Dreptatea Incomodă a lui Kissinger: Cum se prăbușește Occidentul – Un editorial „putinist” pentru scandalizarea Opiniei Publice
DE ADRIAN PĂTRUȘCĂ / OPINII / Publicat: Sâmbătă, 04 iunie 2022, 14:38 / Actualizat: Sâmbătă, 04 iunie 2022, 14:50 / 11 comentarii
ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
La Forumul de la Davos, discursul lui Kissinger a provocat scandal. Însă, pe cât a fost scandalul de mare, pe atât presa s-a străduit să ascundă ce a afirmat fostul secretar de stat american.
Pentru că ce a spus Kissinger a deranjat teribil. Kissinger s-a poziționat în răspăr cu actuala strategie americană și europeană în Ucraina. A arătat că este o strategie falimentară. Ba chiar catastrofală pentru Occident.
Kissinger nu este un „conspiraționist”. Dimpotrivă. El face parte din Sistem. Dovadă, invitarea sa și la reuniunea Grupului Bilderberg din aceste zile.
Bătrânul politician nonagenar dorește și el o Nouă Ordine Mondială. Însă nu una „chinezească”, spre care pare să ne împingă actuala strategie din Ucraina, ci una occidentală. O prelungire a „pax americana”.
Kissinger este și autorul faimoasei teorii a Diplomației Triangulare.Rezumată în două cuvinte, ea recomandă ca Washingtonul să facă tot ce poate pentru a împiedica o apropiere a Moscovei de Beijing.
Statele Unite trebuie să manevreze în așa fel încât să fie MAI APROAPE de Rusia sau de China, decât sunt cele două, UNA DE ALTA.
Or, ceea ce constatăm acum este că planul occidental din Ucraina a împins efectiv Rusia în brațele Chinei. Efectul? O prăbușire previzibilă și rapidă a Occidentului, deja slăbit după doi ani de restricții sinucigașe.
Editorialul de mai jos, scris de Mike Whitney pentru The Unz Review și pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews, reprezintă o înșiruire de argumente care ar putea fi catalogate drept „putiniste” .
Celor care preferă etichetele prestabilite de alții în locul judecății proprii le recomandăm să nu citească mai departe. Să se oprească aici, pentru confortul lor mintal.
Dar să nu uite totuși că „putinismul” este noul „conspiraționism”. Și că, după doi ani de pandemie, cea mai mare parte a „teoriilor conspirației” s-au dovedit reale.
*
Știți de ce discursul lui Henry Kissinger la Forumul Economic Mondial a iscat un scandal atât de mare?
Kissinger nu a criticat nici modul în care Războiul din Ucraina este dus, nici lipsa de progrese pe câmpul de luptă.
Ce a criticat Kissinger a fost chiar strategia, adică planul pentru care a fost declanșată pălălaia.
A aruncat o căldare cu apă rece în capul celor care au avut această idee stupidă, spunându-le în față că „s-au înșelat”.
Și într-adevăr s-au înșelat, deoarece strategia pe care o aplică și în prezent lovește în aliații Statelor Unite și în interesele Statelor Unite.
Aceasta este unitatea de măsură prin care stabilim dacă o strategie anume este stupidă sau nu și, din păcate, strategia din Ucraina a trecut cu brio testul stupidității.
Dați-mi voie să vă explic: strategia noastră principală este de a „slăbi” și „izola” Rusia, rupând legăturile sale economice cu Europa și aruncând-o într-un viespar lung și costisitor, în Ucraina.
Acesta este planul.
Ați putea crede că e destul de ingenios, însă, potrivit lui Kissinger, este un plan greșit.
De ce?
Pentru că, potrivit Strategiei Naționale de Securitate a Statelor Unite, China este rivalul numărul unu al Americii (ceea ce este cu siguranță). De aceea, în mod natural, orice strategie care face China mai puternică este contrară intereselor strategice ale SUA.
