric, cirac, cer sînt cuvinte formate într-o limbă care conține acest radical CIR cu variante cer, ciar cior, adică limba română. În Dex ele sînt date din slavă (cioară) turcă (ciortan cerdac…) sau latină (cer).
Florin Croitoru
Mihai Vinereanu nu a afirmat că limba dacilor ar fi mama latinei! Prezentați sursa pt asta.
Teoria lui Vinereanu este că româna este urmașa limbii dace.
Cititi-l cu atentie. Dansul afirma ca vatra indo-europeana nu a fost la nordul Marii Negre, ci in Europa Centrala, de unde vorbitorii acestor limbi s-au revarsat spre Rasarit si Apus, dacii , care erau vorbitori de limba „kentum” ( dupa parerea dansului) , asezandu-se in Carpati, Balcani si Asia Mica. Din Asia Mica , din teritoriile locuite de neamurile tracice, dupa o vreme, au migrat ( afirma tot dansul) stramosii latinilor in Italia. Teoria dumnealui are insa mari carente, una dintre ele fiind ca limba dacilor a fost de toti lingvistii mari ai lumii incadrata in categoria limbilor „satem”, iar nu in”kentum”, asa cum isi doreste domnul Vinereani sa fie. Deci , cum limba latina este recunoscuta de toata lumea drept o limba „kentum”, ea nu poate proveni dintr-o limba „satem”( asa cum este limba daca). In plus, domnul Vinereanu sustine , in mod incorect, ca in limba dacica sunetul F ar exista,ca urmare a unei mutatii fonetice interne , astfel ca sunetul B din limba PIE( proto-indo-europeana), cand era urmat de R sau L, se transforma in F, prin aceasta vrand sa sustina ca toate cuvintele din limba noastra care incep cu FR sau FL ( si care erau pana acum cosiderate de origine latina) sunt de fapt dacice. Argumentele dansului , in sustinera acestei ipoteze, se reduc la un singur cuvant _FLUTURE, pe care dansul il cosidera in mod gresit autohton , ignorand foarte multele exemple de cuvinte dacice sau atribuite substratului in care sunetele BR sau BL sunt bine mersi tot BR si BL, neexistand nici un caz de FR sau FL.
Lipsa de educatie juridica sociala este cea mai mare carenta a „românilor”. Eforturile supra omenesti de convingere a altora si auto-convingere ca bastinasii teritoriului carpato danubiano pontic ar fi de ginta latina sunt propteli aduse unei fraude istorice cu scop juridic de denaturalizare a nativilor cu consecinta juridica de desposedare .
E simplu ! Accepti ca esti provenit din colonul Romei , esti subiect – sclav -sub jacta – arunca sub (dominatie) – subject Middle English , in the sense person owing obedience.
Azi, in lumina datelor genticii, nici un om rezonabil nu mai poate sustine ca populatia Rom^niei este de origine italica. Stim ca un rom^n din trei este descendent pe linie paterna a unui personaj numit de geneticieni I2, cu domicilul in Europa de S-E inca din paleolitic, adica cu foarte mult timp inainte de sosirea domnilor numiti R1b si R1a ( stramosii indo-europenilor vorbitori de limbi „centum” si „satem”. Dar asta nu inseamna ca rolul colonistilor latinofoni adusi de Traian aici n-a fost esential in procesul romanizarii Daciei. Ei proveneau in majoritate din Pen. Balcanica, ca si din Asia Mica, Noricum si Panonia dar si din Italia, ba chiar si din Roma( de ex. Aelius Honoratus, domo Roma, inscriptie gasita la Inalceni) . Sange roman mai mult nu au nici popoarele spaniol sau francez, pentru simplu fapt ca Roma a fost doar o cetate din Latium, n-a fost un popor care, dupa o crestere demografica accentuata sa se fi revarsat asupra spatiului mediteranian, atunci cand nu l-a mai incaput locul, asa cum s-a intamplat cu indo-europenii, apoi cu celtii , germanii, hunii si, mai tarziu, cu slavii, turcii , ungurii sau tatarii . Poate , acesta a fost unul dintre motivele care a dus la edificarea de catre romani a unui tip de stat in care cetatenia nu se confunda cu nationalitatea. Oricine putea deveni cetatean roman daca indeplinea niste conditii legate de proprietate, limba si , mai ales, de serviciile aduse statului. Soliditatea conceptiei politice romane s-a vazut in timpul razboaielor punice cand, desi Italia s-a aflat cativa ani sub ocupatie cartagineza, doar o singura cetate italica ( din Grecia Mare) s-a aliat cu