 Victor Grigor306 aprobate grigor.victor@yahoo.com 188.27.147.132 |
În răspuns la Florin Croitoru.Cititi-l cu atentie. Dansul afirma ca vatra indo-europeana nu a fost la nordul Marii Negre, ci in Europa Centrala, de unde vorbitorii acestor limbi s-au revarsat spre Rasarit si Apus, dacii , care erau vorbitori de limba „kentum” ( dupa parerea dansului) , asezandu-se in Carpati, Balcani si Asia Mica. Din Asia Mica , din teritoriile locuite de neamurile tracice, dupa o vreme, au migrat ( afirma tot dansul) stramosii latinilor in Italia. Teoria dumnealui are insa mari carente, una dintre ele fiind ca limba dacilor a fost de toti lingvistii mari ai lumii incadrata in categoria limbilor „satem”, iar nu in”kentum”, asa cum isi doreste domnul Vinereani sa fie. Deci , cum limba latina este recunoscuta de toata lumea drept o limba „kentum”, ea nu poate proveni dintr-o limba „satem”( asa cum este limba daca). In plus, domnul Vinereanu sustine , in mod incorect, ca in limba dacica sunetul F ar exista,ca urmare a unei mutatii fonetice interne , astfel ca sunetul B din limba PIE( proto-indo-europeana), cand era urmat de R sau L, se transforma in F, prin aceasta vrand sa sustina ca toate cuvintele din limba noastra care incep cu FR sau FL ( si care erau pana acum cosiderate de origine latina) sunt de fapt dacice. Argumentele dansului , in sustinera acestei ipoteze, se reduc la un singur cuvant – FLUTURE, pe care dansul il cosidera in mod gresit autohton , ignorand foarte multele exemple de cuvinte dacice sau atribuite substratului in care sunetele BR sau BL sunt bine mersi tot BR si BL, neexistand nici un caz de FR sau FL. |
10 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Exista in limba italiana un nume de fluture care este replica feminina a termenului romanesc FLUTURE_ FIOTOLA ( cunoscut la noi sub numele modern de Molia Colibri). Domnul Vineranu stia in mod sigur despre el, din Dictionarul lui Candrea si O. Densusianu, dar, dupa cum ne-a obisnuit in atatea randuri, a preferat sa-l uite, ca sa ne poata spune ca termenul este dacic pentru ca nu se afla decat in rom^na si albaneza. De fapt, in albaneza,ca si in rom^na, el este de origine latina.
Nu puteți proba că e de origine latină. Metoda asemănării este una greșită. De ex numeralul german DRAI seamănă mult cu românescul TREI, dar 3 nu provine precis din germană! Se pot da multe astfel de exemple.
Nu ar fi uitat asta Vinereanu. probabil că nu a știut.
PS In loc de „pe albaneza se zice „qind”, dar ramane limba „kentum”” se va citi ” ramane limba „satem”. Scuze pentru neatentie!
lexic?
-si cu GRAMATICA ce facem??????????????????????????????????????????????????????????????????
(o analizam si prin semiotica/semiologie/semitologie,
daca trebuie!)
Nu, o analizati dvs. prin semicultura!
Păi, cu gramatica nu prea avem ce face pt că textele latinești pe care le avem sînt scrise în latina cultă, care are o gramatică specială, făcută de scriitori și poeți. Din limba latină cultă nu provine nici o limbă romanică.
Putem analiza însă gramatica limbilor romanice.
„În răspuns la Florin Croitoru.Cititi-l cu atentie. Dansul afirma ca vatra indo-europeana nu a fost la nordul Marii Negre, ci in Europa Centrala, de unde vorbitorii acestor limbi s-au revarsat spre Rasarit si Apus, dacii , care erau vorbitori de limba „kentum” ( dupa parerea dansului) , asezandu-se in Carpati, Balcani si Asia Mica”
Eu nu am afirmat asta. Dr Săvescu a afirmat ceva asemănător.
Eu nu am afirmat că dacii vorbeau o limbă de tip kentum.Dl Vinereanu a afirmat că limba dacă era de tip kentum pt că… ar fi avut caracteristici kentum. Eu am afirmat și am probat că dacii vorbeau limba română, care nu e kentum ci satem. Spunem sută în românește nu kentum, centa…Tot sută spuneau și dacii. Nu afirm numai eu asta ci și un specialist în limbi slave, lingvistul Sorin Paliga.
