CD
1.409 aprobate

denitsoc@gmail.com
149.102.242.213

 

A VENIT ȘI ZIUA MULT ASTEPTATĂ
De CD

Am asteptat cu multă nerăbdare si sperantă această zi in care să se ia o hotărare istorică pentru inceputul de secol XXI.
Reprezentanții a 57 de state musulmane s-au reunit la Riyadh pe 11 noiembrie pentru a oferi o lovitură gravă și eficientă împotriva practicanților și facilitatorilor genocidului.

Președintele Iranului, Ebrahim Raiesi, a participat recent la reuniunea de urgență a Organizației pentru Cooperare Islamică (OCI) care a avut loc în capitala Arabiei Saudite, Riad. Obiectivul a fost stabilirea unei poziții comune cu privire la genocidul israelian în curs de desfășurare în Palestina.

Summitul, care a reunit reprezentanți ai celor 57 de state membre ale OCI, și-a asumat o importanță suplimentară, oferind un forum pentru liderii țărilor musulmane, în ciuda diferitelor diferențe politice care există între ele.
În acest sens, este de remarcat întâlnirea dintre președintele Raiesi și prințul moștenitor saudit, Mohammad bin Salman, care marchează prima întâlnire la nivel înalt dintre cele două țări de la restabilirea legăturilor diplomatice din martie.

De asemenea, este relevant să subliniem întâlnirea dintre președintele Raeisi și omologul său egiptean Abdel Fattah al-Sisi, punând capăt celor 10 ani de pauză diplomatică dintre Iran și Egipt.
În declarația finală, liderii țărilor musulmane au condamnat „agresiunea israeliană împotriva Fâșiei Gaza și crimele de război sioniste”.

Ei au denunțat, de asemenea, „masacrele barbare, inumane și brutale” comise de regimul de ocupație împotriva poporului palestinian, cerând Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite să ia „o decizie decisivă și obligatorie” pentru a pune capăt carnagiului din Gaza.

În plus, au cerut Curții Penale Internaționale (CPI) să investigheze crimele de război și crimele împotriva umanității comise de regimul de la Tel Aviv împotriva populației palestiniene.
La rândul său, președintele iranian a condamnat fără echivoc genocidul din Gaza și a îndemnat comunitatea internațională să boicoteze regimul sionist, pe care l-a numit „progenitul ilegitim al Statelor Unite”.

Din perspectivă politică, având în vedere diviziunea publică dintre prieteni și inamici, președintele Raeisi a cerut ca OCI să devină o adevărată organizație Ummatică[centrată pe comunitate], care să ofere răspunsuri politice pragmatice la situația actuală din Palestina ocupată.

Această repolitizare a OCI pe linii ummatice implică potențialul său de a articula o identitate islamică autonomă capabilă să depășească diviziunile create de Occident între „musulmani buni” și „musulmani răi”, aceștia din urmă fiind reprezentați în discursul occidental de Axa Rezistenței, un grup de entități care se opun dominației politice occidentale în lumea musulmană.

Apelul președintelui Raeisi la acțiune din partea altor state islamice pentru a apăra Palestina ocupată evidențiază, pe de o parte, voința umatică a Republicii Islamice și, pe de altă parte, centralitatea Republicii Islamice Iran în această configurație.

O relație care modelează întreaga politică externă a Republicii Islamice. Palestina este cel mai important semnificant în jurul căruia Iranul își formulează întreaga politică regională. Acesta are ca scop schimbarea cadrelor epistemice ale altor țări musulmane, în special ale celor care nu împărtășesc viziunea imamului Khomeini asupra islamului și, în consecință, nu văd necesitatea unei identități islamice ca o condiție crucială pentru lupta împotriva colonialismului sionist.

In incheiere am sa il citez pe prietenul nostru Pepe Escobar care vede situatia in toata maretia ei lasa si dezamagitoare.

„Liderii arabi au fost forțați să întreprindă un fel de acțiune dincolo de suspendarea câtorva ambasadorări cu Israelul și au cerut un summit special al Organizației de Cooperare Islamică (OCI) pentru a discuta despre războiul israelian în desfășurare împotriva copiilor palestinieni.
Dar până la urmă nu s-a oferit nimic concret, nici măcar cat o mângâiere.

Declarația finală a OIC va fi pentru întotdeauna consacrată în Palatul Aurit al Lașității. Repere ale spectacolului retoric slăbănog: ne opunem „autoapărării” a Israelului; condamnăm atacul asupra Gaza; cerem (cui?) să nu vindem arme lui Israel; solicităm CPI – cangur judiciar să „investigheze” crimele de război; solicităm o rezoluție ONU care să condamne Israelul.

Ca să conștientizeze, doar la atat sunt bune cele 57 de țări cu majoritate musulmană pe care s-ar putea aduna ca răspuns la acest genocid din secolul al XXI-lea.
Istoria, chiar dacă este scrisă de învingători, tinde să fie neiertătoare față de lași.
Primii patru lași, în acest caz, sunt Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Marocul – ultimii trei având relații normalizate cu Israelul sub mâna grea a SUA în 2020.
Aceștia sunt cei care au blocat în mod constant adoptarea unor măsuri serioase la summitul OCI, cum ar fi proiectul algerian de propunere pentru interzicerea petrolului asupra Israelului, plus interzicerea folosirii spațiului aerian arab pentru a livra arme statului de ocupație.

Războiul străzii devine din ce în ce mai puternic – cerând ca administrația Biden, acum văzută ca complice cu Tel Aviv, să oprească genocidul israelian care ar putea duce la un război mondial. Dar Washingtonul nu se va conforma. Războaiele din Europa și Asia de Vest ar putea fi ultima șansă de a submina, in viziunea SUA, apariția unui secol Eurasia prosper, conectat și pașnic.”

Da, războiul văzut ca ultimă sansă de a tine lumea in loc, intepenită in unipolaritate hegemonică din care să profite elita sionistă.

Citat din articolul: “De ce USA are nevoie de acest razboi in Gaza?” de Pepe Escobar, publicat in magazinul “The Cradle”:
https://new.thecradle.co/articles/why-the-us-needs-this-war-in-gaza