Hanibal. Dovada clara ca italicii nu se simteau deloc sclavii romanilor, ci mai degraba _ aliatii lor. Libertatile , ba chiar privilegiile de care beneficiau comunitatile din Italia sub ocupatia romana( unde n-au existat colonizari de populatii straine, nici stramutari fortate facute de romani, ca in cazul altor provincii , nici n-au stationat permanent trupe de origini diverse, obligate din acest motiv sa gaseasca o lingua franca, pentru a comunica intre ele) a favorizat tocmai acel fenomen pe care unii lingvisti, intentionat orbi, se fac ca nu-l inteleg, si anume_ ca in Italia s-au format niste idiomuri neolatine foarte asemanatoare, dar care nu provin dintr-o limba italiana comuna, ci in urma latinizarii limbilor locale. Sa nu uitam ca, pana la Galerius, locuitorii Italiei nu plateau impozit statului. Acesta a fost si motivul real pentru care Galeriu a fost acuzat, de catre inamicii sai ca, din ura fata de romani, intentioneaza sa intemeieze un Imperiu Dacic. Deci, continuitatea modului de viata a comunitatilor italice, libertatile de care s-au bucurat in raport cu alte provincii si populatii din Imperiu a determinat mentinera unei anumite autonomii cultural-lingvistice . Romanizarea s-a produs, dar particularitatile locale s-au mentinu, in pofida apropierii geografice de Roma si in pofida perioade indelungate in care sabinii, samnitii, apulii, etruscii, siculii, grecii sau ligurii
de aici s-au aflat sub ocupatie romana. Altfel au stat lucrurile in Galia , Hispania , Illiria sau Dacia, cucerite dupa razboaie grele , insotite de masuri drastice de suprimare a specificului local ( colonizari, stramutari, daramari de cetati, amestecuri de populatii, stationarea a numeroase trupe straine). Limba rom^na este dovada cea mai clara a importantei factorului militar in procesul de romanizare de la noi, multe cuvinte cheie ale limbii noastre provin din zona miltara: mire( de la MILES); batran( de la VETERANUS); turma( in latina_ „unitate de cavalerie”); a umbla( AMBULARE_ ” a marsalui”) ; pedestru( cu sensul in rom^na, de „sarman”); sat ( de la FOSSATUM). Acesti termeni nu se intalnesc in celelalte limbi romanice, ba unii nici in dialectele aroman sau meglenoroman, fapt ce dovedeste ca pe Dunare , unde s-a aflat limesul roman pana la 602d Chr., existau mult mai puternice influente venite din mediul militar decat in Rodopi sau Pind. Faptul ca pe teritoriile locuite de Dacii Liberi se vorbeste azi o limba latina nu este un motiv serios pentru a sustine ca n-a existat romanizare. Dacii lberi au locuit si in Slovacia, vestul Ucrainei, sudul Poloniei, dar nimeni nu indrazneste azi sa sustina ca limbile vorbite acum pe aceste teritorii ar fi limba dacica, chiar daca se accepta o continuitate de locuire. Slovacii sutin de ex. , cu mandrie, ca sunt urmasii dacilor slavizati. Tinand cont de densitatea redusa de locuire in zonele montane si silvestre, precum si de desele refugieri si migratii de mica sau medie amploare , pe care rom^nii au fost obligati de-a lungul timpului sa le faca, pentru a se apara de invadatori) nu ar fi de mirare ca populatii romanizate sa fi ajuns in zone exterioare fostei provincii romane Dacia. Altfel, cum sa ne explixcam existenta celor 300 de sate valahe medievale din sudul Regatului Polonez, sau foarte numeroasele asezari moldovenesti dintre Bug si Nipru, existente in secXVIII? Cronicarii bizantini vorbesc despre o migratie insemnata de vlahi, originari de pe valea Savei, pana in Thessalia, in sec X. Migratii asemanatoare i-au facut pe alti vlahi sa ajunga de pe valea Moravei balcanice pana in Pen. Istria. Continuitatea in spatiul balcano- carpato-danubiano-pontic nu inseamna fixitate absoluta a comunitatilor, pecum in Occidentul ferit de desele valuri pustiitoare ale nomazilor veniti din Rasarit. Deci, obiectia, cum ca nu poate fi explicata prezenta unor romanici pe teritoriile unde n-a existat stapanire romana, nu se justifica, asa cum nu se justifica obiectia ca nu poate fi explicata prezenta in SE Euroei a unei populatii romanice in situatia inexistentei aici a unui stat etnic romanesc pana in sec. XIV.
