• Domnului Bogdan LICU
    Procurorul general interimar al României
    Stimate domnule procuror general interimar,
        Supunem atenției dvs. articolul „KORRUPTION, GROSSE KORRUPTION  Iohannis poate fi anchetat pentru promovarea cărții sale pe banii Președinției” („Cotidianul”, 21 mai 2019, autor: Ion SPÂNU), cu rugămintea de a dispune ca, în conformitate cu obligația care vă este impusă de art. 292 Cod pr.penală (Sesizare din oficiu), să clarificați, (și) pe baza elementelor care vă sunt oferite de autorul acestui articol, dacă dl Klaus IOHANNIS a recurs sau nu a recurs la fonduri publice pentru a-și edita / publica cartea „EU  RO”, respectiv dacă dl Klaus IOHANNIS a săvârșit sau nu un act de corupție, infracțiune sancționată sever de prevederile legale, care preocupă în foarte mare măsură majoritatea covârșitoare a românilor.
        Vă mulțumesc !
    Cu deosebit respect,
             Prof. Toma Bălășoiu
    Contribuabil falit la bugetul statului
    Membru activ al electoratului
    KORRUPTION, GROSSE KORRUPTION
    Iohannis poate fi anchetat pentru promovarea cărţii sale
    pe banii Preşedinţiei
    21 mai 2019 Ion Spanu „Cotidianul
    Ahtiat dintotdeauna după bani, Klaus Iohannis nu ezită să
    facă și din carte un tra”c în numele „ochiului dracului”,
    folosindu-și funcția de Președinte în campania de promovare a
    cărții „EU RO”, publicată de editura „Curtea Veche”, care se
    vinde pe piață cu 80 RON, așa cum citim chiar pe site-ul
    celebrei edituri.
    Cu alte cuvinte, publicarea cărţii lui Klaus Iohannis, „EU.RO”, este o chestiune
    comercială pentru care editura „Curtea Veche” obţine un profit firesc, iar scriitorul îşi
    primeşte un meritat „drept de autor”! În calculele economice ale acestei afaceri, intră
    tipărirea, editarea, difuzarea şi, bineînţeles, promovarea cărţii.
    De aici, de la promovare, încep marile probleme pentru Klaus Iohannis care pot
    deveni chiar penale, căci sînt folosiţi bani publici în afaceri economice private care nu
    au absolut nici o legătură cu instituţia prezidenţială. Este vorba despre cheltuielile
    de transport, de cazare, de SPP-işti, de închiriere a sălilor unde se face
    lansarea cărţii, chestiuni care, traduse în bani, înseamnă sume importante! Toate
    acestea ar trebui să fie făcute strict din banii editurii sau din banii autorului, aşa cum
    se întîmplă cu absolut toţi autorii de cărţi.
    Cu excepţia scriitorului Klaus Iohannis! Aproape inconştient, preşedintele
    României parcă forţează deschiderea unui dosar penal pe numele său. Klaus
    1
  • Iohannis ignoră lucruri elementare care pot duce la o anchetă penală
    pentru folosirea banilor publici în interesul personal sau al unor terţi!
    Există art. 81, al. 1 din Constituţie care spune: „În timpul mandatului,
    Preşedintele României nu poate / membru al unui partid şi nu poate
    îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată”. Chiar să nu-i fi spus
    preşedintelui nici unul dintre numeroşii consilieri de la Cotroceni că sensul acestui
    articol este unul cît se poate de clar: interdicţia aceasta se referă la faptul că
    Preşedintele României nu poate să aibă o altă funcţie tocmai pentru a nu fi tentat să-şi
    folosească funcţia în vederea unor foloase personale? Or, prin promovarea cărţii
    sale pe banii Preşedinţiei, tocmai asta face Klaus Iohannis: îşi foloseşte
    funcţia pentru a obţine MAI MULŢI BANI atît pentru dumnealui, cît şi
    pentru editură!
    AFACERE ONEROASĂ PE BANII PREŞEDIIEI
    Ca autor al mai multor cărţi, ştiu foarte bine ce greutăţi întîmpină un autor
    pentru a-şi vedea cartea tipărită şi difuzată. În cazul lui Klaus Iohannis, toate greutăţile
    dispar pur şi simplu: editura este asigurată că se vor vinde mii de exemplare pentru că
    membrii partidelor apropiate vor fi „determinaţi” să cumpere un anumit de cărţi în
    toate filialele, iar promovarea cărţii se va face prin mai multe sesiuni de lansare în
    ţară, fără ca editura sau autorul să cheltuiască vreun leu.
    Aceasta este cheia succesului, verificată deja la primele două cărţi publicate
    de Klaus Iohannis! Astfel, Ion Cristoiu scria că volumul „Pas cu pas” s-a tipărit în
    130.000 de exemplare, ceea ce înseamnă un profit uriaş al autorului, deşi, după cum
    deja se ştie, cartea a fost redactată în redacţia revistei Observator cultural ,
    patronată de Carmen Muşat, soţia lui Gheorghe Muşat, avocatul lui Klaus Iohannis!