„…toti lingvistii mari ai lumii incadrata in categoria limbilor „satem””
Pe care bază au făcut asta lingviștii? Pe baza visării lor.
„Deci , cum limba latina este recunoscuta de toata lumea drept o limba „kentum”, ea nu poate proveni dintr-o limba „satem”
Ba, ar fi putut proveni foarte bine. Nu e asta o problemă.
„In plus, domnul Vinereanu sustine , in mod incorect, ca in limba dacica sunetul F ar exista,ca urmare a unei mutatii fonetice interne”
Acest sunet există în toate limbile europene. De ce nu ar fi putut fi și în dacă?
„astfel ca sunetul B din limba PIE( proto-indo-europeana), cand era urmat de R sau L, se transforma in F”
Sînt simple visări de ale lingviștilor. Ele rezultă din comparația unor cuvinte. Dacă ei văd diferențe ei presupun că au avut loc transformări, dar nu pot dovedi acest lucru. Logica lor e urm: dacă sînt diferențe înseamnă că limba a evoluat. E doar o teorie.
Dl Vinereanu are teoria că limba română provine din limba dacă. Eu nu am făcut teorie. Eu sînt descifrator de texte. Eu am probat că limba română este limba dacă. Textele de pe plăci sînt scrise în limba română, graiul bănățean. https://limbatracaantica.jimdofree.com/
Probabil că fluture și flutura provin din lat. flūctuāre (it. fluttuare). Nu avem niciun verb *flupta(re) sau *fluptă (lat.flūctus „val, talaz”), în schimb e Alb.flutur/flatër „aripă” cu sinonimul fletë (*awa-lekta sau *awi-lekta) unde cade un *k înainte de t, iar f- este de fapt prefixul derivativ v- care lipit de l se disimilează în f-. Nu-i adevărat că nu avem și noi /fl/, însă etimologia cuvintelor astea este discutabilă.
Vezi fleac care e posibil să fie coradical cu alb.flak ”a arunca”, fulg, flug, pl.înv.fluguri conectat cu alb.flugë (șindrilă, șiță) sau flegë ‘splinter’, fluier/fluiară și alb.flojere (lat.flō, flāre ”a sufla”), entopicul fleură în munții Vrancei, posibil de pus în legătură cu lerë (“stone, heap of stones, stony plain, rockslope”) și un tracic *rera (Duridanov).
“fleura este un chiuhan ascuțit, o coastă mare cu stâncărie” (pag.29)
“fleura se formează din cauza PRĂBUȘIRILOR care au loc în jurul țuhailor” (pag.34)
Termeni geografici populari din Vrancea
Posibil să fie coradical cu Alb.flug ”grabă, izbucnire de energie, impuls, imbold” (*lewg- “to break”) sau acești radicali IE *leka- ”to jump, scuttle; to fall”, *leg – ”to lie, recline”. Poate un latinism cu -br- ori -bl- (rom.-ur-sau -ul- rotacizat). Vezi lat.flābrum „rafală de vânt, briză” /ˈflaː.brum/, dar ar fi fost accentuat pe prima silabă, *fláur, cum este omonimul său, flaur, un instrument muzical.
https://en.wiktionary.org/wiki/flutur#Albanian
fleașcă (lovitură dată peste ochi cu dosul palmei; materie moale și apătoasă) – Alb.floskë ‘layer (of snow)’. Posibil să fie un slavism sau creație expresivă, dar primul sens nu are cum nu fie conectat cu alb.flak „to throw, to smack/a arunca, a plesni”, poate printr-un romanizat *flecicō, -are.
fleșteri, vb. (Trans., a se veșteji); fleștură, s. f. (femeie de moravuri ușoare)
floacă sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~ace / E: nct] 1-2 Floc (1-2). 3 (Reg) Om bătrân și slab. Cf lat.flaccus (flacid) sau un dacic *flāk- (căzătură) – *lewgʰ- (“to lie”).
Nu-mi amintesc acum toate posibile dacisme, dar spun că se poate. Un proto-alb.*wl- (sau *wr-) s-ar asimila în /ll/ (și rr) și am indicii că la fel se întâmpla și în Dacă, deci putem fi siguri că alb.v- pierde cel puțin o vocală după ea.
