Motto „Maniu a fost stăpânul Vienei în 1918, nu-l cumpărau britanicii cu 10.000 de lire și cîteva diamante.” (George Damian)

Iuliu Maniu cumparat de britanici sau cum sa preiei de bun o mizerie
un articol de George Damian

„Despre Iuliu Maniu se pot spune multe, mai puțin că a căutat să facă avere. Pur și simplu omul nu era interesat de bani și se mulțumea cu foarte puțin. După o carieră politică întinsă pe jumătate de secol a rămas la fel de sărac ca la început. Nici măcar înscenarea lui Carol al II-lea cu scandalul Skoda nu a putut să dovedească că Maniu a luat o șpagă. De asta articolul apărut în Adevărul este o mizerie.
În baza unor documente prost citite și rău interpretate se ajunge la titlul ”Câți bani a primit Iuliu Maniu de la guvernul britanic ca să-l aresteze pe Ion Antonescu”. O aiureală demontată punctual de Petrișor Peiu pe
http://larics.ro/memoria-lu…
Eu mai pot adăuga ceva context. Ion Antonescu a fost un dictator militar, omul și-a asumat conducerea unei Românii dezmembrate, incapabile să se apere, lipsită de aliați în stare să facă ceva pentru ea și a navigat cum a știut el mai bine în apele unei conjuncturi tulbure. Iuliu Maniu s-a păstrat drept ”rezervă politică” pentru momentul în care dictatura militară urma să fie înlăturată și puteau veni politicienii la masa negocierilor. Și Antonescu era de acord cu acest scenariu (cel puțin inițial), tocmai de aceea l-a protejat pe Maniu în fața naziștilor și i-a răspuns punctual la scrisorile în care Maniu îi enumera greșelile politice. (O scenă tipic românească: dictatorul atotputernic își bate capul să-i răspundă în scris șefului opoziției ilegale.)
Una din acuzațiile aduse lui Maniu care stau în picioare este iezuitismul lui politic. Negocierile nesfârșite, condiționările complexe, insistența pentru angajamente formale care să aibă portițe manipulatorii – ăsta era arsenalul lui Maniu. Perfect pentru situații normale, total inadecvat pentru Al Doilea Război Mondial. Un iezuit ca Maniu știa foarte bine diferența dintre spionaj și colaborare politică, iar relația lui cu Marea Britanie reflectată de documente o dovedește din plin. Maniu nu a fost nici un moment agentul guvernului britanic, ci un partener de dialog politic, liniile au fost clar demarcate permanent. Că Maniu s-a întâlnit și a discutat cu agenți ai guvernului britanic este altă discuție – acesta este rolul agenților unui guvern, să țină legătura. Petrișor Peiu explică clar că banii transmiși de britanici nici măcar nu au ajuns la Maniu (care îi acceptase sub formă de împrumut), banii au fost sustrași pe traseu de un pungaș turc.
Problema lui Maniu și Antonescu a fost că nu au înțeles (sau au înțeles prea târziu) magnitudinea schimbărilor abute în vedere de sovietici pentru Europa de Est. Memoriile generalului american Schuyler atestă faptul că abia prin 1946 Maniu a înțeles cu adevărat că România a fost lăsată pe mâinile sovieticilor. Antonescu a înțeles asta la proces.
Maniu a fost stăpânul Vienei în 1918, nu-l cumpărau britanicii cu 10.000 de lire și cîteva diamante.
sursa: George Damian in Istorice