Lacrima Prigoanei – Din Lupta Legionarelor Românce
Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Aprilie 28, 2022
Lacrima Prigoanei – Din Lupta Legionarelor Românce
În 2000 am vizitat fosta închisoare Mislea și multe lucruri m-au impresionat atunci. Unul însă m-a emoționat mai mult: izolarea – cele șase celule, sinistre, de aproximativ 1,5×4 metri, fără lumină, una lângă alta. Curios, pe cât am putut, am încercat să deslușesc ce este scris pe acești pereți – încă se mai poate face asta și astăzi. Pe unul din pereți, în ultima celulă: “Vreau acasă, la copiii mei!”…M-a lăsat fără glas și n-am mai fost curios să citesc ceva. Un nod în gâț mi s-a pus și toată ziua n-am mai văzut și n-am mai auzit nimic în jurul meu. Acea mamă, atunci, nu știa că nu-și vorbea numai sieși…
Nu vreau să vorbesc în numele tuturor, dar parcă o crustă de neputință sufletească, să nu spun de nesimțire, se așterne zi de zi pe sufletele noastre, încât accesul la Adevă ne este nu de puține ori obturat.
Și această carte, dacă o citim ca pe oricare alta, să adunăm mai multe informații doar, și nu simțim în noi voința să devenim mai buni, nu și-a atins scopul. Cărtile legionare nu au pretenția de a fi scrise pentru toți românii, ci în special pentru aceia care, după o asemenea lectură, fac rugăciunea mai serios, spovedania mai curată, fapta mai vitejească, prezența la Sfânta Liturghie mai intensă, viața mai responsabilă.
În rezumat, e o carte care vorbește despre libertate, despre bucuria jertfei, despre….Dumnezeu. Căci da, Dumnezeu există! Asta e, vrem nu vrem, ăsta-i adevărul! Poate că ar fi fost mai comod pentru noi ca El să nu existe, dar, nu se poate…
E o carte, mai presus de toate, care îndeamnă la…Unitate sufletească! Doamne, suntem atât de mulți cei care simțim la fel încât, cu toții ne întrebăm, ce-i cu noi de nu suntem Una? Unde-i unitatea aceea în fața cărei toți ticăloșii să piară? Citind această carte și văzând dragostea dintre legionari și sămânța faptelor lor, numai lașitatea te-ar împiedica să gândești că toate astea sunt de domeniul trecutului.
E o carte pentru tineri… E o moștenire sfântă pe care numai ei ar putea-o înțelege cum trebuie, prețui și folosi. Nu se vrea a fi o simplă lectură, ci este o carte de luptă care ar trebui să îndemne la inițiativă, la acțiune… Cărțile legionare, în general, nu sunt doar cărți de lectură, ci adevărate manuale, adevărate paterice. Nu știu de ce, dar citind această carte legionară mi-a adus aminte de vorba Comandantului Horia Sima: “Mișcarea Legionară este marea rezervă a neamului…”
Nu pot să nu specific că este o carte care vorbește despre Căpitan! Despre Corneliu Codreanu, minunea minunilor acestui neam, căci fără el mulți din sfinții și sfintele prezente în această carte nu s-ar mai fi ridicat la o semenea înălțime; fără martiriul Căpitanului Corneliu sigur n-am mai fi vorbit de jertfa din închisorile comuniste și nu numai, la o semenea intensitate…
“Lacrima prigoanei” este o carte care dă curaj celor porniți pe drumul mântuirii personale și care sunt asaltați continuu de o lume nebună, într-o lume nebună. Dă curaj pentru că demonstrează că…se poate, că nu ești singur, așa cum credeai și cum aproape că-ți doreai să crezi, că alții înaintea ta au reușit, că acest munte de suferință poate fi…salvarea ta, hrana ta.
Căci da, forța acestor Români și Românce, Credința lor, o poți moșteni: “Ne vom întoarce într-o zi…/Și cei de azi, cu pașii grei, / Nu ne-or vedea, nu ne-or simți / Cum vom pătrunde-ncet în ei” – ne asigură Radu Gyr.
Să mulțumim Bunului Dumnezeu pentru aceste ferestre de lumină de care avem parte și acestor femei pentru exemplul lor – apa noastră vie de azi și de totdeauna.
Să ne fie de folos aceste mărturisiri scumpe și să fim mândri că suntem Români, așă cum mândre erau și mamele acestor eroine: “Am auzit că ti-au arestat fata. Și băiatul meu este la închisoare, dar eu nu mă plâng, sunt mândră, nu vezi – numai avocați, preoți, studenți și oameni cumsecade sunt acolo!” (mama părintelui Fulea).
Prefață la Ediția a doua
de Laurențiu Iordache
Fragment din “Lacrima Prigoanei”, editura Sânziana, 2009.
Comenteaza