În storia multimilenară a unor limbi, fonemele se pierd și se reinventează sau se reîmprumută. Prin palatalizare sau metateze se pot produce foneme noi pentru o limbă. Vezi [ʦ] în osetină, obținut prin metateza unui antic *-st- (< *-št-) арц [arts] „lance, suliță, javelină”, арцæ [artsæ] (”sulițași”) – Av. Pers. aršti
http://www.iranicaonline.org/articles/spear-eastern-iran
f iranic provine din IE *p din multiple context și este refăcut din *w uneori, iar /l/, care a fost rotacizat, este refăcut prin palatalizarea lui r sub acțiunea lui y la sarmați.
Albaneza pierde PIE *s prin transformarea sa într-o palatală ș sau în h, și îl recuperează din palatalizarea lui -ty- sau din africata *č urmată de /u/, care la noi rămâne neschimbată (ciucă-sukë, ciută – sutë).
Domnule Croitoru, lingvistii nu au incadrat limba rom^na in grupa „kentum” pentru ca in limba noastra se zice la suta „centa”sau alta forma derivata din „kentum”, ci pentru fonetismul de tip kentum al fondului lexical principal( mostenit din latina, care era o limba „kentum”). „Suta” rom^neasca este , dupa parerea mea ( dupa ce l-am citit pe Sorin Paliga) de origine dacica, nu slava, argumentele dansului fiind foarte pertinente si, deci, foarte credibile. Denumirile de „limba satem” si „limba kentum” sunt pur conventionale si se refera la natura fonetismului unei limbi in care s-a produs sau nu mutatia K’>S / G”>Z , pentru ca prin transformarea lui K’ in S s-a ajuns sa avem, pentru cuvintele care desemneaza numeralul 100, in loc de forme doar cu K’ si forme care-l contin pe S. In situatia in care termenul care desemneaza numeralul 100 a fost inlocuit , printr-un imprumut, cu un termen propriu unei limbi apartinand celeilalte grupe de limbi indo-europene , sau unei alte limbi ne-indo-europene, limba respectiva nu-si pierde pentru acest lucru fonetism originar. Este situatia limbii rom^ne ( limba” kentum” , avand un termen”satem” pentru 100); al limbii albaneze ( limba „satem” cu un termen” kentum” pentru 100) sau al limbii finlandeze ( limba finica cu un termen „satem” pentru 100). Deci, pe rom^neste se zice „suta” , dar limba ramane „kentum”; pe albaneza se zice „qind”, dar limba ramane „kentum”; pe finlandeza se zice „sata”, dar limba ramane o limba finica, nu devine o limba indo-europeana de tip „satem”. Deci limbile nu se transforma din satem in kentum, si invers, pentru ca dvs. sunteti de parere ca asta se poate intampla oricand, sau pentru ca domnul Vinereanu are nevoie in demersurile dansului de o asemenea metamorfoza. In ceea ce priveste fenomenul existentei sau inexistentei sunetului F in limba dacilor, materialul lexical ramas de la traco-daci ( antroponime si toponime, in primul rand) nu contin acest sunet. In fondul cel de aprox. 160 de cuvinte atribuite substratului existe doar un cuvant cu F (” farama”) dar foarte indoielnic . In schimb avem „brad”, „branza”, „brusture”, „brandusa”, adica exemple clare ca B urmat de R nu s-a transformat in F! Avem foarte multe exemple de nume traco- dacice in care apare grupul BR si BL: Blosta,Brikolis,Brisai,Cebreni,Bebryci,Briantai,Abretalis,Brentopara, in care , precum se vede, nu s-a produs nici o transformare in FR sau FL. in plus, mai existe si doua scurte texte trace: ROLISTENEASNERENEATILTEANESKOARAZEADOMEANTILEZIPTAMIERAZELTA si EUZIE DELE MEZENAI…intaplator sau nu, in cele doua texte aflam de multe ori Z si niciodata F, adica exact ca si in lunga serie de Antroponime traco-dacice ce ne-a parvenit. Cat despre textele pe care ziceti ca le-ati descifrat, daca si acum v-au iesit in limba rom^nesca, cu negustorul Penea ca erou pricipal, mai bine pastrati-le pentru generatiile viitoare …gloria postuma este mai de pret decat cea dobandita in timpul vietii.
