Pe 9 februarie 1984, s-a născut, Tudor Șoimaru, Fiul meu cel
Așteptat… Bucuria a fost atât de mare, încât nu ne-a schimbat
intenția de a ne simți fericiți, nici măcar …moartea, din acea zi, cu
două ore mai devreme de nașterea lui Tudor, a secretarului
general al pkus, fost președinte kgb, Yurii Andropov, cel care s-a
grăbit să vină la putere după moartea „basarabeanului” Leonid
Brejnev, încercând să facă ordine elementară în Imperiu, dar pe
care l-au grăbit să moară înainte de a face acea ordine imposibilă,
pentru că nu mai avea răbdare să stea la rând la putere alt
„basarabean”, Constantin Cernenko! (Asta, am spus-o printre
altele…).
Dar, noi, cei doi părinți, într-adevăr am fost norocoși la nașterea
celui de-al doilea copil, pentru că după nașterea Mihaelei, nu
aveam răbdare să vină pe lume un băiat care va purta numele
eroului lui Mihail Sadoveanu din romanul NEAMUL
ȘOIMĂREȘTILOR, tipărit în 1958 la Chișinău, în grafie rusă.
(Mulțumesc și pentru atâta!)
De fiecare dată, în această zi festivă pentru mine, regret un singur
lucru, că n-am reușit să mă întâlnesc și să-i mulțumesc
profesorului dr. din ASE București, Iancu Scutașu-Comăneanu,
pentru învățătura lui bazată pe teoria aplicării bioritmurilor în
cercetarea forței de muncă (decembrie 1982), învățătură care m-a
ajutat să …contribui și eu la venirea pe lume a unui real Tudor
Șoimaru… Ce-i drept a fost mai ușor să-l programez pe Tudor, iar
soția să-l nască, decât să-l înregistrez în Actele civile sovietice cu
prenumele lui românesc de Tudor. Ei o țineau morțiș că nu există
la moldoveni acest prenume și insistau că și Fiodor este frumos!…
Nici „argumentul” lor suprem bazat pe numele excepționalul
prozator rus, Fiodor Dostoievski, nu le-a fost de ajutor ca să mă
convingă de frumusețea numelui de Fiodor, cât n-ar fi el „de-al
nostru”, zis moldovenesc… Și pentru că n-am fost prea
convingător până la capăt, la ieșirea din maternitate ne-au
înmânat o adeverință de naștere cu …al treilea prenume, cel de
Theodor! Birocrații sovietici însă nu știau că tatăl lui Tudor este
dublu-taur, care, atunci când dreptatea este de partea lui nimeni,
nici propria soție, nu-l poate convinge să ia o altă decizie decât cea
de care el este convins… Atunci, am ridicat în picioare toți
prietenii mei care aveau acces la superiorii care decideau, și nu
trecuseră nicio săptămână și penumele Theodor din Adeverință a
și fost redactat în Tudor…
Băiatul meu niciodată nu mi-a spus dacă am făcut bine ori rău că
i-am pus acest nume din opera lui Sadoveanu, de fapt, numele
fiind al străbunicului său (în a 7-a generație), Tudor Șoimaru,
care a venit la Cornova la mijlocul secolului XVIII, dintre râurile
Siret și Moldova, la moșia străbunicului său, Savin Năvrăpescu,
Mare Șoimar la curtea lui Vasile Lupu, și strănepot (în a 6-a
generație) al lui Ioan Năvrăpescu, ispravnicul (prefectul de azi),
de Huși-Fălciu al lui Alexandru Lăpușneanu… Adică, Tudor al
meu fiind strănepotul (în a 13-a generație) de Șoimari, ai lui Ioan
Năvrăpescu care se născuseră în jurul anului 1500…
Prezint mai jos Coloana verticală a Arborelui genealogic al
Șoimăreștilor, preluată din monografia Neamul Șoimăreștilor:
500 de ani de istorie (2003), autori A. Furtună și subsemnatul… O
prezint aici pentru viitorii “înbolnăviți” de săpături arheologogenealogice, pentru cei care doresc să planteze și să crească un
astfel de Arbore de câteva sute de ani, pentru urmașii lor care, la
sigur, îi vor pomeni de bine toată viața lor…
Încă odată LA MULȚI ANI, TUDORE, și, a câta oară, îți
mulțumesc ție și soției tale Dana, care a fost în stare să te convingă
să revii acasă acasă din Marea ta Britanie, acasă unde toate sunt
mai bune ca acolo, doar salariile …mai proaste!!! La Mulți ani
vouă și …nouă!!!
V.Ș., FACEBOOK, 09.02.2021