Ați înțeles? În acest caz, întrebarea este: Războiul nostru prin interpuși în Ucraina face China mai puternică?
Iar răspunsul este: evident că da! Face China mult mai puternică deoarece obligă Rusia să își consolidere relațiile cu China.
Ce înseamnă acest lucru, practic?
Înseamnă că relațiile dintre cea mai mare putere manufacturieră din lume (China) și al doilea mare producător mondial de hidrocarburi (Rusia) s-au îmbunătățit mult din cauza războiului păgubos din Ucraina.
Și mai înseamnă că, pe măsură ce relațiile dintre cele două țări devin mai bune, ritmul de declin al imperiului american se va accelera pe măsură ce Zona Non-Dolar se va extinde și comerțul bilateral Rusia-China va înlocui progresiv sistemul comercial mondial actual dominat de Statele Unite.
Deja ați înțeles ce se petrece.
Războiul din Ucraina a declanșat o prăbușire șocantă a comerțului mondial, perturbări grave ale lanțurilor de aprovizionare esențiale, crize alimentare și energetice fără precendent și cea mai mare reîmpărțire a lumii de la prăbușirea Uniunii Sovietice.
Washingtonul a decis să își riște viitorul său și pe cel al poporului american într-un nesăbuit gambit geopolitic, care s-ar putea dovedi cea mai mare catastrofă geostragică din istoria Statelor Unite.
Kissinger a înțeles gravitatea situației și de aceea a decis să vorbească. Însă el a făcut mai mult decât să critice strategia: a lansat un avertisment sumbru, care a fost ignorat aproape total de presă.
Iată ce a spus:
„Trebuie ca negocierile să înceapă în următoarele două luni, înainte ca situația să nu creeze tulburări și tensiuni care nu vor putea fi depășite ușor.
„În mod ideal, linia de despărțire ar trebui să fie o revenire la stau quo ante…
„Continuarea războiului dincolo de acest punct nu va mai fi despre libertatea Ucrainei, ci un nou război împotriva Rusiei înseși.”
Iată lucrurile spuse cât se poate de clar. Să le despărțim totuși în două părți, pentru a înțelege mai bine ce spune:
1. Strategia este greșită.
2. Strategia trebuie schimbată imediat sau pagubele provocate Statelor Unite și aliaților lor vor fi grave și de durată („Trebuie ca negocierile să înceapă în următoarele două luni”).
Poate că pentru unii sună prea apocaliptic, dar Kissinger știe ce spune. Priviți doar la colosalele schimbări care au avut deja loc în lume de când a început conflictul: pertirbări ale lanțurilor de aprovizionare, penurie de hrană și energie și pași înapoi făcuți de planul globalizării.
Aceste mari schimbări sunt probabil doar vârful aisbergului. Ce e mai rău de-abia urmează.
Cum va fi iarna care vine când facturile la încălzire vor exploda, când industriile din toată Europa vor sucomba ca urmare a costurilor energetice tot mai mari, când șomajul se va duce și el în sus până la nivelurile din timpul Marii Crize iar penele de electricitate vor deveni o caracteristică obișnuită a vieții în Occident?
Asta rezervă viitorul Europei și Americii dacă strategia actuală nu este oprită și nu se ajunge rapid la o soluție negociată.
Putin a declarat deja că Rusia nu se va pune într-o poziție în care să devină din nou dependentă de Europa. Acele zile au trecut. În schimb, el redirecționează fluxurile energetice importante către China, India și mai departe.
Europa nu mai este un client prioritar. S-a dovedit o amenințare la adresa supraviețuirii Rusiei, ceea ce înseamnă că Rusia va continua să își reorienteze producția spre Est.
Ce impact va avea acest lucru asupra Europei?
Este simplu. Țările europene vor plăti mai mult pentru energie mai mult decât orice altă țară din lume. Este alegerea pe care ele au făcut-o, ignorând cererile legitime de securitate ale Rusiei, iar acesta este rezultatul cu care vor trebui să trăiască multă vreme de acum încolo.