Nu sunt acest Croitoru, iar comentariul meu nu-i susține prostiile. N-am zis că *bʰr- și *bʰl- dau altceva decât *br- și *bl- în traco-dacă sau albaneză. Eu discutam despre *vl- că se poate disimila în /fl/, iar uneori e posibil ca -b- intervocalic să devină v, o consoană fricativă. Mai departe, dacă devine /f/ rămâne de văzut. Am văzut că un lingvist a reconstruit un dacic *būvalu și *būfalu (devenit *bifal sau *byfal în concepția sa) din lat. būbalus (rom.înv.buaru) sau din paralela sa greceaască. În latină ajunge și la būfalus, de unde ies sp.bufalo și eng.buffalo. Presupun o influență germanică sau chiar celtică. Avem Iezerul Buival! Vezi sl.*byvolъ, *bujьvolъ (https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/byvol%D1%8A)
După cum se poate vedea, b intervocalic se transformă în v în albaneză și ăsta nu-i un exemplu singular.
(https://en.wiktionary.org/wiki/trev%C3%AB)
Acest trevë este cel pe care mi-l imaginam eu c-ar fi potrivit pentru a explica Triphulum, deși este o diferență între ceea ce am aștepta de la un daco-albanez *trev- (din *trōb-) și trif-. Considerând că nu-i vreo latinizare a toponimelor dacice, *lum a fost tălmăcit de unii lingviști ca însemnând ”râu cf. Alb.lumë (râu), în a cărui etimologie nu cred. (https://en.wiktionary.org/wiki/lum%C3%AB)
Vezi Apulum/Απουλούμ (alb.apull, pl.apuj, adj. ”soft, tender”), Ranilum, oraș în Tracia interioară, al cărui determinant este probabil prezent în Ranisstorum (Durostorum, Caristorum). Aici îi sunt prezentate capul și mâinile tăiate ale regelui Decebal, aduse de Tiberius Claudius Maximus, care și-a comandat o piatră funerară cu acest episod prezentat un pic diferit față de cel de pe columnă.
Legat de numeralul sută ca fiind dacic e posibilă această etimologie, deși eu l-aș reconstrui cu o africată. N-am foarte multă încredere în etimologiile lui Sorin Paliga.
Dacă n-am un cuvânt în albaneză, ca să văd cum ar arăta în dacă, mă îndrept spre limbile celtice insulare ca să văd cum tratează ei rezonantele silabice. Deși sunt din grupul kentum, aceștia se aseamănă cu albanezii în tratamentul acelor rezonante silabice, dar nu mă bazez doar pe asta.
PCelt. *kántom ‘100’ (Bret.kant, Galez cant, Irl.cet) PIE *dḱm̥tom: : Lat. céntum, Toh.B kante, Lit. ším̃tas, dial.šum̃tas / Got. hund, , v.Eng.hund, Skt. śatá, rar śatám, Av. satá, Gr. he-katón, . Observi că diferă poziția accentului?
Dacă celții au *am, *an este semn că și albanezii ar putea avea ceva similar, iar rezonantele silabice n̥ m̥ erau urmate de o laringială H₁ ₂ ₃. În lipsa acestora au *un, *um (vezi aberantul lit.šum̃tas și sl.suto) sau *a și uneori e (vezi alb.mat, mal, esëll pe Wiktionary!).
La fel pentru celelalte, când sunt urmate de laringială au *ṛH > Alb. ar, *ḷH > Alb. al.
Exemple: Alb. i bardhë ‘alb’ < PIE *bhṛh₁g’os (rom.bardză), Alb. i parë 'primu; principal, primar, de căpătâi' < *pṛh₃wós (v.Ind. pūrva-, OCS prъvъ), Alb. valë ‘wave’ < PIE *wl̥Hnis (Lith. vilnìs idem.)
Când lipsesc laringialele au *ri-, *li- (sau -ur-, -ul- uneori). Exemple:
PIE *kʷŕ̥mis (OInd. kṛmi-, Lit. kirmìs ”vierme”) – Alb.T.krimb, G.krymb ”vierme, larvă”.
PIE *h₂ŕ̥tḱos – Alb.ari (pl.arinj), proto-alb.*arith- “urs”. Poate aici intră și Triphulum.