Bre nea Grigore , desi originea genetica , naturala sau modificata , este o stiinta importanta in jurisdictie, intrucit homo vocabulum naturae are un statut diferit de homo vaccinatus cov-id-us , totusi in cazul Românilor ( fictiune juridica) nu conteaza genetica si nici lingvistica , ci conteaza modul de stabilire social contractual al relatiilor de convietuire sociala .
Un Stat este un concept juridic fictiv , bazat pe un Contract Social, Testament , Constitutie , Staus Quo, Obicei , Traditie etc ….. Jean Jaques Rousseau ) . Un Stat nu are cum sa fie ethnic intrucit Statul este o conventie sociala , este un concept abstract , este numai in mintea celor care agreeaza sau achieseaza , indiferent de genetica sau lingvistica lor . America este un ghiveci de ethnii si totusi funcționează . Care este cleiul care tine America impreuna ? Contractul Social prin care s-a incercat sa se faca un echilibru prin care , idealistic vorbind , sa beneficieze fiecare de cite ceva si sa nu sclavizeze nici unul pe altul ( in realitate nu e asa, in realitate tot sclavagism e si acolo, dar mascat in asa zisa ” deimo-cratie „) Intrebare : daca Guvernul de la Budhapesta ar fi un guvern mai bun si ar oferi oamenilor un format social in care sa traiasca mai bine ,iar Guvernul de la Bucarest ar fi un guvern antinational format din dusmani ai poporului , care Guvern ar fi preferabil ?
De la Buda sau de la Buca ? Opinia mea este ca orice om normal la cap , acorda incredere celui mai cinstit , indiferent de ethnie .Mai exista si nationalisti masochisti care prefera sa fie exploatati , dar sa fie exploatati de-ai lor . Bineinteles ca daca te exploateaza un strain, e mai usor sa-l urasti , ca e strain , daca e de-al tau e mai greu .
Bre nea Cohen, cred ca matale ai citit ce-am scris eu intr-un moment total nefericit , determinat de vreo intrerupere neprevazuta a tratamentului pe care il urmezi, fiindca altfel nu inteleg de ce ma acuzi fara motiv ca ti-as fi atacat contractul social pe care l-ai incheiat candva cu domnul J. J. Rousseau. Eu nicaieri n-am pomenit de Statul Rom^n , nici de statul national sau etnic , nici de stat in general , cum vad ca ti se nazare matale. Eu stiam ca numai menopauza produce un comportament ata de bizar si de imprevizibil precum cel de care dai dovada acum. Cat despre ideea ca este mai usor sa suporti exploatarea venita din partea celor de-un neam cu tine, nu vad unde-i contributia matale ! Ce facem, am renuntat la creativitatea ideatica, pentru a imbratisa niste banalitati ? Sau culmea intelepciunii, in viziunea matale, a ajuns sa fie epicurismul? In cazul asta ( adica in cazul ca esti constient de faptul ca rationamentul matale este caracteristic oricarui „de Epicuri de grege porcum”) nu-mi mai ramane decat sa-ti urez: „Epicurism fericit!”
Hahaha ! Imi aduci aminte de un banc , cica intr-o noapte unul cauta ceva in jurul unui stilp cu felinar . Trece pe acolo un militian mai vigilent si il intreaba , ce faci acolo ? Caut cheile , ca le-am pierdut , zice omul . Militianul il intreaba , esti sigur ca le-ai pierdut aici ? Nu , dar aici e lumina !