Aici, trebuie să știți următoarele:
În 2021, Rusia a livrat 40% din tot gazul consumat în UE.
În 2021, Rusia a livrat 25% din tot petrolul consumat în UE.
Dacă vă gândiți că asemenea cantități de hidrocarburi pot fi înlocuite de producători din Nigeria, Iran, Arabia Saudită sau o altă zonă îndepărtată, vă aflați într-o gravă eroare.
Europa se îndreaptă orbește cu capul înainte spre cea mai mare criză energetică din istoria sa. Iată mai multe detalii dintr-un articol de pe Russia Today:
„Actuala criză energetică ar putea fi una dintre cele mai grave și mai lungi din istorie, mai ales țările europene putând fi afectate grav”, a declarat șeful Agenției Internaționale de Energie, Fatih Birol, marți. Într-un interviu pentru revista germană Der Spiegel, Birol a declarat că evoluția evenimentelor din Ucraina riscă să facă actuala criză mai gravă decât crizele din anii 1970.
„Atunci, era vorba exclusiv despre petrol. Acum, avem o criză a petrolului, o criză a gazului și una a electricității în același timp”, a declarat Birol pentru publicația germană.
El a adăugat că, înaintea evenimentelor din Ucraina, Rusia era o „piatră unghiulară în cadrul sistemului energetic mondial: cel mai mare exportator mondial de petrol, cel mai mare exportator mondial de gaz, unul dintre principalii furnizori de cărbune” .
În cadrul sancțiunilor sale legate de Ucraina, UE a introdus restricții asupra combustibililor fosili din Rusia și s-a angajat să îi elimine progresiv.
Birol a avertizat că țările europene care sunt cele mai dependente de gazul rusesc se așteaptă la o „iarnă grea”, iar „gazul ar putea fi raționalizat”, inclusiv în Germania.
Comentariile lui Birol au fost făcute după ce Gazprom a întrerupt aprovizionarea unora din companiile energetice din Germania, Danemarca, Olanda și din alte țări, după ce acestea nu au plătit pentru carburant în ruble, conform noilor condiții.
(Articolul „Raționalizarea combustibililor ar putea fi introdusă în Europa”– RT.
Declarațiile lui Fatih Birol pentru revista Der Spiegel pot fi citite în original, pentru a fi verificate, AICI.)
Să îngheți pe întuneric este mai bine decât să dorești ca Ucraina să rămână neutră și să oprească uciderea etnicilor ruși în Est? Asta alege Europa?
Dacă e așa, atunci e o alegere proastă.
Iată încă ceva la care să meditați: știați că nu toate tipurile de petrol sunt la fel și nu se pot amesteca?
De ce este acest lucru important?
Pentru că, în acest moment, Germania importă 34% din petrolul folosit de ea din Rusia. Iar petrolul rusesc, s-a dovedit, este un amestec de cea mai bună calitate, provenit din Urali și livrat prin conducta Drujba către rafinăriile germane, care au fost fabricate în așa fel încât să îndeplinească anumite condiții necesare rafinării.
Tipuri de petrol diferite de la alți producători ar avea efectul unei chei de 14 aruncate în angrenajul întregului proces de rafinare.
Un petrol diferit ar necesita o „modificare importantă a noilor linii de materii prime și a infrastructurii, o instalație de distilare atmosferică, un sistem de distilare sub vid, o unitate de cracare, un dispozitiv de reducere a vâscozității, o unitate de alchilare, un reformator catalitic, o unitate de izomerizare și un dispozitiv etil-terțiar-butil-eter. Plus unități complet noi de stocare și echipamente de manipulare pentru instalația de alimentare de la Rostock, care să înlocuiască aprovizionarea uniformă 24x7x365 realizată prin conducta Drujba. („Germany’s Refinery Problem”, The Saker).
