ACTUL I

(Rolurile Profesorului de logică şi al domnului doctor pot fi jucate de acelaşi actor fără ca acest lucru să fie uşor şi imediat observabil.) Interior obişnuit. La ridicarea cortinei El, în vârful unei canapele, aşezat turceşte, cu cutia de table deschisă în faţă, încearcă să se ferească de Nevastă-sa care îl loveşte cu papucul în cap. Fiică-sa calcă rufe, enervată de scenă. Băiatul, gânditor, imperturbabil, ia din când în când o carte dintr-un raft, o ţine la spate, se plimbă, se plimbă cu ea îngândurat, apoi o pune la loc, apoi ia alta ş.a.m.d., detaşat de ceilalţi.

EL: Au! Au! Au!

NEVASTA: Eşti!

EL: Nu sunt! Au! Au!

NEVASTA: Ba eşti! Eşti!

EL: Au! Au! Nu sunt!

NEVASTA: Nu?

EL (deşi ferindu-se): Nu! Au! Au!

FATA: Mama! Lasă-l odată!

NEVASTA: Cum să-l las, fetiţa mami? Cum să-l las? (Iar)

EL: Au! Au!

NEVASTA: Eşti!

EL: Nu! Au! Au!

NEVASTA: Îţi mai spun o dată! Eşti!

FATA: Tăticule!

EL: Doamne, ce-o fi dat peste voi?

NEVASTA: Eşti?

EL: Ei bine, na, dacă voi…

NEVASTA: Eh?

FATA: Aşa! (Amândouă aşteptând conversiunea lui, nerăbdătoare)

EL (se răzgândeşte): …dar nu! Nu sunt! Au! Au!

NEVASTA: Na, măgar bătrân! Na! Aşa! Na!

EL: Au! Au!

FATA (despărţindu-i): Mamă! Încetaţi! Mamă! E aproape nouă! Trebuie sa vină domnul X.

NEVASTA (revenind la călcatul rufelor): De două luni de zile, atâta ştie: nu şi nu şi nu! (Îşi

încalţă papucul) Mi-am rupt şi papucul în căpăţâna lui proastă! Şi tot degeaba! (El îşi pipăie cucuiele)

FATA: Lasă, mamă, acum! Linişteşte-te!

NEVASTA: Când a spus că vine?

FATA: Ah! La nouă (Se uită la pendulă) E nouă!

NEVASTA: Ce-aşi vorbit ieri? Unde-aşi fost? În parc?

FATA: Da!… Nimic! Am tăcut amândoi! (El începe să joace table, zornăit de zar şi table)

Descarca textul complet aici