Eu am vrut sa zic , ca nu cauti unde trebuie si ti-am zis unde sa cauti !
Contractul este intre Cetateanul sclav si Statul stapanul lui legal.
In rest , mi-a placut gluma ta ! :)))
Exista o singura varianta logica in care sa se adevereasca faptul ca geto-dacii ocupati de Roma sa invete sa renunte la limba lor si mai mult ca si dacii din afara imperiului sa invete si ei latina desi nu ajunsesera sub jugul Romei, este ca dacii sa fie ori de etnie roma ori de etnie iudaica. De ce as presupune aaceasta ? In primul rand pentru ca se cunoaste dexteritatea cu care evreii si/sau romii isi insusesc vorbirea intr-o limba straina, pentru ca mileniile de pribegie volens-nolens i-au obligat sa invete limba popoarelor care i-au gazduit, pentru a se descurca si a trai. Dar cel mai plauzibil este faptul ca din scrierile dlui Tesu Solomovici se mentioneaza ca s-au gasit pe teritoriile Daciei stravechi nenumarate artefacte care consfinteau prezenta evreilor pe aceste meleaguri inca din antichitate.
Este o parere, o opinie, o varianta, fara cercetare stiintifica de profil. De exemplu, daca Burebista imi mai pare nume dacic, Decebal imi pare mai degraba nume de finician precum Hannibal cartaginezul, fenicienii, un popor de limba semitica, fiinjd inrudit cu canaanitii, o ramura a vechilor evrei, daca nu ma insel.
Deci mai degraba am fi de origine evreiasca decat ruseasca, slavii navalind tarziu in Balacni, cu multe secole dupa venirea evreilor peste aceste meleaguri zise dacice.
Frigiana este o limbă kentum înrudită cu greaca, dar având lexic tracic satem prin contactul de veacuri cu aceștia. E probabilă o înrudire și cu strămoșii armenilor, care apar pe scenă istoriei încă din timpul Hittiților, dacă-mi aduc bine aminte, iar Frigienii după căderea acestui imperiu hittit.
Coincid aceste lanțuri de migrații forțate de niște evenimente climatice severe și invazii din secolul al XIII-lea î.d.Hr. prin care Brygii/Frigienii alături de unele triburi tracice trec în Asia Mică în timp ce Illirii intră în Balcani și probabil și strămoșii armenilor sunt împinși mai spre est de aceste valuri, dar rămân în contact cu frigienii, de la care probabil se inspiră privind armătura (armura) și armântul, despre care Herodot spunea că era identic.
I.I. Russu menţionează un Zerdenus („Limba traco-dacilor” ), numele unui sanctuar al lui Apollōn din localitatea Zerde, lângă Stara Zagora (tr.Beroia, Beroe, lat.Ulpia Augusta Traiana, sec.VI Vereja, etc.), probabil conform IE *g’her-dh- „a împleti, a îngrădi”, variantă a lui gord- în Gordion (Frigia), un ~o-grade~
*-dʰ- (“resultative marker”) este o lărgire a temelor verbale. Exemplu: *bʰerh₃- (“to strike, to pierce”) + *-dʰ- (“resultative marker”) → *bherdh- ”to pierce, strike; to cut; to hit with a sharp instrument” → v.gr.πέρθω (pérthō) ”to sack, ravage, destroy (a city); to slay (a person)”, Arm.բրդեմ (brdem) ”(transitive) to cut to pieces, to crumble (bread)”, prob. brdoŕ (zăgan), etc.
Alte exemple aici: https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/borzda
Dacă cunoști transformările spre albaneză îți poți imagina un *dardam și ulterior *dardh(ë) ”gard, cetate” din radicalul de mai sus, deoarece /d/ după r devine dh (cons.fricativă), iar *g’h- devine un alb.d. Vezi dardhë „păr, pară” *g’hordh- ”un tip de fruct”), dardhukël (păr sălbatec), dardhan ”țăran” (”peasant, farmer”; sin.bujk, bulk, din lat.bubulcus), pentru care mă gândesc la o explicație prin ghegul dar „pământ” (m.land).