    Încurajat de acest gen de succes, Iohannis se pare că a decis să facă bani în
    fiecare an al mandatului, folosind oportunitatea teribilă de a se folosi de funcţia de
    preşedinte pentru promovarea şi vînzarea cărţilor sale! Cine crede că, dacă Iohannis
    n-ar fi preşedintele ţării, i-ar cumpăra cineva cărţile este fie naiv, fie membru #Rezist.
    Vă asigur eu că nu i-ar cumpăra-o nici dracu!
    Din acest punct de vedere, Klaus Iohannis împrumută ceva din modelul lui
    Nicolae Ceauşescu, ale cărui cărţi se tipăreau în mii de exemplare care, tipărite pe
    banii statului, deveneau obligatorii pentru toate organizaţiile de partid. Cam aşa face
    şi Iohannis: promovează cartea pe banii Preşedinţiei, vin la lansare organizaţiile PNL
    din teritoriu şi astfel… vînzarea-i gata! Ceauşescu avea, totuşi, bunul simţ să-şi
    publice doar cuvîntările de la Congrese sau Conferinţele PCR, nu să se dea şi mare
    scriitor de succes.
    ALIBIURI PENTRU ACOPERIREA UNOR INFRAIUNI
    Omul care vorbeşte cu fiecare prilej despre corupţie, despre politicieni penali
    şi despre statul de drept – evident, este vorba despre Klaus Iohannis – comite cu
    seninătate acţiuni care, într-o anchetă serioasă, l-ar trimite direct în braţele
    procurorilor.
    Nu am de unde să ştiu dacă, vreodată, un procuror va decide să vadă ce se
    ascunde în spatele cărţilor publicate sub numele „Klaus Iohannis”. Deocamdată, toată
    2
  • lumea se preface că nu vede nimic necurat în această chestiune, dar poţi să ştii ce se
    poate întîmpla?
    Sînt convins că unii consilieri i-au spus cu seninătate: „Lăsaţi, domnule
    Preşedinte, că organizăm noi nişte acţiuni la Iaşi, la Ploieşti, la
    Timişoara sau la Craiova şi, cu acest prilej, spunem că vă lansaţi şi
    cartea!” Iohannis crede că acest „alibi” stă în picioare, numai că, într-o zi, cineva se
    va întreba dacă nu cumva acesta este un „modus operandi” al marelui scriitor de
    azi! Şi iată de ce:
    1. cînd a fost acuzat că, în calitate de profesor, sa implicat în
    tra/cul de copii, Iohannis s-a apărat într-un mod cît se poate de naiv, spunînd că
    doar şi-a ajutat nişte cunoştinţe să înfieze trei copii rămaşi orfani, el fiind şofer şi soţia
    translator! Pentru aceste „servicii”, conform propriei declaraţii, a primit „doar nişte
    atenţii”. Nu s-a gîndit o clipă ca, în calitate de dascăl, să-i ajute pe orfani în ţară, să le
    asigure şcolarizarea sau chiar să le dea un ajutor financiar, căci avea de unde. Aşa să
    fie oare sau au contat decisiv „micile atenţii”?
    2. cînd a fost acuzat că şi-a luat case pe baza unui document
    falsi/cat, Klaus Iohannis s-a folosit de alibiul „nu ştiam că este un act fals”, deşi
    secretarul din comuna Porumbacu a făcut puşcărie pentru falsificarea unei adeverinţe
    de care s-a folosit familia preşedintelui! Întrebarea este: de ce să fi falsificat secretarul
    acel document, din moment ce beneficiarul era familia Iohannis? Aşa, de dragul
    aventurii? Oricum, este caz unic în justiţie, cînd beneficiarul unui fals este considerat
    nevinovat, iar autorul trimis în puşcărie! Dar, să nu uităm că, la capătul acestui dosar,
    a fost Augustin Lazăr, cel pe care Iohannis l-a sprijinit masiv pentru a ajunge Procuror
    general şi pentru a fi pensionat apoi cu aproape 300.000 lei pe lună!
    3. cînd sa declarat moştenitor al organizaţiei fasciste Grupul
    Etnic German, a apelat iarăşi la un alibi foarte subţire, dar care „a ţinut” prin
    complicitatea unor magistraţi! Alibiul poate fi sintetizat astfel: deşi era simultan
    primarul Sibiului, dar şi preşedintele FDGR (Forumul Democrat al Germanilor din
    România), în instanţă Cererea a fost introdusă de FDGS (Forumul Democrat al
    Germanilor din Sibiu), adică, vezi, Tu, Doamne!, o cu totul altă organizaţie cu care
    Iohannis n-ar fi avut nici o legătură! Numai că, după ce s-a dat sentinţa, tocmai FDGR-
    ul condus de Iohannis a folosit-o pentru a intra în posesia unor imobile de o valoare
    uriaşă în dauna statului şi a municipiului Sibiu, unde chiar dumnealui era Primar! Şi
    acest alibi i-a ţinut, deşi magistraţii au fost sesizaţi de nenumărate ori.