Așadar, nu toate tipurile de petrol sunt la fel?
Nu, nici pe departe. În plus, experții din această industrie estimează că modificările la rafinării ar dura circa 6 (șase) ani pentru a fi terminate.
În acest timp, creșterea economică a Germaniei – care este strict dependentă de consumul energetic – se va prăbuși dramatic, afacerile se vor închide, șomajul va crește, iar cea mai puternică și productivă țară din UE va fi îngenuncheată.
S-a gândit cineva la asta înainte de a decide boicotarea petrolului din Rusia?
Ceea ce vrem să spunem este cât se poate de simplu:
Kissinger are dreptate, iar bufonii neoconi care au pritocit strategia păguboasă din Ucraina se înșală amarnic.
Și, dacă „negocierile nu încep în două luni”, așa cum îndeamnă Kissinger, atunci ruptura cu Rusia va fi definitivă și ireversibilă.
În acel moment, uriașele resurse rusești energetice, minerale și agricole vor fi pentru totdeauna redirecționate spre est, către țări mai prietenoase.
Iar acest lucru va avea efecte dureroase pentru Statele Unite și aliații lor din Europa.
Singurul curs rezonabil al acțiunii este propunerea unui acord imediat de încetare a focului, astfel încât negocierile de pace să poată începe cât mai curând.
*
Nota redacției – Mesajul bătrânului diplomat este simplu: America este amenințată de ascensiunea Chinei. China trebuie împiedicată să devină și mai tare. Războiul din Ucraina obligă Rusia să se alieze cu China împotriva Occidentului! China este pincipala beneficiară a eșecului NATO în Ucraina. Mintea unui președinte senil și depravat, căci a accepta să fii beneficiarul furtului la urne este semn de decădere morală crasă.
CUM VESTUL ȘI-A CALCULAT GRESIT CAPACITATEA DE A PEDEPSI RUSIA
De Adriel Kasonta – interviu
Steve H Hanke este profesor de economie aplicată și fondator și co-director al Institutului Johns Hopkins pentru Economie Aplicată, Sănătate Globală și Studiul Întreprinderilor de Afaceri din Baltimore, Maryland.
Este membru senior și director al Proiectului Troubled Currencies la Institutul Cato din Washington, DC, consilier principal la Institutul Internațional de Cercetare Monetară din Beijing al Universității Renmin din China și consilier special al Centrului pentru Stabilitate Financiară din New York. .
Hanke este un cunoscut avocat al reformei valutare și un comerciant de monede și mărfuri. El a făcut parte din Consiliul Consilierilor Economici al președintelui Ronald Reagan, a fost consilier la cinci șefi de stat străini și cinci miniștri de cabinet de externe și a deținut un rang la nivel de cabinet ca consilier de stat atât în Lituania, cât și în Muntenegru.
A primit șapte diplome de doctor onorific și este profesor onorific la patru instituții străine.
A fost președintele Toronto Trust Argentina din Buenos Aires în 1995, când era cel mai bun fond mutual din lume.
În prezent, este președinte al consiliului de supraveghere al Advanced Metallurgical Group NV din Amsterdam.
În 2020, Hanke a fost numit Cavaler al Ordinului Drapelului de către Republica Albania.
Extrase dintr-un interviu cu profesorul Steve Hanke:
Adriel Kasonta: După ce nu a reușit să prevină conflictul din Ucraina refuzând să excludă admiterea țării în NATO, Occidentul colectiv a decis să pedepsească Rusia cu sancțiuni după izbucnirea războiului. Pe măsură ce intrăm în a treia lună a conflictului, care este evaluarea dvs. asupra eficienței sancțiunilor până acum?
Steve Hanke: Ca toate sancțiunile, cele impuse Rusiei sunt arme economice care sunt desfășurate în ceea ce este, de fapt, un război nedeclarat împotriva Rusiei. Și, ca toate sancțiunile, s-au dovedit a fi total ineficiente în îndeplinirea obiectivului declarat de a schimba comportamentul Rusiei.