Vezi și Oset.Oss.kærdo/kærttu “păr” – mag.körte (arom.gorțe) sau v.maced.ἀγέρδα (agérda, “wild pear tree”) și ἄχερδος (ákherdos, “wild pear”), diferență notabilă între aceste limbi kentum privind IE *g’h.
https://en.wiktionary.org/wiki/%D0%BA%D3%95%D1%80%D0%B4%D0%BE
https://en.wiktionary.org/wiki/%D9%83%D8%B1%D8%AA%D9%85%D8%A7#Kipchak
Altă ipoteză de a analiza acel Zerde, care cred că ar trebui să fie Zerda (*zerdă?), avem la D.Loșonți printr-un reg.zerde „mlaștină”. Zerde ar putea fi grecizat prin dial.attic în *Zerdē (pan.gr. ā > attic ē), terminația de gen feminin. E totuși curios că există o terminație moțională în albaneză -e și una în lituaniană -ė. De obicei nu dau un verdict până nu văd toponimia tracică în latină și greacă, fiecare limbă aducând elemente care nu se regăsesc în cealaltă.
Citez: Zerdea „a fost laştină [= mlaştină] acolo oare cândva” II, „şes … şi sânt nişte gropi cu izvoare” III provine din zerde ‘loc mlăştinos’ pe care l-am întâlnit în foarte multe localităţi din nordul oraşului Gherla. E atestat în MCD I 28. Dumitru Loșonți, Toponime (http://inst-puscariu.ro/Dumitru%20Losonti%20-%20Toponime%20-%20OW.pdf)
Nu știm ce etimologie are, dar ar putea fi coradical cu derdh/dardh (a vărsa) https://en.wiktionary.org/wiki/derdh
Diferența între albanezi și daci este că IE *g’h- devine o africată dz la noi (prin dacă), iar la ei /d/ sau /dh/. Vezi *dherg’h- ”to weave, to spin”: reg.darze, IE *bhrenk(‘)- (*-g’-?) ”to bring, to deliver” și reg.îmbrânzi (Bucov. a aduna oile în țarc – corad.cu eng.bring).
Ar mai fi și etimologia brânzei, dacă e dacică sau dacă nu avea și alte sensuri, pentru că am găsit un mic text bizar: ”Bouțarul-Inferior (Huniedoara): se tună brânza de la munte”. Știu ce înseamnă „se tună” (se coboară cu mult zgomot), dar brânza? Să fie turmă? (https://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A14759/pdf )
Alt exemplu interesant ar putea fi Zargidava cf. poziției sale la ”furcătura” a două râuri. Vezi PIE *g’herk(ʷ)-,-g(ʷ)- ”furcă” (lat. furca, lit. žargī́tis ”spread legs apart”) și reg.a înzărgi ”a ațâța, a întărâta (pe cineva)”, zârghit/zărdit, care poate fi legat de zarvă cu caracteristică de subgrai (vite – ghite, bine – ghine).
Sunt tracologi bulgari care nu cred că Philippopolis și Pulpudeva (Plovdiv) au vreo legătură, ci ar fi o coincidență, *pulp- fiind coradical cu lat.pulpa, dar nu-mi aduc aminte acum ce însemna. Era ceva legat de o baltă sau o mlaștină. Dar probabil îmi amintesc eu prost, căci ar fi și *pelpo- *polpo- ”woodwork” (lat.pulpitum).
Legat de fonemul /f/ cred că ar trebui să ne gândim la proto-albanezi pe de o parte și la influența triburilor iranice pe de alta, ambii având acest fonem notat cu /ph/ de către greci. La albanezi este transformarea lui *ps și *sp în proto-alb. *ps, iar cum *s devine h în anumite condiții au trecut la un *ph, probabil o consoană aspirată la început, cum era gr.ph încă în secolul VII î.d.Hr., apoi devine fricativă.
De exemplu, Phrádmōn (Φράδμων), fiul regelui Rhemaxos (200 î.d.Hr.c.), cred că poate fi iranic. Triphulum, așezarea Coisstobocilor lăsați să se așeze undeva la marginea Daciei nu cred că poate fi corupt de un grecism (etim.populară), dar poate fi un grecism. Top.Δρουφηγίς și lat. Drupegis este un alt exemplu curios sau etnonimele *Biēphai (Βίηφοι), *Piephigai (Πιέφιγοι), etc.