    LAUL ALIBIURILOR ÎN CAZUL AFACERII „EU.RO.
    Cu alte cuvinte, „Operaţiunea „EU.RO” nu este o noutate în ceea ce
    priveşte găsirea unor alibiuri pentru a ascunde pofta imensă de bani a lui Klaus
    Iohannis. Ele sînt atît de vizibile, încît ne este greu să înţelegem seninătatea cu care
    Preşedintele se coboară la astfel de practici. Să vedem ce s-a întîmplat în aceste
    săptămîni.
    LA IAŞI. De pe site-ul Preşedinţiei, aflăm că în 11 mai 2019 Klaus Iohannis a
    participat la „Forumul Educației 2019” de la Iaşi. În aceeaşi zi, Klaus Iohannis a
    participat la mitingul PNL, dar şi-a lansat şi volumul „EU.RO” exact la Iaşi, la Teatrul
    Naţional din localitate!
    LA PLOIEŞTI. Pentru ziua de 14 mai 2019, de pe site-ul Preşedinţiei aflăm că
    Iohannis a participat la ora 17.00 la o „întîlnire cu autoritățile locale din
    regiune”, numai că, la ora 18.00, şi-a lansat şi cartea „EU.RO” la Casa de Cultură a
    Sindicatelor din Ploie ti!
    3
  • LA TIMIŞOARA. Tot de pe siteul Preşedinţiei am aflat şi programul de la
    Timişoara, care a fost mult mai bogat: participare la dezbaterea „Become your
    best! – printr-un învățământ superior de calitate” (ora 14.00), vizită la
    Sinagoga „Cetate” (ora 15.15), întâlnire cu autorită ile locale din regiune la Muzeul de
    artă (ora 16.00), participare la festivitatea de aniversare a Colegiului Naţional „C.D.
    Loga” (ora 17.00). Şi, ca bomboană pe colivă, la ora 18.00, la Centrul de Conferin e al
    Universită ii Politehnica din Timi oara, s-a lansat volumul „  EU.RO” al scriitorului
    Klaus Iohannis, desigur, în prezenţa autorului!
    LA CRAIOVA. Pentru marţi, 21 mai 2019, Preşedinţia a anunţat deja programul
    lui Klaus Iohannis de la Craiova, care cuprinde o „întâlnire cu autoritățile locale
    din regiune” la ora 16.00, la Hotelul Ramada Plaza, urmată de… lansarea cărţii
    EU.RO”, care va avea loc la Filarmonica Oltenia!
    Cine vrea să justifice astfel de alibiuri, cînd se vede cu ochiul liber că toate
    acţiunile la care a participat Klaus Iohannis în teritoriu au ca scop principal lansarea
    cărţii sale „EU.RO”, ca o campanie de promovare, încheiată cu sesiunea de
    autografe, n-are decît să se prefacă şi lase impresia că este doar credul.
    Totuşi, că ne ia cineva drept proşti pare să fie ideea centrală. Şi n-ar fi prima
    oară cînd politicienii fac acest lucru. Totuşi, dacă n-avem memoria scurtă, ne amintim
    că unii au intrat la „Beciul Domnesc” pentru că au zugrăvit nişte faţade de blocuri, alţii
    pentru că au obţinut aplauze ca foloase necuvenite. Cum poate să stea liniştit Klaus
    Iohannis după astfel de acţiuni care, în orice moment, pot deveni capete de acuzare?
    Îl asigură cineva pe Klaus Iohannis că niciodată nu va avea probleme penale
    pentru folosirea banilor publici în vederea obţinerii de foloase necuvenite pentru sine
    sau pentru alţii?
    Dar, dincolo de aceste riscuri inconştiente, totuşi, vorbim despre preşedintele
    României! De ce este lăsat şi încurajat Klaus Iohannis să coboare atît de mult nivelul
    prestaţiei publice prezidenţiale, încît să se poată vorbi despre bani, corupţie, alibiuri,
    dosare penale? Aşa s-o fi făcut cu toţi preşedinţii României de pînă acum?
    .
    .
    Nota redacției: Klaus Johanis a mijlocit 20 de înfieri ilegale, nu trei! Cel puțin 20! Iar vina principală nu este căștigul de bani necuveniți, ci indiferența sa față de soarta copiilor vânduți. Nu a fost în stare să dea adresa la care au ajuns acei copii, să spună numele persoanelor înfietori, pentru a se asigura de bunele intenții ale noilor părinți, când se știe bine că pe această lume mai există și traficanții de organe, adevărați criminali în serie. Ce garanție oferă Johanis că nu este vorba de așa ceva? Ce știa despre acești cumpărători de copii? Ce mai știe azi despre soarta celor peste 20 de copiii a căror viață a pus-o în primejdie și nu i-a păsat de ce s-a întâmplat cu ei?!