Sancțiunile nu au câștigat niciodată un război. Și dacă acest lucru nu este suficient de rău, sancțiunile au fost, așa cum sunt adesea sancțiunile economice, contraproductive. Într-adevăr, în loc să răstoarne regimul lui Vladimir Putin, sancțiunile au făcut ceea ce fac de obicei: au creat un „efect de miting în jurul steagului”, care l-a înrădăcinat și mai mult pe Putin și pe asociații săi.
AK: Din moment ce vă place să spuneți că sancțiunile nu sunt un prânz gratuit, care este costul lor pentru SUA, Uniunea Europeană și lume?
SH: Nu avem estimări oficiale ale costurilor totale și nici nu vom primi niciodată nicio contabilitate oficială. Când politicienii introduc politici care nu sunt bugetate, dar impun costuri, ei preferă să le ascundă sub un giulgiu de secretizare.
Acestea fiind spuse, avem o mulțime de estimări ale costurilor pentru sancțiunile rusești din partea băncilor de investiții, băncilor centrale, organizațiilor internaționale precum FMI și ONG-urilor. Aceste estimări, care sunt oarecum ad-hoc și parțiale – doar vârful aisbergului – indică faptul că costurile sancțiunilor vor fi uimitoare.
În timp ce costurile umanitare și economice impuse Rusiei vor fi masive, ele vor păli în comparație cu costurile impuse celor din afara Rusiei. În ceea ce privește incidența, UE va suporta un cost uriaș, mult mai mare decât SUA. Dar costurile și perturbările cauzate de sancțiuni nu se vor limita la UE și SUA. Ele se vor răspândi în întreaga lume, punând poveri semnificative asupra țărilor sărace și popoarelor sărace.
AK: În timp ce UE este în proces de reducere a dependenței de energie din Rusia, președintele american Joe Biden a promis Bruxelles-ului că va ajuta la atingerea acestui obiectiv. Au SUA capacitatea de a înlocui gazul rusesc?
SH: Într-un cuvânt, „Nu”. Președintele Biden și vicepreședintele Kamala Harris au fost ocupați să promită petrol și gaze oricărei pisici sau câine care indică o nevoie. Problema este că companiile private produc petrol și gaze în SUA, iar ei, nu președintele sau vicepreședintele, vor decide cui să-și vândă marfa. În plus, acele companii americane nu au capacitatea de a umple golurile care vor fi create de interdicțiile de la Bruxelles privind achiziționarea de petrol și gaze rusești.
AK: Care este rațiunea din spatele cererii Rusiei de a-și plăti petrolul și gazul în ruble – moneda care ar fi trebuit să fie redusă la „moloz”, dar s-a consolidat recent față de dolarul american?
SH: Rațiunea este în mare parte simbolică, concepută pentru a motiva un efect de „raliu în jurul steagului”. Înainte de ordinul „plătiți în ruble”, dolari sau euro ar fi trimisi către Gazprom, iar apoi Gazprom ar schimba cea mai mare parte, dar nu toate, acele valute în ruble, deoarece cheltuielile sale sunt efectuate în ruble.
Acum, rublele trebuie trimise direct la Gazprom, astfel încât legătura pentru schimbul de dolari și euro pentru ruble are loc înainte ca plata petrolului și gazelor să fie efectuată către Gazprom și nu după plată.
În ceea ce privește rubla, este foarte puternică, mai puternică decât înainte de invazia Rusiei în Ucraina. Guvernatorul Băncii Centrale a Rusiei, Elvira Nabiullina, spre deosebire de majoritatea guvernatorilor băncilor centrale, a arătat că este un manager de criză foarte capabil.
AK: Care va fi impactul interzicerii petrolului rusesc în SUA și UE?