“Grafia Drobeta, la Ptolemaeus Δρουφηγίς, ne arată, după părerea unora, că în limba dacică exista şi particularitatea dialectală a rostirii lui b ca φ sau, mai bine, a evoluţiei lui b la φ, iar în acest caz se explică prin « scriere inversă », împreunată cu «falsă etimologie », şi grafia Τιφήσας a Timişului.” (http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/dacoromania/pdf/BCUCLUJ_FP_279430_1931-1933_007.pdf)
Timișul prin gr.τῖφος (stamn, mlaștină) poate fi corupt de paralela sa dacică *tiba(s): Tibisis, Tibisca, Tiphesas, Timeses; Τιβίσκος, Τιφήσας, Τιμήσης.
În Balcani spre centru, dar mai spre sud este o Breiorophara, al cărei subiect a fost reconstruit *spara (cf. tr. -para sau „slavi sporoi”) și care ar putea fi coradical cu alb.farë sau arom.fară (neam, trib, clan)
https://en.wiktionary.org/wiki/far%C3%AB
Părerea mea despre acest fonem probabil dacic (*f) este următoarea. E posibil să fi ajuns la daci prin împrumuturi lexicale din limbile iranice care s-au perindat pe aceste meleaguri încă din sec.VI î.d.Hr. după ce i-au dezrădăcinat pe Cimmerieni (c. 1000 î.d.Hr.) atât spre Caucaz trecând prin Daghestan și/sau trecătoarea din Osetia de Sud spre Anatolia, dar și prin Europa centrală și de sud-est, apoi prin Balcani spre Asia Mică, luând cu ei triburi tracice. În Georgia gimmri cred că semnifică erou. https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%9A%CE%B9%CE%BC%CE%BC%CE%AD%CF%81%CE%B9%CE%BF%CE%B9#Ancient_Greek
Altă ipoteză ar fi legată de transformarea unui b intervocalic în *v și ulterior *f. După cum se poate ușor observa în albaneză, multe cuvintele cu trei sau mai multe silabe se contractă, iar cele care au atâtea silabe se datorează doar prefixelor, sufixelor și terminațiilor verbale adăugate ulterior (suf.moțional -onjë, diminutival sau col. -azë, -ëzë și altele)
Exemple: det, pl.dete ”mare” (var. dejt, dejët; proto-alb. *deubheta sau corad.cu gr.thálassa ori doricul ðaksa), kal ”cal” (vechi kaal), gak „mistreț” (*gauka-, gotan/goutan *gʷou-to- idem.), etc.https://en.wiktionary.org/wiki/det#Etymology
Încă nu se poate spune cu precizie când apar albanezii în Balcani. Împrumuturile latinești cele mai vechi sunt din sec.I î.d.Hr. și trec prin aceleași transformări clasice ca lexicul lor autohton. Înainte de acest secol puteau veni oricând în Balcani, de la marea invazie illirică din sec.XIII-XII peste Carpații Slovaciei, în timpul invaziilor iranice din sec.VII-VI a.Hr. când mulți traco-daci se coboară în Balcani până în m-ții Rodopi, invaziile celtice din sec.IV î.d.Hr. sau chiar și în timpul invaziilor bastarnice când Imperiul Roman era în plin proces de cucerire sistematică a Balcanilor (începând cu Macedonia). Acești proto-albanezi puteau proveni din nordul extrem al spațiului nord-tracic (Silezia-Galiția-Bucovina) sau răsăritul Daciei din Moldova, dacă considerăm pe albanezi un ”altoi” dacic care avea propriul dialect diferit de cel dacic. Un oraș pe Nistru numit Tyrepsum s-ar fi modificat în albaneză (*ps → alb.f)
https://en.wiktionary.org/wiki/af%C3%ABr
Dācii erau în mod categoric din grupul satem, la fel ca Albanezii, dar n-ai să convingi niciun protocronist de asta pentru că-i o chestiune de psihic zdruncinat corupt de o mândrie găunoasă și nefundamentată la unii, de rea credință la alții. Majoritatea se mândresc cu incultura lor, iar argumentele lor sunt ridicole, infantile.