SH: Impactul asupra țărilor UE, poate cu excepția Ungariei, al interzicerii petrolului și gazelor rusești și al blocării asigurătorilor de a acoperi mărfurile rusești va fi foarte negativ și sever.
SUA nu vor scăpa nevătămate. Piețele globale de petrol și gaze vor deveni politizate și balcanizate, petrolul nu curge la fel de liber ca în ultimele patru decenii. Drept urmare, toată lumea va ajunge să plătească mai mult decât ar fi fost altfel.
AK: Americanii se confruntă în prezent cu cea mai mare inflație din ultimii 40 de ani. Care este cauza principală a situației actuale? Este într-adevăr, așa cum susține președintele Joe Biden, vina lui Putin?
SH: Inflația din SUA a fost făcută în vechile si bune State Unite ale Americii.
Spre deosebire de propaganda care iese din Casa Albă a lui Biden, Vladimir Putin nu este vinovat. Casa Albă, sub conducerea atât a fostului] președinte Donald Trump, cât și a lui Biden, a cheltuit bani în timpul pandemiei de Covid ca niște marinari beți, iar Fed a fortat tipografiile sa mearga cu viteză mare pentru a finanța cheltuiala. Inflația întotdeauna și peste tot are o singură cauză: excesul de producție de bani.
AK: Puteți spune cititorilor noștri care vor fi consecințele pe termen scurt și pe termen lung ale armonizării dolarului american?
SH: Pe termen scurt, dolarul american, care este moneda internațională a lumii, a fost extrem de puternic, beneficiind, printre altele, de statutul său de refugiu sigur. Pe termen lung, armonizarea dolarului și sistemul internațional bazat pe dolar vor invita competitori. Nu știu dacă vreunul dintre acești concurenți va avea succes. Singurul lucru pe care îl știu este că este foarte dificil să provoci o monedă internațională grozavă.
AK: În timp ce SUA este principalul furnizor de arme și arme pentru Ucraina, s-a confirmat că Organizația Tratatului Atlanticului de Nord se află într-un război proxy împotriva Rusiei. Care este logica din spatele acestei mișcări de politică? Beneficiază pe altcineva în afară de contractorii de apărare?
SH: Pentru a înțelege geopolitica, trebuie să urmăriți banii.
În timp ce NATO are 30 de membri, SUA a contribuit istoric mai mult la bugetul NATO decât orice altă țară. Drept urmare, SUA conduce spectacolul NATO. Așadar, ar trebui să fie clar cine s-a aflat în spatele implicării NATO în Ucraina, atât înainte, cât și după invazia Rusiei.
AK: Potrivit directorului general adjunct al Fondului Monetar Internațional, Kenji Okamura, prioritatea pentru economia globală este încheierea războiului din Ucraina. Adăugând faptul că conflictul impune un cost ridicat de mediu și liderii occidentali au subliniat importanța conștientizării ecologice, este posibil ca ei să-și revină în sfârșit în fire prin eliminarea sancțiunilor și căutând un acord de pace?
SH: Din păcate, răspunsul este „Nu”. Factorii de decizie politică nu au arătat niciun interes pentru literatura de specialitate și dovezile empirice care arată fără ambiguitate că sancțiunile nu își ating obiectivele declarate și adesea creează consecințe neintenționate foarte negative.
Aviz:
Adriel Kasonta este un avocat și consultant de risc politic cu sediul la Londra. Este expert la Consiliul rus pentru afaceri internaționale (RIAC) de la Moscova și fost președinte al Comisiei pentru afaceri internaționale la cel mai vechi think tank conservator din Marea Britanie, Bow Group. Kasonta este absolvent al London School of Economics and Political Science (LSE). Îl poți urmări pe Twitter @Adriel_Kasonta.
Sursa: https://asiatimes.com/2022/06/how-the-west-miscalculated-its-ability-to-punish-russia
Traducerea: CD