Textele in frigiana aduc, intradevar , foarte mult cu limba greaca. Este posibil ca suprastratul tracic sa nu fi afectat caracterul originar al limbii. I.I. Russu o considera ca limba inrudita cu tracica.
Dincolo de orice considerente lingvistice, specifice, pe care le pot interpreta mai aproape de realitate doar de cei care studiaza atent si impartial problema( si care au si mijloacele necesare) pentru mine ramane o enigma de nedezlegat, domnule Victor Grigor, cum de au ajuns sa vorbeasca limba latina dacii liberi, mai ales cei din zonele nordice, dintre care multi nu numai canu auzisera de razboiul daco-roman dar nici macar nu aveau habar ca exista un imperiu roman, deci cum au ajuns aceste populatii sa isi abandoneze limba materna si sa vorbeasca limba latina?!
Astept un raspuns logic si concret, argumentat, nu povesti de genul celor din Scoala Ardeleana care erau scoliti si platiti de Vatican.
Multumesc anticipat!
Ion, un cititor consecvent al d-lui Profesor Ion Coja.
Multumesc frumos pentru replica. Mi-a folosit.
Totusi nu cred ca dl Vinereanu a statuat ca limba dacilor ar fi mama limbii latine.
Nu se poate dovedi nici asta si nici vice-versa pentru ca desi avem texte in limba latina, nu exista texte/scrieri in limba dacilor. si nici in limba tracilor. Despre limba lor sunt doar presupuneri.
O presupunere a subsemnatului ar fi ca limba vlahilor sud-dunareni, adica limba aromanilor este posibil sa fie direct transmisa de la traci atat doar ca datorita conditiiloraparute in timp si spatiu a fost alterata de multimea invadatorilor din Balcani si anume grecii, bulgarii, sarbii, turcii, si oarecum habsburgii si maghiarii.
Nu eu am facut aceasta incadrare, dar suntem un popor de limba latina. Desi am trecut prin limbile straine precum gasca prin apa, nu mi se pare ca limba romana. limba latina, s-a asemana cu limbile germanice sau slave (limbi ariene) sau cu limbile din orient precum pachistaneza, indiana, persana, armeana, araba, ebraica, chineza. Nu se aseamana nici cu limba grecilor care au venit in Europa acum vreo 4000 de ani. Desi unii si altii tot incearca sa ne apropie, sa ne socoteasca limbi comune cum ar fi limbi indo-europene, toate bagate in aceeasi oala, daca le auzi nu poti sa bagi in aceeiasi oala limba germana cu limba turca (si ei partial europeni) cu limba rusa sau bulgara si sa le asemuiesti cu limbile romanice care-ti mangaie auzul precum spaniola, italiana, portugheza sau franceza.
Limbile indo-europene sunt o entitate artificial creata, nu stiu cu ce scop, dar cand stiu ca si Hitler sia asimilat germanitatea cu arianismul lui indo-european, ma furnica pe spinare sa nu fim si noi catalogati antisemiti viscerali precum Hitler. Parerea mea, scuze daca nu-i asa.
Intersati-va cum se numara pana la zece in limbile indo-europene, si apoi verifcati acelasi lucru in turca, chineza sau araba, ca sa constatati de ce limbile slave, celtice, germanice, indo-iraniene si cele romanice sunt o singura familie, in pofida evolutiei divergente pe care au suferit-o. De exemplu, cuvintele englezesti : father, sister, brother , daughter nu insemna nimic in afara de „tata”; „sora”; „frate”; „fiica”; pentru vorbitorul de azi al englezei, dar pentru un vorbitor al limbii proto-germanice, sau al celei iraniene vechi, ele ar mai fi insemnat si :” cel care protejeaza”; „cea care mangaie”; „cel care ajuta”; „cea care mulge vaca”! Pentru un vorbitor al limbilor chineza, turca sau araba ,din orice stadiu al evolutiei lor, aceste cuvinte nu vor insemna nimic.